Ce am invatat despre somn, lacrimi, diversificare si iubire in aproape sase ani de copilarie

"Mami, asa faceam eu când eram mic? Asta am spus eu, mami?"
Se uita la mine cu ochii mari si se cuibareste in brate ascultand cum ii citesc din "Albumul bebelusului", iar eu citesc toate bucuriile si nu pot sa nu ma gandesc la clipele cand simteam o oboseala mare si totusi scriam, ii scriam "Scrisori pentru baietelul meu".

Fiul meu va implini in curand sase ani si inca sunt totul. Am langa mine o minune si sunt extraordinar de binecuvantata, stiu si ma bucur enorm pentru asta. 

Adesea cand privesc in urma rad pentru ca inca nu am ajuns la 18 ani cum radea sotul meu si totusi...a crescut. Prea repede. Minunea mica devine mare. 

A venit clipa sa plece singur la prieteni si sa par ca nu mai exist pentru ore si ore. A venit de ceva timp.

A venit noaptea mea cu somn pe-ndelete in camera lui pe care o adora si nu vrea langa noi. De ceva timp adoarme langa povesti sau singur. Fara niciun alt efort decat acela de a-i fi acceptat clipele de "lipiceala" si "frica de a fi singur" fara mami langa el. Noptile cand se trezea des au trecut, oare au fost ele vreodata? 

Au fost multe, multe, multe. Nopti de crestere cand laptele mamei era esential si bebe stia asta, nopti cu multe cantece pentru linistire, nopti de dinti, de masele, de dureri de crestere, de cosmari. 
Ei acestea mai sunt. Cosmarurile si nu dorinta de lapte ii dau batai de cap si vocea mea il linisteste inca. Cata putere am si cata bucurie sa o pot folosi spre pacea fiului meu. 

Mesele cu farfurie si lingura:) dureaza in continuare atat cat isi doreste el, mai mult sa mai putin. Le respecta, le asteapta cuu drag si ii sunt placute. E masa in familie despre care povestesc adesea - ritualul amintirilor placute. Punem acum masa impreuna, stam impreuna sa gatim, alegem meniul impreuna si respect ideile si sugestiile copilului meu. 

Isi pune singur masa si isi strange singur vasul, uneori. ;-) Iti zambesc pentru ca primele lui mese insemnau multa multa mancare pe jos, bucatele. Paste de orez in urechi si printre haine, mergeam direct la casa sa faca baie. Acel copil pentru care am inteles minunea hranei cu manuta si niciodata nu am intervenit sa nu faca mizerie, a deprins ideea de a fi curat si este extraodinar de atent sa nu se faca mizerie, sa se spele pe maini dupa masa inainte de a merge la jucariile sale LEGO.

S-au incheiat clipele cand eram impreuna la baie. Stii, acele momente de lipsa de intimitate. Gata cu ele, el alege singur, fara presiune sa fie la baie, iar eu fac linistita cada cu aromoterapie sau dusul luxuriant visat. De ceva timp, nu imi amintesc cand a inceput sa se distanteze dar probabil foarte natural incat sa nu imi mai "fur" acest timp.  

Am inteles acum dupa imediat 6 ani de copilarie, cum lacrimile vindeca mai usor decat cuvintele. Sunt mai usor de eliberat decat cuvintele si uneori au puterea de a da uitarii tristetea, spre deosebire de cuvinte. Cand ai vorbit, sunele raman pictate pe peretii de sticla ai sufletului de copil si de parinte. 

Stiu acum sa ii observ reactiile si stiu cand vrea sa isi vorbeasca plansul de alta data.Clipele cand nu stiam de unde vin supararile sunt acum date uitarii, el imi vorbeste si imi spune ce simte si ce il sperie. Are insa intrebari grele pentru mine si uneori raspunsurile nu il multumesc.  Nici pe mine nu ma multumesc dilemele lui morale. 

Ieri a inventat din nou o poveste. A citit. A calculat cu mii si si-a luat o carte cu animale in liniste sa citeasca. A stat cuibarit langa mine si fiecare coloram avandu-ne unul pe altul suport pe canapea. Stiam ca va veni o vreme, mai repede de 4-5 ani cand ma va lasa doar sa-l privesc cand va scrie el in caiete si jurnale.  

Ma gandesc inca si acum la el ca la o minune si inca nu cred ca vreodata il voi putea privi altfel. Pentru mine modul in care fiul meu  a venit in viata mea este o mica minune pentru ca dragostea la care am tanjit, in sensul acceptarii totale a fiintei mele si a ceea ce sunt exista in ochii fiului meu. Stiu ca e inca micut, dar pentru mine amintirea ei va fi in continuare o binecuvantare si sper, cat sper ca in umbra anilor ce vin sa nu se piarda din mine bucuria si certitudinea acestui sentiment. 


Fiul meu m-a invatat sa ma iert. Sa stiu ca nu am nevoie de cat de mine insami pentru asta.

M-a invatat sa incerc noul si sa cad eroic chiar daca nu credeam, sa reusesc chiar daca nu-mi dadeam o sansa. 

Fiul meu mi-a dat senzatia ca exista o iubire intre oameni pentru care merita oricand sa dai cea de a doua sansa.

Am regrete si eu, am multe lucruri in traista sufletului. 
Privind in urma la acesti sase ani, cat as vrea uneori sa fi fost mai atenta la el, la ce ma invata, decat la frica mea de boli, la tristetea sau oboseala mea, la ce ar insemna "reusita mea ca mama". 

Tot el m-a invatat sa ma iert si stiu, chiar stiu ca atat am putut eu atunci sa fac, din diverse motive.  

Asta va doresc si voua, sa stiti ca in curand, va creste, vor creste. Atat de repede mirosul de bebesulus si cuvintele stalcite dispar, le retinem noi si ei cresc si cuvintele lor dispar. 

"Dei, tu crezi in magie?", l-am intrebat cand aveam aproape 5 anisori, iar el mi-a raspuns "Mami eu cred in orice".  

Vedeti, langa copiii nostri suntem cu totii in "Tinutul "Copilariei".

Eu, tu, noi parintii, ii suntem gardieni si vrajitori si cavaleri si zane si fluturi si buburuze deopotriva. 

E important sa stim acum cand ei abia deschid ochii spre lume spre ce ne straduim sa ii ghidam, acum cand ii crestem pe copiii nostri nu la 10 sau 14 ani. 
Vine clipa cand poarta copilariei se deschide. Apoi se inchide.
Pe vecie...ar spune fiul meu.
 
Copiii nostri pleaca si duc cu ei lumina amintirilor si dragostea pusa in ele. 
Beculetele de lumina pe care le-au adus cu ei in lume pleaca impreuna cu acestia intr-o lume unde noi ne pierdem puterea pentru ca magia isi pierde la randul ei puterea de a fi crezuta.

Ma intreb, oare i-am pastrat fiului meu lumina prin acceptare, prin clipe de bucurie, prin incredere in el asa cum avea nevoie?

Conteaza la final cat am iubit, cat am iertat, cat am daruit. Cata rabdare am avut pentru ca uite, incet eu sunt exemplul viu :-) ca nu e nevoie de o vescinie, din contra.

Stiu sigur ca am primit pana acum incredibil de mult. Nimic nu ma putea pregati pentru bucuria de a-i fi mama acestui copil. 

Tu esti cu siguranta parintele potrivit pentru copilul tau. Pretuieste clipele astea de acum. 

Povestea autodiversificarii lui Teo. Copilaria este inima tuturor varstelor

Acesta este cel de al doilea material scris de o alta persoana decat autoarea blogului. Am ales sa il public dintr-un mare drag pentru familia curajoasa in care a venit Teo, oameni frumosi, uniti si dornici sa creasca in armonie un omulet puternic. Articolul vine spre voi din dorinta de a sprijini,cu experienta proprie,cat mai multi parinti dornici sa inteleaga beneficiile metodei baby led weaning - autodiversificare.  

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială, dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte.Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc.

Autoarea articolului: Gabriela Boboc, mămica lui Teodor 

Până în urmă cu câteva luni, cuvântul diversificare mă ducea cu gândul la un copil mereu flămând, care nu vrea să mănânce nimic, la zeci de pireuri realizate ca la carte, dar pe care le puteai prepara doar dacă erai posesoarea unui cântar de bucătărie ce măsoară la nanogram și a cel puțin cinci cărți frumos colorate, cu titluri prietenoase și teme de tipul “alimentația și 10 boli de nutriție ale bebelușului”, “legăturile ascunse dintre alimentație și bolile copilăriei (de la anxietate la nu știu ce fel de alergie rară)” sau “etapele diversificării în 60 de pași”.

Sună cunoscut?

Nu mă puteam împăca deloc nici cu ideea că diversificarea va presupune să înlocuiesc treptat cu pireuri și sucuri toate mesele de alăptat din timpul zilei. Nu vedeam nimic natural în asta și eram dezamagită că nu o să îl mai pot alăpta la cerere pe Teodor, băiețelul meu. Dar știam și că nu mai putea să pape doar lapte pentru mult timp, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început să mă documentez cât mai mult despre alimentația bebelușilor.

Am petrecut nopți întregi citind sute de articole, bloguri, cercetări medicale, toate cu privire la diversificare și la cât este de important ca ea să se aplice corect. Eram îngrozită și sufocată de multitudinea de informații la care aveam acces. Cu fiecare tabel, grafic sau informație nouă, eram tot mai convinsă că nu știu nimic despre diversificare, ca habar nu am cu ce se mănâncă și ca nu voi fi niciodată în stare să fac asta corect, era prea mult pentru mine.

Fără prea mare tragere de inimă, am început să îmi notez toate tipurile de greșeli la care trebuia să fiu atentă și pe care pentru nimic în lume nu trebuia să le fac, pentru a evita o serie de dezechilibre nutriționale. Îmi amintesc foarte bine și acum o idee, menționată în mai multe surse, care m-a marcat în perioada aceea: „obiceiurile alimentare ale bebelușului influentează determinant comportamentul lui ca adolescent și, mai târziu, ca adult.” Aveam obligația să respect și să impun o igienă alimentară care să nu îl pună în pericol pe copilul meu, care avea să ajungă să aibă probleme grave cu greutatea, să se procopsească cu alergii alimentare, diabet, hipertensiune, risc cardiac și alte afecțiuni, dacă nu respectam principiile de bază ale diversificării. Bineînțeles, cunoșteam deja și câteva tehnici și metode pentru corectareacelor mai grave dintre greșelile pe care le-aș fi putut face, doar mă pregăteam serios de luptă. Îmi amintesc tonul foarte grav cu care îi aduceam la cunoștință soțului meu că o să urmeze o perioadă foarte grea pentru noi, că avem nevoie de răbdare, de timp și mai ales de resurse financiare considerabile, pentru a putea cumpăra toate ustensilele necesare pentru prepararea hranei (blender, steamer, termometru și cântar de bucătărie, recipiente pentru păstrarea hranei în frigider, recipiente pentru păstrarea hranei în congelator, biberoane speciale pentru pireuri și sucuri, tacâmuri din silicon, storcător de fructe și multe altele).

Cam cu două luni înainte de marele eveniment, de prima masă de om mare a lui Teodor, în timpul unei discuții cu mai multe prietene mămici, am fost întrebată de către una dintre ele dacă voi opta pentru diversificare sau pentru autodiversificare. Știu doar că m-au lăsat picioarele. Am răspuns fără să respir: diversificare, și am schimbat subiectul. Doamne, ce o mai fi și aia autodiversificare? La ce bun atâta studiu dacă eu nu știu că diversificarea se poate face în mai multe feluri? Până acasă, am scos trei cuvinte, tot drumul. Îmi repetam în gând doar „autodiversificare, autodiversificare”, suna interesant, dar habar nu aveam ce înseamnă, nu mă ducea cu gândul la nimic.

Îmi amintesc că am citit fără răsuflare toate articolele despre autodiversificare pe care le-am găsit pe prima pagină de google și eram deja fericită, încrezătoare și hotărâtă. Autodiversificarea sau diversificarea naturală, cum i se mai spune, era pentru noi, fără doar și poate. Aveam cea mai importantă resursă: un bebe curios și pofticios, care stătuse alături de noi la absolut toate mesele din familie și care mai căpătase, „din greșeală”, în mânuță, câte o bucățică de pepene roșu, o piersică, o prună sau un măr. Să nu mai zic de morcovi sau păstârnac, că doar era ajutorul nostru de bucătar.

Dintr-o dată nu mai eram îngrijorată că greșelile noastre ar putea să îl afecteze.Acum, faptul că supsese direct din fruct și că îi plăcea atât de mult încât se supăra dacă i-l luam nu îl mai punea în pericolul de a accepta mai greu sa mănânce pasat, cu lingurița, pentru că nici nu se mai punea problema să fie hrănit astfel.Nu mai era cazul, aveam deja un bebe care ne trăgea mâncarea din mână și care văzuse ce pot să facă mama și tatăl lui, cu dinții lor uriași, cum mestecă zgomotos tot ce prind și apoi fac să dispară ca prin magie tot ce bagă în gură. Eram bucuroasă și sigură că Teo nu rămăsese doar cu impresia că are niște părinți zăpăciți, care cioflăie în tandem și care se strâmbă la el cu mâncarea în gură, ci că înțelesese el un pic și dincolo de asta. Ce bucurie să descopăr ca autodiversificarea era perfectă pentru noi! Simțeam în sinea mea ca deja făcusem primii pași și că nu mai trebuia decât să am puțină răbdare până împlinim șase luni corectate. În scurt timp primisem și acordul susținătoarei cu numărul unu a lui Teo, medicul nostru pediatru, care îi acordase de fiecare dată încredere, iar nouă un suport real și de calitate.

Pentru noi, șase luni corectate însemnau opt luni și jumătate reale, Teodor fiind născut la 30 de săptămâni. Mie mi se părea că mai este enorm de mult până atunci și că nu este corect ca el sa înceapă să mănânce atât de târziu. Mă simțeam vinovată și aveam impresia că pierde timp prețios în care ar fi putut să își dezvolte multe abilități.Pornind de la aceastăîndoială, am  început să caut informații punctuale, să îmi iau notițe, să mă înscriu într-un grup de suport on-line. Așa am aflat că autodiversificarea presupune tocmai respectarea ritmului de dezvoltare al fiecărui bebeluș și că, spre deosebire de diversificarea clasică, îi oferă acestuia libertatea de a începe să mănânce alimente solide doar atunci când dă semne că e pregătit, mai repede sau mai târziu (la 6, 9, 12 luni sau chiar mai mult de atât), în funcție de nevoile individuale; că i se oferăposibilitatea de a se juca cu mâncarea;că îlînvață să se hrănească singur; că bebelușul nu va mânca mai mult decât are nevoie;că va descoperi gusturi și texturi noi și că va ajunge să iubească mâncarea. Am aflat și că, pentru început, hrana solidă nu i se oferă copilului pentru a-i potoli foamea, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente, laptele fiind în continuare hrana de bază.

Încrezători, am așteptat cu sufletul la gură să vină momentul primei noastre mese solide. Am căutat cu grijă cei mai frumoși morcovi, un păstârnac, câteva buchețele de brocoli, o rădăcină de pătrunjel și un dovlecel. Le-am fiert și i le-am pus în față. Ne-am așezat pe scaune în jurul lui și am așteptat să vedem cum va reacționa Teo al nostru la prima masă pregătită special pentru el. Tatăl lui spunea că mai avem timp să dăm înapoi, că nu putem să facem asta, că o să se înece, că trebuie să ne oprim, că toți copiii mănâncă pasat, el de ce ar mânca  singur. Eu, pe lângă ei, doar emoționată și puțin îngrijorată că nu știu ce să fac în caz de prim ajutor, dacă va leșina soțul meu. Teo și-a ales tacticos câte o bucățică, pe care a dus-o la gură și din care a rupt cu gingiile câte puțin. Exersa mișcările unui mestecat, însă foarte naiv. Simțea și el că ce se întâmpla acum era puțin diferit față de jocurile noastre zilnice de-a papa. Nu s-a înecat, dar a avut câteva gag-uri frumoase și unul sau două mai puternice, dar a trecut peste momentele acestea chiar zâmbitor. Nu s-a speriat deloc, s-a comportat exemplar atunci și la fel se comportă și în prezent, chiar daca eu mai tresar uneori.

Acum îi place foarte mult să se joace cu mâncarea, să îi vorbească, să o certe, să o împrăștie peste tot, să frece frigiderul cu ea, să i-o pună pisicii în cap. Îi place orice fel de legumă fiartă la abur sau coaptă (cel mai mult îi place dovleacul plăcintar, care este minunat și foarte sănătos) și orice fruct crud. 

Bucurie mare la autodiversificare

Am încercat până acum fructe la cuptor, însă pentru că nu am știut niciodată cât de mult să le las s-au copt foarte tare și a trebuit să i le dau cu lingurița. A fost imposibil să le mănânce așa. A preferat să ia cu pumnul și să se mozolească pe ochi în încercarea de a băga ceva în guriță. Recunosc, autodiversificarea presupune și ca întreaga bucătărie să fie un teren de joacă, fără niciun fel de exagerare.Spre exemplu, la noi, de obicei, fiecare masă se împarte în două, jumătate în burtica lui Teo, iar cealaltă jumătate pe haine, în păr, pe gresie, pe faianță, pe pisică, care vrând-nevrând s-a cam autodiversificat și ea, și, bineînțeles, pe noi, care îl privim bucuroși și mândri că niște mânuțe atât de mici pot face niște lucruri atât de mari:). 

Atingerea este fundamentala pentru dezvoltarea unui copil

La sfârșitul fiecărei zile, chiuveta este plină de oale și olișoare, farfurii și jucării, aragazul și cuptorul sunt de nerecunoscut, mașina de spălat este plinăcu hainuțe mici, cu meniul zilei pe ele, iar gresia are o culoare incertă.  Autodiversificarea este o muncă de echipă, suntem o familie. Nu știu ce ne-am face, nici eu, nici Teo, dacă nu am găsi în fiecare dimineață bucătăria curată, hăinuțele la uscat și toate celelalte la locul lor, pregătite de seara, cu răbdare, de „ta-ta”, pentru o nouă zi...

Acum, ca plan de viitor, îmi doresc să învăț să fac o pâinică sănătoasă pe care să o poată mânca și Teo și cu care sa întingă singur în sosuri, pireuri, iaurturi sau alte preparate lichide pe care ne chinuim să le mâncăm cu lingurița. M-aș bucura și dacă aș reuși să gătesc aceeași mâncare pentru toți trei, să nu mai gătesc separat.

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială,dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte. Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc. Teo s-a născut un pic mai devreme, perfect sănătos, iar cu trecerea timpului a devenit un piticot vesel, vorbăreț și tare pofticios. Am avut noroc și în aproape două luni de diversificare nu ne-am ales cu nicio problemă de digestie sau alergie. 

Nouă ne-a prins tare bine autodiversificarea, diversificarea naturală, iar faptul că vom merge înainte pe acest drum este dovada clară că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nici nu am avea cum altfel!

Este minunat să vezi un omuleț cum se bucură când are farfuria plină cu bunătăți, așteptând curios să descopere noi culori, texturi și gusturi. Ce mai, îți face o poftă de mâncare de îți vine să îl mănânci!:)

Terapia pentru copii prin povesti

Astazi va impartasesc una din cele mai frumoase activitati pentru copii si o pasiune: povestile scrise in timp real langa copil.

Haideti pentru inceput sa alegeti una din imagini si apoi conturati unul dintre personaje si relatia cu vecinii sai din ilustratie. 

Puteti alege soarele sau vantul sa fie personajul principal. 

 
Tipariti imaginea color, o lasati pe telefon si o aveti in avion, in masina sau pur si simplu o pastrati in minte asemeni un ghid. 

Cand porniti impreuna cu ele in calatorie e tare fain sa le dam nume personajelor, iar cel maia amuzant e atunci cand apare o problema, o reactie complet opusa celor pe care le-am astepta de la un adult:) sau o intrebare la care povestea cauta raspuns - despre prietenie.

Imi place mult sa stiu ca un personaj vede culorile din jur, aude sunete, simte parfumuri frumoase (sau urate si starnim rasul:) astfel povestea poate avea aplauze, mirari sau chiar tipete de teama. 

Cat de fabuloase sunt povestile si cata emotie ne fac sa traim!

Cum oferim apa bebelusului

Este plina vara si este momentul cand vrea apa mai mult ca oricand. Cum oferim apa in baby led weaning?

Diversificarea naturala este locul unde incurajez mamele care isi alapteaza copii si mamele care ofera lapte praf sa urmeze principiile baby led weaning (autodiversificare). 

Va ganditi probabil cum sa incepeti introducerea apei in dieta copilului. 

Cand fiul meu avea patru luni eram intr-o farmacie in fata raftului cu diverse modele de cescute, canute si biberoane, unele mai natural produse decat altele, cu pai sau "cioc", fara maner, cu maner, cu doua manere...grea decizie cum sa incep sa ofer apa. Eram in cautari desi mai urmau doua luni pana la inceperea diversificarii, insa doream sa analizez cele mai bune solutii. 

Inovatia si marketingul fac lucrurile simple complicate. 

Acum privind in urma cu cativa ani, sa spunem 50, nu chiar in epoca preistorica, cand astfel de "device-uri" nu isi avea locul in hranirea copilului, cum primea un copil apa? 

Dintr-un pahar. 

Naturalul lucrurilor este sa oferi apa dintr-o ceasca sau pahar. Firescul este ca apa sa ude pielea copilului. Firescul este ca el sa se bucure ca este ud si sa invete cum sa tina in masa ceasca si apoi cat din apa sa o dozeze. 

Asa ca aici in Diversificarea naturala va recomand sa urmati firescul naturii umane. 

Pe scurt : luati lucrurile firesc si natural cum ati si inceput autodiversificarea.

APA are rolul ei, dar bautul ei de copilas este un intreg proces pe care nu cred ca ni-l dorim grabit pentru ca in cazul copilasilor alaptati la san, asa cum recomanda si Organizatia Mondiala a Sanatatii, nu putem vorbi despre risc de deshidratare.
Ei bine, urmand ideile din BLW book incercati sa vedeti si apa si bautul apei ca pe un proces pe care bebe il va invata incetul cu incetul, tot prin imitatie, prin introducerea unei cesti cu apa langa copil la masa sau prin oferirea de apa din paharul din care a baut mami sau tati, cu rabdare si intelegerea faptului ca poate lua luni sau doar cateva zile pana cand copilasul a inteles ce inseamna apa si cum ea il ajuta sa isi potoleasca setea.

In cazul familiei noastre, baietelul a invatat sa bea apa din pahar imitandu-l pe tati in jurul varstei de 10 luni, totul a durat cateva zile. 


Pana atunci ii ofeream apa la masa intr-o cescuta dar abia la 9 luni a devenit interesat de ea, poate si pentru ca organsimul i-a solicitat acest lucru si pentru ca temperaturile cresteau simtitor, ne apropiam de vara. La 11 luni cerea apa de cate ori simtea nevoia si bea singur din sticla sau pahar, iar asta a fost pentru noi un progres extraordinar, pentru ca baietelul nostru a reusit sa isi inteleaga singur o nevoie a organismului si o poata implini.


Pentru a fi mai practic totul am folosit cescute din portelan gros si mai tarziu, cand le-am descoperit, i-am oferit apa in pahare mici, asemeni celor de tuica din ardeal. Sunt fabricate dintr-o sticla groasa si se gasesc sub marca "Aro" la Metro Cash&Carry, costa relativ putin (cam cat 30% din pretul celui mai ieftin "baby device de baut apa cu pai/cioc":), probabil trebuie sa cumparati la set si sunt ideale pentru ca le pot tine copilasii in mana, le arunca pe jos si se sparg foarte greu. 


Imaginati-va ca sunteti in vacanta si puteti lua apa de la orice magazin si bebelusul poate bea din sticla linistit...este cel mai firesc mod de a oferi apa. Cel mai convenabil si mai sigur pentru igiena. 


In cazul copiilor alaptati, laptele matern contine apa si recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii este de a oferi apa abia dupa varsta de 6 luni. 

In cazul bebelusului hraniti cu lapte praf este oferita separat si chiar daca urmati autodiversificarea daca aveti un plan de oferire a apei in biberon recomand sa il urmati pe acesta pentru hidratarea copilasului si apa in pahar sa fie o forma de invatare. 

In timp si bebelusii alaptari si cei hraniti cu lapte praf vor invata foarte repede sa bea din ceasca, pahar sau sticla. 

 

Diversificarea naturala de la cartea Baby led weaning la practica de zi cu zi

Diversificarea naturala (BLW) despre care eu scriu este cel mai simplu si mai apropiat MOD OFERIT OAMENILOR pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas dupa prima jumatate de an. Este totodata cel mai accesibil mod de a hrani si copilasii hraniti cu biberonul.

Acest blog este un raspuns la intrebarile voastre de parinti si modul meu de a da inapoi din bucuria ca puiul meu se hraneste singur fericit. 

Am crezut de la inceput in naturalul oamenilor si acum dupa cinci ani de parinte si intalniri cu mame, tati, zane si printi simt cu adevarat ca fiecare copil stie sa aleaga ce i se potriveste in masura in care alegerile din farfurie sunt sanatoase si exista obiceiul mesei in familie.

Diversificarea naturala se numeste astfel pentru ca mentorul meu in acest proces a fost mama mea. Ea m-a incurajat sa urmez o regula veche de sute de ani. Baby led weaning, autodiversificarea sau asa cum i-am spus eu "diversificare naturala" exista in familia mea cu buna stiinta de cand buni a mea nastea cei 9 copii, cu mai bine de 60 de ani in urma.  

Asa am ajuns sa scriu cu tot sufletul Manifest pentru diversificarea naturala  

CE E DIFERIT?
Diversificarea naturala - baby led weaning (tradus cu termenul "autodiversificare" in urma cu cinci ani in limba romana) presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni.  Cum singur? Nu se ineaca? Nu. Pe scurt cititi ce este autodiversificarea . 

CARTEA DIVERSIFICAREA NATURALA IN LIMBA ROMANA
  Baby Led Weaning, tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley, vorbeste tehnic despre autodiversificare pornind de la o problema mondiala a alimentatiei gresite oferite copilului din start. Efectele in lumea moderna a diversificarii prin pireuri si pasat se simt in diabet infantil, lipsa intelegerii hranei de catre copil si probleme mari de alimentatie pe parcursul vietii. Capitole din care, in special, inceputul le gasiti traduse pe acest blog.
Cartea a fost lansata tradusa in Romania si poate fi cumparata de aici: http://shop.totuldespremame.ro/cumpara/diversificarea-naturala-cel-mai-bine-pastrat-secret-al-parintilor-7561678


VIATA DE ZI CU ZI 
 
Am scris cu drag in perioada de glorie a diversificarii naturale cu primul meu copil cateva articole de how to: 
Despre cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food am scris in doua materiale, parte dintr-un intreg. 

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Ghid de autodiversificare

Cum sa incepem autodiversificarea 

Cum oferim APA in autodiversificare

Masa in familie - cheia de aur in autodiversificare 

Bebelusul mananca bucuros  

In site-ul Diversificarii naturale veti gasi multe articole cu idei si informatie utila de inceput sau chiar pentru copilasii mai mari.

Va multumesc pentru fiecare vizita si mesaj impartasit pe pagina de facebook Diversificarea  naturala.Sa fiti convinsi...cea mai mare sansa a vietii este sa fim parinti si sa invatam sa iubim inca o data viata alaturi de copiii nostri.

Fiecare parinte crede de cele mai multe ori ca el face tot ce este benefic copilasului. 

Despre autodiversificare

Cand am devenit mama viata noastra de familie s-a schimbat. Va suna cunoscut, nu-i asa? Ei bine, mie mai mult decat familiar, pentru ca odata cu "in trei" am devenit adulti  constienti de minunata noastra natura, de minunea unui copil si mai ales de imensa dragoste pe care o simti pentru propriul pui. Apoi, la vremea potrivita, am ajuns sa vedem cum el evolueaza fara prea multa implicare din partea celor din jur...

Am constientizat odata cu alaptarea exclusiva si la cerere sau cu purtatul bebelusului si cu autodiversificarea cat de multe pareri sunt in jurul nostru despre cum „e bine sa” sa iti cresti puiul. Chiar suntem asaltati zi de zi de pareri binevoitoare unele mai interesante decat altele si mai ales de la cei dragi. 

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.

Diversificarea naturala a presupus sa renuntam noi, tata si mama, la obiceiuri nesanatoase, copilul fiind la masa cu noi cand mancam de la sase luni, a mancat cu mana lui dupa metoda baby led weaning, iar toti trei impreuna sa avem un respect pentru masa, impreuna sa descoperim gustul mancarii fara aditivi si fara extra sare sau prajeli de orice fel si sa incercam sa avem o viata cat mai sanatoasa.

Sanatatea copilului incepe cu alaptarea exclusiva si la cerere pana la sase luni si continua cu mentinerea alaptarii si urmarea unei diversificari cat mai naturale a copilasului incepand cu varsta de sase luni. Dupa cum recomanda Organizatia Mondiala a Sanatatii sustin continuarea alaptarii pana la doi ani in beneficiul copilului, sau mai mult cat timp mama si copilul simt ca le este benefic. Sper sa schimbam dominatia laptelui praf si noi ca mame sa fim tot mai dispuse sa alegem alaptarea la cerere si sa o continuam si dupa sase luni.

Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...

Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corect pentru noi insine+familie+viitor copil si sper ca tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.

Speranta mea?
O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Va imbratise cu drag si va multumesc ca sunteti alaturi de mine si de familia mea in "Diversificarea naturala"!

Articol publicat pe blog in urma cu doi ani sub numele "Copiii pot manca fericiti fara zumzetul jucariilor" .

Sarbatorim darul vietii

Sarbatorirea unei Saptamani dedicate Alatarii are loc anual in lume intre 1 si 7 august. Prima data fiul meu avea deja 1 an si ma confruntasem cu sfaturi bune despre cum nu mai e bine sa ii ofer laptele matern. Intre timp de foarte multe ori alaptarea a fost cel mai bun mod de a preveni dezvoltarea la nivel extrem a bolilor infectioase, a insemnat ca am fost acasa si nu in spital si poate cel mai frumos dar pe care i l-am putut face fiului meu. Asa il simte el. Scriu asta pentru ca nu l-am nascut natural si nu a fost simplu sa alaptez si inteleg orice mama care din orice motiv acum nu alapteaza. Facem tot ce putem si credem ca e bine pentru copiii nostri.

"Știai că doar 14% dintre copiii din România sunt alăptați exclusiv până la vârsta de 6 luni? Ceva atât de natural s-a transformat într-un act de curaj sau mare îndrăzneală sau luptă cu medicii sau familia sau ”mituri” ale generației anterioare. Sau renunțare, frică, lipsă de încredere. De aceea cred că o astfel de sărbătoare poate aduce mai multă conștientizare și poate să scoată din casă mai multe mame care reușesc să alăpteze (copii mai mici sau mai mari), care au experiență, care consideră toate aceste lucruri normale, firești și care vor să arate lumii, nu numai că este atât de bine pentru mamă și copil dar și că adulții, tinerii, copiii din jurul lor poate ar trebui să-și schimbe concepții, inhibițiile sau prejudecățile. 
Știați că Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea până la cel puțin 2 ani. Cum se face că la noi vârsta e din ce în ce mai mică sau mamele care alăptează după vârsta de 1 an sunt privite ciudat sau judecate?
Mai multe despre activitatile desfasurate -Când toată lumea află despre Săptămâna Internațională a Alăptării
Ai cateva clipe libere sa urmaresti cea mai frumoasa explicatie pro alaptare de la un tata spusa in stil mastechef?


Orice mama care nu alapteaza dar are banii pentru lapte praf stie cat o costa pe luna. Ei bine incurajarea alaptarii ar ajuta la scaderea mortalitatii infantile pentru acele mame care nu au sansa sa primeasca cu bucurie in familie copilasul si nu se pot bucura de veniturile necesare, iar laptele matern copiilor lor chiar le salveaza viata!

Incurajati alaptarea indiferent daca sunteti parinte, indiferent daca va plac mamele care indraznesc sa alapteze pe banca de langa in parc (poate chiar va enerveaza, pot intelege), totusi incurajati alaptarea..o faceti pentru un viitor sanatos pentru noi toti!

Acest articol a fost updatat in iunie 2015.

Autodiversificarea bebe papa doar bucatele

In traducere copilasul s-ar putea sa vrea sa urmeze autodiversificarea sau baby led weaning.Pe scurt bebe papa natural, in stilul sau si ajunge sa manance cat are nevoie dar si iubeste mancarea.

Autodiversificarea primii pasi si how to:

• Cand incepi autodiversificarea, cartea lui G. Rapley , "Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food", spune ca ar trebui sa privesti masa ca o experienta pentru copil, poate chiar precum o joaca, mai ales in primele trei saptamani cand de multe ori scapa mancarea, o strange in manute, mai rar intra pe gat. Acest interval depinde de la un copil la altul, dar cert este ca trebuie sa nu incepi cu ideea "mananca x cantitate/ml de supa?", "oare se ineaca", "asa va face intotdeauna? va arunca pe jos si la 20 de ani cand merge la o cina cu prietenii". Raspunsul simplu e NU. Ai incredere in copil.

• Cantitatea inghitita este cea pe care corpul bebelusului o poate procesa. Nu te astepta ca bebelusul sa mananca foarte multe solide la inceput si mai ales daca esti o mama care isi alapteaza copilasul continua sa o faci fara termene de ore si minunte, la fel ca inainte si fii sigura ca bebelusul isi reduce singur mesele de lapte. Asteapta o luna si vei vedea cu cata pofta incepe degustarea solidelor. 

• Daca esti putin mai atenta la curatenie, ei bine schimba regulilele macar pentru 6-8 luni pentru ca in cazul BLW va fi mizerie pe jos, pe copil, pe scaun, dar copilul va manca cu placere. Riscul daca il tot speli dupa fiecare lingurita, ii tot faci observatie cat si ce arunca pe jos este sa ajungi sa nu mai manance deloc fiindca el stie decat ca asta te supara. Gandeste-te ca un copil asa invata ca lucrurile cad, scapandu-le din manca. Podeaua murdara si vasele nu plang! Copilasul are nevoie de timp sa inteleaga mancarea si de rabdarea ta. 
• Un sfat util pentru curatenie cand te copleseste: cumpara servetele umede ieftine/role de hartie, dupa ce termini masa si il speli pe copilas pe fata si pe maini, aduni repede cu ele totul de pe jos si castigi timp. Nu inlocuiesc spalarea podelei, dar macar ai strans lucrurile lipicioase si bebe poate sta pe jos sau alerga in voie in patru labe si pe langa tine. Crede-ma, etapa asta nu dureaza mult, e coplesitoare curatenia dar trece.Folosesc detergenti din nuci de sapun solutie pentru curatenia casei, iar baietelul bebelus se spala cu Sapun Ana cu unt de shea, realizat de o mamica prietena.

• Poate cea mai importanta regula: Masa este un dar divin, ce punem pe masa la fel. Spune un gand bun, poate chiar o rugaciune daca asa simti inainte de masa si incearca sa intelegi intreg momentul mesei ca pe o experienta agreabila si nu ca pe un stes.

• Meniul copilului si orele mesei pot suferi in timp multe modificari, nu te astepta de la inceput la orar de masa sau la meniuri de tipul supica la ora, fructe la ora. Incearca sa ii oferi bebelusului tau o cat mai mare varietate de hrana sanatoasa, citestes despre alimentele bogate in calciu si fier (minerale pe care laptele matern le pierde mai repede dupa primele 6 luni), alege fructe si legume din productie romaneasca si de sezon. La nivelul proteinelor, trebuie retinut ca laptele matern contine pana la un an tot necesarul de proteine pentru un copilas, deci nu te stresa ca nu a mancat azi bucatica de carne sau de ou, o va face la momentul potrivit. 
• Experienta persoanala cu un copilas cu probleme digestive mi-a demonstrat ca o anumita schema de initiere in alimentatie si diversificare naturala e binevenita. Asta pentru a evita complicatiile de tip diaree/constipatie/alergie si altele. Sfatul meu este sa incepeti cu o supa de legume strecurata, cateva lingurite la o ora si jumatate de la o masa de lapte, in jurul varstei de sase luni, pentru a testa stomacul si colonul copilului. Abia dupa o saptamana in care ati vazut cum reactioneaza la aceasta supa simpla fara sare si ulei si clara(strecurata) as incepe gradat cu bucatelele de legume din supa: morcov, pastarnac. La fructe cel mai putin alergen s-a dovedit a fi marul. Fructul are o toleranta foarte buna la stomac si rezolva atat diarea, cat si constipatia la copii. In rest, noi in familie am urmarit sa ii oferim alimentele cu potential alergen de tipul peste, ou, lapte de vaca, nuci si altele atunci cand pediatrul le-a recomandat, in principiu dupa 8-9 luni, iar laptele de vaca foarte foarte tarziu si foarte rar dat fiind alergiile din familie.Migdale si nuci a primit bebele dupa un an cand deja singur putea mesteca, imi amintesc mai aproape de doi ani.

Autodiversificarea continuare aici

Laptele matern, lichidul de aur al speciei umane

Sursa foto: www.kiddyshop.ro

Despre alaptarea fireasca si plina de minuni pentru copilas in cateva randuri citand studii internationale de specialitate.

Breastfeeding your child past infancy is NORMAL

• The American Academy of Pediatrics recommends that “Breastfeeding should be continued for at least the first year of life and beyond for as long as mutually desired by mother and child… Increased duration of breastfeeding confers significant health and developmental benefits for the child and the mother… There is no upper limit to the duration of breastfeeding and no evidence of psychologic or developmental harm from breastfeeding into the third year of life or longer.” (AAP 2012, AAP 2005)

• The American Academy of Family Physicians recommends that breastfeeding continue throughout the first year of life and that “As recommended by the WHO, breastfeeding should ideally continue beyond infancy, but this is not the cultural norm in the United States and requires ongoing support and encouragement. It has been estimated that a natural weaning age for humans is between two and seven years. Family physicians should be knowledgeable regarding the ongoing benefits to the child of extended breastfeeding, including continued immune protection, better social adjustment, and having a sustainable food source in times of emergency. The longer women breastfeed, the greater the decrease in their risk of breast cancer.” They also note that “If the child is younger than two years of age, the child is at increased risk of illness if weaned.” (AAFP 2008)
• The Academy of Breastfeeding Medicine affirms breastfeeding beyond infancy as the biological norm. “The average age at weaning ranges anywhere from six months to five years… Claims that breastfeeding beyond infancy is harmful to mother or infant have absolutely no medical or scientific basis,” says Arthur Eidelman, MD, president of the Academy of Breastfeeding Medicine.  “Indeed, the more salient issue is the damage caused by modern practices of premature weaning.”  The global organization of physicians further notes that “Human milk contains nutrients, antibodies, and immune-modulating substances that are not present in infant formula or cow’s milk. Longer breastfeeding duration is further associated with reduced maternal risks of breast cancer, ovarian cancer, diabetes, hypertension, obesity, and heart attack.” (ABM 2012)

• A US Surgeon General has stated that it is a lucky baby who continues to nurse until age two. (Novello 1990)

• The World Health Organization emphasizes the importance of nursing up to two years of age or beyond (WHO 1993, WHO 2002).

• Scientific research by Katherine A. Dettwyler, PhD shows that 2.5 to 7.0 years of nursing is what our children have been designed to expect (Dettwyler 1995).

References [see also position statements supporting breastfeeding]

MOTHERS also benefit from breastfeeding for a longer duration

• Extended nursing delays the return of fertility in some women by suppressing ovulation (References).

• Breastfeeding reduces the risk of breast cancer (References). Studies have found a significant inverse association between duration of lactation and breast cancer risk.

• Breastfeeding also reduces the risk of ovarian cancer (References), uterine cancer (References), and endometrial cancer (References).

• Breastfeeding protects against osteoporosis. During lactation a mother may experience decreases of bone mineral. A nursing mom’s bone mineral density may be reduced in the whole body by 1 to 2 percent while she is still nursing. This is gained back, and bone mineral density may actually increase, when the baby is weaned from the breast. This is not dependent on additional calcium supplementation in the mother’s diet. (References).

• Breastfeeding reduces the risk of rheumatoid arthritis (References).

• Breastfeeding reduces the risk of cardiovascular disease (References).

• Breastfeeding has been shown to decrease insulin requirements in diabetic women. There is also a decreased risk of Type 2 diabetes mellitus in mothers who do not have a history of gestational diabetes (References).

• Breastfeeding moms may lose weight easier (References).

Sursa pentru informatiile de mai sus si linkuri la References gasiti aici: http://kellymom.com/ages/older-infant/ebf-benefits/

Pentru consultanta in alaptare puteti sa apelati la organizatia La Leche Leagu Romania, prin Roxana Dudus. Mai multe pe blogul Roxanei aici: http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2013/01/la-doua-aniversare.html

Masa in familie este cheia de aur in autodiversificare

Va mai amintiti cum luati masa in familie in copilarie? Era un moment fericit? Era o traditie sau se intampla pe fuga doar din cand in cand. Poate nu era o traditie acasa la voi dar, cu siguranta ati intalnit-o in familia prietenilor sau cand mergeati in vacante la bunici.
Ei bine, as vrea sa luati in considerare faptul ca acest obicei va poate ajuta copilasul sa fie unul cu adevarat interesat de mancare prin urmare sa fiti acea mama fericita al carui copil mananca, atat cat simte el nevoia hrana solida.
Acest blog si ideile despre care va vor scrie pornesc din experienta personala si de la visul meu in care noi toti oamenii invatam sa retraim frumos. Studiile recente realizate in Marea Britanie arata importanta obiceiurilor bune deprinse in alimentatia copilului si a autodiversificarii (baby led weaning-ului) si cum astfel se pot combata ulterior bolile de stomac, obezitatea sau chiar diabetul infantil. Va vorbesc despre autodiversificare, un concept traditional de alimentatie cu hrana solida a bebelusului cu multiple beneficii pe termen lung pentru copil si familie.

Masa in familie presupune sa ne asezam chiar asa la o masa si sa mancam impreuna, o hrana sanatoasa, noi parintii si bebelusul.
Daca faceti deja asta cu bebelusul este minunat, daca inca nu o faceti, poate v-ati gandit ca exista o alternativa la imaginea mamei cu lingurita de pireu in fata scaunelului copilului. :-) 

Sa o luam cu inceputul. Cand masa este gata pregatita si asezata, puteti pune copilasul in scaunul sau sau poate la inceput in bratele mamei daca nu aveti scaunelul in casa, sunteti la bunici de exemplu.
Meniul Comun pentru toti membrii familiei este o regula de aur pentru succesul mesei in familie si al diversificarii.
Astfel, ideal este sa preparati o masa in care fiecare membru al familiei sa aiba in farfurie aceleasi lucruri in format similar legumele, proteinele, pastele/orezul etc cat mai sanatos pentru a le putea oferi si copilasului. 

Adaptati meniul familiei la copil si veti invata sa mancati mai sanatos, veti reusi sa reduceti chiar excesul de kilograme si va veti bucura de un nou stil de viata: fara chipsuri, mezeluri sau cola. Nu este simplu, dar merita sa investiti energie si timp si chiar sa va surprindeti cu noi idei de meniu!

Ce rol are masa in familie cand incepeti autodiversificarea?

1. Copilul invata astfel ce inseamna obiectele din farfurie: rolul + numele lor. Parintii ii arata bebelusului prin exemplul personal care este rostul mancarii din farfuria lui si il ajuta sa faca primul pas spre diversificarea naturala si totodata primul si cel mai important pas spre o masa fara zumzet de jucarii si lacrimi.
2. Bebelusul invata sa mestece  observandu-va pe voi parintii cum mestecati hrana, cum folositi tacamurile, cum purtati o conversatie.  Opinia generala este sa nu ii oferim copilasului alimente solide, ci doar pasate pana are dinti sa mestece, un lucru diferit de la un copil la altul si fara o baza solida stiintifica. Copilasul nu are nevoie de dinti sa mestece mancarea, acest lucru poate fi realizat cu usurinta cu gingiile, dar in ritmul fiecarui individ.
3. Acest tip de masa in familie ajuta sa se dezvolta o armonie intre minte si trup. Creierul bebelusului asezat la masa decodifica mesajele in timp ce mananca singur prin autodiversificare si afla ce inseamna masa si rolul ei pentru trup (organele trimit stimuli la creier si acesta leaga informatie cu scopul de hranire a corpului), copilasul singur va duce la gurita mancarea, un morcov fiert sau brocoli, sa spunem. 
Ultimul pas prin imitatia masticatiei se creaza in gura bebelului saliva - o substanta extraordinar de importanta intr-o digestie sanatoasa. 
Toate aceste lucruri NU se intampla atunci cand hraniti bebelusul cu pireuri sau alimente pasate.
4. Masa in familie ne invata sa avem rabdare si respect pentru toti membrii casei indiferent de varsta.

S-ar putea sa va fie de folos sa stiti

• Copilasul poate mananca mai incet decat restul familiei si de multe ori pofta ii vine mancand. Astfel, el va fi asteptat si respectat cu adevarat pentru alegerile lui. Parintii nu vor strange masa pana copilul nu termina de mancat.  
• Mama/Tata/Bunica/Bona ramane langa copil pana termina de mancat si il supravegheaza, eventual mai mananca la randul ei/lui daca nu a terminat masa bebelusul. Evitati pe cat posibil sa incepeti spalatul vaselor, stersul pe jos sau vorbitul la telefonul mobil in timpul mesei copilasului!
• Vorbiti-i copilasului despre ceea ce mananca si chiar povestiti-i despre legume si fructe cum apar in gradina (o povestioara cu bunica la tara sau cu doamna de la piata de unde le-ati cumparat cu o zi inainte, lucruri familiare spuse pe un ton cald) toate informatiile il vor ajuta sa decodifice mai repede lumea din jur si astfel sa vorbeasca cu pasi repezi.
• Tot mai multe studii arata ca mizeria de pe mainile copiilor are parti bune la nivel celular permite constructia pielii, a anumitor bacterii sanatoase si ii ajuta pe copii sa intelaga psihic materia din jurul lor. Din toata inima va rog parinti si bunici sa nu stergeti excesiv pe maini si fata in timpul mesei - si murdaria este o experienta pozitiva pentru el, de fapt punand mainile in mancare copilul invata lucruri noi. 
• Bucatelele in plus. Incercati sa aveti mereu mancarea in plus la indemana pentru a-i oferi copilasului in plus daca le-a aruncat pe jos/scapat din masa 
• Oferiti apa la nevoie copilasului. Despre cum faceti asta in autodiversificarea aici
• Bebe nu mananca azi si maine. Poimaine e noua zi! Acceptati ca sunt zile cand meniul pregatit nu i se potriveste nevoilor organismului (este bolnav, este in eruptie dentara, vrea joaca, a schimbat mediul, lipseste unul dintre parinti, a inceput cresa/gradinita, are o enterocolita si vomita, are raceala si il doare gatul sau alt motiv) si nu luati refuzul copilului de manca in tragic sau cu vinovatie. Poate credeti ca nu gatiti bine sau ca ati gresit urmand aceasta metoda, incepeti prin a nu va judeca. Este important sa intelegem ca bebelusul stie cat are nevoie sa manance. E important sa aveti nu atat un copil grasut si frumos cum spuneau bunicile la tara, cat un bebelus care a inteles ce rol are mancarea si isi cunoaste corpul.

Mai multe despre cum incepeti autodiversificarea aici.


Poate ati auzit de ore de masa de la pediatru sau de asa da/asa nu. 
Dar cred ca pediatrul nu ar avea o problema cu faptul ca este bebe la masa cu toata familia si invata sa fie o parte a acestui ritual antic si totusi atat de important. Cum ar fi sa nu uitam 
sa luam masa impreuna sa ne bucuram unii de alti si de un meniu sanatos?
In urmatoarele postari voi incerca sa gasesc timpul pentru a scrie mai mult despre masa in familie si cum poate ea veni in sprijinul copiilor mai mari care refuza sa manance. 
Cu drag, va imbratisez pe toti cititorii blogului Diversificarii naturale!