Povestea autodiversificarii lui Teo. Copilaria este inima tuturor varstelor

Acesta este cel de al doilea material scris de o alta persoana decat autoarea blogului. Am ales sa il public dintr-un mare drag pentru familia curajoasa in care a venit Teo, oameni frumosi, uniti si dornici sa creasca in armonie un omulet puternic. Articolul vine spre voi din dorinta de a sprijini,cu experienta proprie,cat mai multi parinti dornici sa inteleaga beneficiile metodei baby led weaning - autodiversificare.  

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială, dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte.Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc.

Autoarea articolului: Gabriela Boboc, mămica lui Teodor 

Până în urmă cu câteva luni, cuvântul diversificare mă ducea cu gândul la un copil mereu flămând, care nu vrea să mănânce nimic, la zeci de pireuri realizate ca la carte, dar pe care le puteai prepara doar dacă erai posesoarea unui cântar de bucătărie ce măsoară la nanogram și a cel puțin cinci cărți frumos colorate, cu titluri prietenoase și teme de tipul “alimentația și 10 boli de nutriție ale bebelușului”, “legăturile ascunse dintre alimentație și bolile copilăriei (de la anxietate la nu știu ce fel de alergie rară)” sau “etapele diversificării în 60 de pași”.

Sună cunoscut?

Nu mă puteam împăca deloc nici cu ideea că diversificarea va presupune să înlocuiesc treptat cu pireuri și sucuri toate mesele de alăptat din timpul zilei. Nu vedeam nimic natural în asta și eram dezamagită că nu o să îl mai pot alăpta la cerere pe Teodor, băiețelul meu. Dar știam și că nu mai putea să pape doar lapte pentru mult timp, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început să mă documentez cât mai mult despre alimentația bebelușilor.

Am petrecut nopți întregi citind sute de articole, bloguri, cercetări medicale, toate cu privire la diversificare și la cât este de important ca ea să se aplice corect. Eram îngrozită și sufocată de multitudinea de informații la care aveam acces. Cu fiecare tabel, grafic sau informație nouă, eram tot mai convinsă că nu știu nimic despre diversificare, ca habar nu am cu ce se mănâncă și ca nu voi fi niciodată în stare să fac asta corect, era prea mult pentru mine.

Fără prea mare tragere de inimă, am început să îmi notez toate tipurile de greșeli la care trebuia să fiu atentă și pe care pentru nimic în lume nu trebuia să le fac, pentru a evita o serie de dezechilibre nutriționale. Îmi amintesc foarte bine și acum o idee, menționată în mai multe surse, care m-a marcat în perioada aceea: „obiceiurile alimentare ale bebelușului influentează determinant comportamentul lui ca adolescent și, mai târziu, ca adult.” Aveam obligația să respect și să impun o igienă alimentară care să nu îl pună în pericol pe copilul meu, care avea să ajungă să aibă probleme grave cu greutatea, să se procopsească cu alergii alimentare, diabet, hipertensiune, risc cardiac și alte afecțiuni, dacă nu respectam principiile de bază ale diversificării. Bineînțeles, cunoșteam deja și câteva tehnici și metode pentru corectareacelor mai grave dintre greșelile pe care le-aș fi putut face, doar mă pregăteam serios de luptă. Îmi amintesc tonul foarte grav cu care îi aduceam la cunoștință soțului meu că o să urmeze o perioadă foarte grea pentru noi, că avem nevoie de răbdare, de timp și mai ales de resurse financiare considerabile, pentru a putea cumpăra toate ustensilele necesare pentru prepararea hranei (blender, steamer, termometru și cântar de bucătărie, recipiente pentru păstrarea hranei în frigider, recipiente pentru păstrarea hranei în congelator, biberoane speciale pentru pireuri și sucuri, tacâmuri din silicon, storcător de fructe și multe altele).

Cam cu două luni înainte de marele eveniment, de prima masă de om mare a lui Teodor, în timpul unei discuții cu mai multe prietene mămici, am fost întrebată de către una dintre ele dacă voi opta pentru diversificare sau pentru autodiversificare. Știu doar că m-au lăsat picioarele. Am răspuns fără să respir: diversificare, și am schimbat subiectul. Doamne, ce o mai fi și aia autodiversificare? La ce bun atâta studiu dacă eu nu știu că diversificarea se poate face în mai multe feluri? Până acasă, am scos trei cuvinte, tot drumul. Îmi repetam în gând doar „autodiversificare, autodiversificare”, suna interesant, dar habar nu aveam ce înseamnă, nu mă ducea cu gândul la nimic.

Îmi amintesc că am citit fără răsuflare toate articolele despre autodiversificare pe care le-am găsit pe prima pagină de google și eram deja fericită, încrezătoare și hotărâtă. Autodiversificarea sau diversificarea naturală, cum i se mai spune, era pentru noi, fără doar și poate. Aveam cea mai importantă resursă: un bebe curios și pofticios, care stătuse alături de noi la absolut toate mesele din familie și care mai căpătase, „din greșeală”, în mânuță, câte o bucățică de pepene roșu, o piersică, o prună sau un măr. Să nu mai zic de morcovi sau păstârnac, că doar era ajutorul nostru de bucătar.

Dintr-o dată nu mai eram îngrijorată că greșelile noastre ar putea să îl afecteze.Acum, faptul că supsese direct din fruct și că îi plăcea atât de mult încât se supăra dacă i-l luam nu îl mai punea în pericolul de a accepta mai greu sa mănânce pasat, cu lingurița, pentru că nici nu se mai punea problema să fie hrănit astfel.Nu mai era cazul, aveam deja un bebe care ne trăgea mâncarea din mână și care văzuse ce pot să facă mama și tatăl lui, cu dinții lor uriași, cum mestecă zgomotos tot ce prind și apoi fac să dispară ca prin magie tot ce bagă în gură. Eram bucuroasă și sigură că Teo nu rămăsese doar cu impresia că are niște părinți zăpăciți, care cioflăie în tandem și care se strâmbă la el cu mâncarea în gură, ci că înțelesese el un pic și dincolo de asta. Ce bucurie să descopăr ca autodiversificarea era perfectă pentru noi! Simțeam în sinea mea ca deja făcusem primii pași și că nu mai trebuia decât să am puțină răbdare până împlinim șase luni corectate. În scurt timp primisem și acordul susținătoarei cu numărul unu a lui Teo, medicul nostru pediatru, care îi acordase de fiecare dată încredere, iar nouă un suport real și de calitate.

Pentru noi, șase luni corectate însemnau opt luni și jumătate reale, Teodor fiind născut la 30 de săptămâni. Mie mi se părea că mai este enorm de mult până atunci și că nu este corect ca el sa înceapă să mănânce atât de târziu. Mă simțeam vinovată și aveam impresia că pierde timp prețios în care ar fi putut să își dezvolte multe abilități.Pornind de la aceastăîndoială, am  început să caut informații punctuale, să îmi iau notițe, să mă înscriu într-un grup de suport on-line. Așa am aflat că autodiversificarea presupune tocmai respectarea ritmului de dezvoltare al fiecărui bebeluș și că, spre deosebire de diversificarea clasică, îi oferă acestuia libertatea de a începe să mănânce alimente solide doar atunci când dă semne că e pregătit, mai repede sau mai târziu (la 6, 9, 12 luni sau chiar mai mult de atât), în funcție de nevoile individuale; că i se oferăposibilitatea de a se juca cu mâncarea;că îlînvață să se hrănească singur; că bebelușul nu va mânca mai mult decât are nevoie;că va descoperi gusturi și texturi noi și că va ajunge să iubească mâncarea. Am aflat și că, pentru început, hrana solidă nu i se oferă copilului pentru a-i potoli foamea, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente, laptele fiind în continuare hrana de bază.

Încrezători, am așteptat cu sufletul la gură să vină momentul primei noastre mese solide. Am căutat cu grijă cei mai frumoși morcovi, un păstârnac, câteva buchețele de brocoli, o rădăcină de pătrunjel și un dovlecel. Le-am fiert și i le-am pus în față. Ne-am așezat pe scaune în jurul lui și am așteptat să vedem cum va reacționa Teo al nostru la prima masă pregătită special pentru el. Tatăl lui spunea că mai avem timp să dăm înapoi, că nu putem să facem asta, că o să se înece, că trebuie să ne oprim, că toți copiii mănâncă pasat, el de ce ar mânca  singur. Eu, pe lângă ei, doar emoționată și puțin îngrijorată că nu știu ce să fac în caz de prim ajutor, dacă va leșina soțul meu. Teo și-a ales tacticos câte o bucățică, pe care a dus-o la gură și din care a rupt cu gingiile câte puțin. Exersa mișcările unui mestecat, însă foarte naiv. Simțea și el că ce se întâmpla acum era puțin diferit față de jocurile noastre zilnice de-a papa. Nu s-a înecat, dar a avut câteva gag-uri frumoase și unul sau două mai puternice, dar a trecut peste momentele acestea chiar zâmbitor. Nu s-a speriat deloc, s-a comportat exemplar atunci și la fel se comportă și în prezent, chiar daca eu mai tresar uneori.

Acum îi place foarte mult să se joace cu mâncarea, să îi vorbească, să o certe, să o împrăștie peste tot, să frece frigiderul cu ea, să i-o pună pisicii în cap. Îi place orice fel de legumă fiartă la abur sau coaptă (cel mai mult îi place dovleacul plăcintar, care este minunat și foarte sănătos) și orice fruct crud. 

Bucurie mare la autodiversificare

Am încercat până acum fructe la cuptor, însă pentru că nu am știut niciodată cât de mult să le las s-au copt foarte tare și a trebuit să i le dau cu lingurița. A fost imposibil să le mănânce așa. A preferat să ia cu pumnul și să se mozolească pe ochi în încercarea de a băga ceva în guriță. Recunosc, autodiversificarea presupune și ca întreaga bucătărie să fie un teren de joacă, fără niciun fel de exagerare.Spre exemplu, la noi, de obicei, fiecare masă se împarte în două, jumătate în burtica lui Teo, iar cealaltă jumătate pe haine, în păr, pe gresie, pe faianță, pe pisică, care vrând-nevrând s-a cam autodiversificat și ea, și, bineînțeles, pe noi, care îl privim bucuroși și mândri că niște mânuțe atât de mici pot face niște lucruri atât de mari:). 

Atingerea este fundamentala pentru dezvoltarea unui copil

La sfârșitul fiecărei zile, chiuveta este plină de oale și olișoare, farfurii și jucării, aragazul și cuptorul sunt de nerecunoscut, mașina de spălat este plinăcu hainuțe mici, cu meniul zilei pe ele, iar gresia are o culoare incertă.  Autodiversificarea este o muncă de echipă, suntem o familie. Nu știu ce ne-am face, nici eu, nici Teo, dacă nu am găsi în fiecare dimineață bucătăria curată, hăinuțele la uscat și toate celelalte la locul lor, pregătite de seara, cu răbdare, de „ta-ta”, pentru o nouă zi...

Acum, ca plan de viitor, îmi doresc să învăț să fac o pâinică sănătoasă pe care să o poată mânca și Teo și cu care sa întingă singur în sosuri, pireuri, iaurturi sau alte preparate lichide pe care ne chinuim să le mâncăm cu lingurița. M-aș bucura și dacă aș reuși să gătesc aceeași mâncare pentru toți trei, să nu mai gătesc separat.

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială,dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte. Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc. Teo s-a născut un pic mai devreme, perfect sănătos, iar cu trecerea timpului a devenit un piticot vesel, vorbăreț și tare pofticios. Am avut noroc și în aproape două luni de diversificare nu ne-am ales cu nicio problemă de digestie sau alergie. 

Nouă ne-a prins tare bine autodiversificarea, diversificarea naturală, iar faptul că vom merge înainte pe acest drum este dovada clară că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nici nu am avea cum altfel!

Este minunat să vezi un omuleț cum se bucură când are farfuria plină cu bunătăți, așteptând curios să descopere noi culori, texturi și gusturi. Ce mai, îți face o poftă de mâncare de îți vine să îl mănânci!:)

Cum pun in practica autodiversificarea (II)

Cand am inceput autodiversificarea existau doua site-uri in Romania unde gaseai putina informatie insa corect explicata, iar cartea am cumparat-o din Anglia - ebay. Am citit mult si apoi am realizat cat inseamna practica.  Am continuat sa alaptez si m-am informat, una din primele mele resurse a fost site-ul kellymom Am pus aici direct un link pentru unde exista deja o super analiza pentru diversificarea dupa 6 luni. 
Mi-am dat seama ca este o metoda naturala, atat de benefica si mi-a fost recomandata de un medic pediatru - mama de trei copii. O mamica draga, Gabriela, incepuse cu trei luni in avans autodiversificarea - baby led weaning.
Zilnic vorbeam la telefon (prea putin ne interesa Facebook-ul:) si Gabi imi spunea practica ei, retetele ei si comentam din carte unele capitole. Extraordinar de mult a contat sa am un sprijin in prietena mea! Privind in urma realizez ca prietenia ei si dorinta mea de a impartasi beneficiile metodei m-au determinat sa incep sa scriu.  
Este cu adevarat o experienta minunata sa ai un bebelus autodiversificat si nu o pot reda in cuvinte sau poze. Am amintiri frumoase, am un copil sanatos dornic de fructe, legume, cu un tranzit sanatos, fara multe pofte si dorinte de a "umple" burtica cu alte alimente decat mancarea familiei. 
Copiii de cinci, sase ani sau mai mici vor ajunge sa creasca in primul rand constienti de cand e momentul sa spuna "stop". Emotiile si mancarea - principalul motiv pentru obezitate nu isi mai au locul impreuna. Este minunat sa urmezi o metoda care in sine contribuie la sanatatea copilului in urmatorii zeci de ani. La aspectul sau fizic, la senzatia lui de bine cu el insusi. 

Si acum despre practica autodiversificarii in cel mai complet articol de inceput pentru metoda autodiversificarii. Puteti citi aici partea I, iar aici exista colectia articolelor publicate pana acum.

• Cand incepi autodiversificarea privesti masa ca o experienta pentru copil, poate chiar precum o joaca, mai ales in primele trei saptamani cand de multe ori scapa mancarea, o strange in manute, mai rar intra pe gat.   Acest interval depinde de la un copil la altul, dar cert este ca trebuie sa nu incepi cu ideea "mananca x cantitate/ml de supa?", "oare se ineaca", "asa va face intotdeauna? va arunca pe jos si la 20 de ani cand merge la o cina cu prietenii". Raspunsul simplu e NU. Ai incredere in copil.
  Astfel curat pe manute si bine dispus, la varsta de aproximativ sase luni, atunci cand ne-a aratat ca poate sta bine in fundulet si este foarte interesat de membri familiei cand mananca la masa, iata bebelusul va sta in scaunel de masa sau in bratele parintelui (intotdeauna in pozitia verticala) pentru a incepe aventura solidelor.
• Am preparat legumele fierte, nu prea tari, nici prea moi, sub forma de degetel, pentru ca bebe sa le tina mai bine in mana. Pentru ca in cazul nostru nu ne-am grabit sa ii oferim totul fiind cu probleme de diaree si sensibilitate la colon, abia la varsta de 7 luni i-am oferit orez cu legume, paste de orez, floreta de brocoli, dovlecel fiert rondele si cartof fiert rondele.  
• Experienta persoanala cu un copilas cu probleme digestive mi-a demonstrat ca o anumita schema de initiere in alimentatie si diversificare naturala e binevenita pentru a evita alergiile si realizarea "dupa ureche" - incepi cu ou, cu miel, cu avocado. Cartea spune ca nu e o problema sa oferi de la inceput orice hrana sanatos in bucatele corecte. Eu am ales sa ofer o saptamana supa clara de radacinoase pentru a evita complicatiile de tip diaree/constipatie/alergie si altele. 
• Sfatul meu este sa incepi cu o supa de legume strecurata, cateva lingurite la o ora si jumatate de la o masa de lapte, in jurul varstei de sase luni, pentru a testa stomacul si colonul copilului. Abia dupa o saptamana in care ati vazut cum reactioneaza la aceasta supa simpla fara sare si ulei si clara(strecurata) as incepe gradat cu bucatelele de legume din supa: morcov, pastarnac. 
• Alege legumele si fructele locale si cu mii de ani experienta in corpul nostru. La fructe cel mai putin alergen s-a dovedit a fi marul. Fructul are o toleranta foarte buna la stomac si rezolva atat diarea, cat si constipatia la copii. 
• In familie am urmarit sa ii oferim alimentele cu potential alergen de tipul peste, ou, lapte de vaca, nuci si altele atunci cand pediatrul le-a recomandat, in principiu dupa 8-9 luni, iar laptele de vaca foarte foarte tarziu si foarte rar dat fiind alergiile din familie. Migdale si nuci a primit bebele dupa un an la inceput mestecate de noi parintii. 

Oare ce am eu aici?

• Programul meselor copilasului nu a fost o prioritare pentru ca a variat in functie de somnul sau, de crestere, locul in care ne aflam (acasa sau la bunici ii varia orarul de somn si masa). Util mi s-a parut sa ii ofer o masa cu mancare la o ora sau o ora si jumatate de la o masa de lapte, mai ales la inceputul diversificarii. NU am inlocuit masa de lapte cu mancare, copilul in timp a renuntat la mesele de laptele matern din timpul zilei, nu in totalitate, le-a rarit, a trecut prin etape. Dupa masa de mancare, ii ofeream la inceput si laptic, dar tot la cateva luni de la inceperea solidelor copilasul a renuntat la lapticul de dupa. De exemplu, la o ora dupa somnul de pranz (cand se trezea mai sugea lapticul mamei) bebe manca o masa consistenta, asa am descoperit ca ii place lui. Fiecare copil este diferit, conteaza sa fim rabdatori si intelegatori cu nevoile lui.
• Cantitatea inghitita este cea pe care corpul bebelusului o poate procesa. Nu te astepta ca bebelusul sa mananca foarte multe solide la inceput si mai ales daca esti o mama care isi alapteaza copilasul continua sa o faci fara termene de ore si minunte, la fel ca inainte si fii sigura ca bebelusul isi reduce singur mesele de lapte. Asteapta o luna si vei vedea cu cata pofta incepe degustarea solidelor. 

• Rabdarea si increderea in copil fac minuni. Cu cat intervii mai putin in procesul de hranire, cu atat copilul va deveni mai curios, dar si mai increzator in raport cu mancarea. Eu am adoptat metoda de a pune in farfuria mea ce manca si bebe: betigase de morcov, pastarnac, brocoli sa spunem si mancam cu el, e normal sa dureze o masa chiar si 45 de minute. Dar, nu este bine sa te ridici sa ii stergi, sa speli vase sau sa strangi de pe jos. Incearca sa mesteci si tu mancarea de zece ori, cu mult calm, pune alaturi un ceai bun pentru tine sau o limonada  si ai rabdare, bebe invata prin imitatie sa mestece si este atent la tot in jurul sau. 
• S-ar putea copilul sa para ca s-a inecat, sa gagaie pana se obisnuieste cu mancarea; acest lucru nu inseamna ca s-a inecat si nici nu presupune ajutor din partea adultului. Am trait de doua ori momente in care copilul a scos singur parca din gatut bucatelele si ma bucur ca nu am intervenit instant pentru ca astfel el a invatat cum sa nu se mai inece, sa mestece, sa scoata din gurita inainte de a inhiti ce este surplus.Decat sa iti fie frica „daca se ineaca”, mai bine citeste inainte un mic ghid de prim ajutor pentru inecare la copilas, este util in orice alta situatie, nu doar la mancare.
• Daca esti putin mai atenta la curatenie, ei bine schimba regulilele macar pentru 6-8 luni pentru ca atunci cand urmam metoda autodiversificarii este mizerie pe jos, pe copil, pe scaun. Copilul manca cu placere. In timpul mesei, cand copilasul va fi mai murdar si simti ca mizeria il impiedica sa manance, il poti sterge usor, dar in rest este indicat sa nu intervii pentru a-i lasa experienta descoperii mancarii asa cum este ea.  Riscul daca il tot speli dupa fiecare lingurita, ii tot faci observatie cat si ce arunca pe jos este sa ajungi sa nu mai manance deloc fiindca el stie decat ca asta te supara. Gandeste-te ca un copil asa invata ca lucrurile cad, scapandu-le din manca. Podeaua murdara si vasele nu plang! Copilasul are nevoie de timp sa inteleaga mancarea si de rabdarea ta.  

• Un sfat util pentru curatenie cand te copleseste: cumpara servetele umede ieftine/role de hartie, dupa ce termini masa si il speli pe copilas pe fata si pe maini, aduni repede cu ele totul de pe jos si castigi timp. Nu inlocuiesc spalarea podelei, dar macar ai strans lucrurile lipicioase si bebe poate sta pe jos sau alerga in voie in patru labe si pe langa tine. Crede-ma, etapa asta nu dureaza mult, e coplesitoare curatenia dar trece. Eu cumpar produsele de curatenie naturale de la magazin MA-NA (intri aici ) si cand am timp il fac singura din nucile de sapun = un detergent de spalat pe jos foarte bun. 

• Masa este un dar divin, ce punem pe masa la fel. Eu ma simt recunoscatoare pentru ca am o casa si o masa si o familie alaturi. Asta m-a ajutat intotdeauna sa inteleg momentul mesei ca pe o experienta agreabila si nu ca pe un stres.
  

• Meniul copilului si orele mesei pot suferi in timp multe modificari si e ok. Astfel NU astepta de la inceput la orar de masa sau la meniuri de tipul supica la ora, fructe la ora. Incearca sa ii oferi bebelusului tau o cat mai mare varietate de hrana sanatoasa, citestes despre alimentele bogate in calciu si fier (minerale pe care laptele matern le pierde mai repede dupa primele 6 luni), alege fructe si legume din productie romaneasca si de sezon. La nivelul proteinelor, trebuie retinut ca laptele matern contine pana la un an tot necesarul de proteine pentru un copilas. Ulterior laptele matern continua sa asigure foarte multi nutrienti prin urmare el este in continuare important in viata copilasului. 
• Daca bebe nu mananca cateva zile ce este de facut? Bebe nu a manancat azi si maine. Poimaine e noua zi! Este posibil sa fie bolnav, in eruptie dentara, sa fie cele 2 saptamani intre 9 luni si 11 luni cand alege sa arunce tot pe jos!      Sunt zile cand meniul pregatit nu i se potriveste nevoilor organismului de exemplu boala nu ii permite sa manance ce ii oferiti, fiul meu alegea mereu orezul cand avea diaree de la eruptia dentara. Adesea in timpul caldurilor vei vedea cum bebe vrea doar fructe, san sau biberon. Bebe poate alege sa faca atunci altceva : vrea joaca, a schimbat mediul, lipseste unul dintre parinti, a inceput cresa/gradinita, are o enterocolita si vomita, are raceala si il doare gatul sau alt motiv. Stiu ca suntem adesea blamati si te rog pe tine cand se va intampla sa nu manance un timp sa nu iei refuzul copilului de manca cu vinovatie! Pana la urma atunci cand bebe nu mananca ultimul gand ar trebui sa fie "sunt un parinte rau", uite urmez o metoda "noua" (acum privind in urma noi sunt pireurile si pasarea la blender) "Oare unde ajung?". "Sigur gatesc eu prost". Aceste intrebari sunt parte din emotiile noastre.  Fricile noastre. Copiii nu mananca pentru ca are hrana un gust sarat sau pentru ca are zumzareli pe ea desenate. Ei mananca, atunci cand urmati aceasta metoda, pentru ca experienteaza si in timp ajung sa manance pentru ca le este foame. In timp copilasul intelege diferenta intre san sau biberon si mancare si alege el singur sa manance.Satietatea e diferita de nevoia de a manca mancare la fel si mestecatul. Astfel bebelusul stie cat are nevoie sa manance, simte cand e satul.  E important sa aveti nu atat un copil grasut si frumos cum spuneau bunicile la tara, cat un bebelus care a inteles ce rol are mancarea si isi cunoaste corpul.
• Laptele praf necesita pentru copilasul autodiversificat sa oferi apa mai des insa la randul reprezinta ideea de "masa-mancare" pentru bebelus si nu trebuie inlocuit biberonul cu pireu sau masa de cereale cu lingurita, poti urma metoda autodiversificarii si la bebelusul hranit cu biberonul si te vei bucura de beneficiile nutritive pentru copilas pe termen lung. 
• Bebe se trezeste des noaptea, oare nu e satul? Motivul agitatiei din somnul copilasului este adesea agitatia din timpul zilei, chimbari de mediu, pusee de crestere, zgomote sau teama de separare.  Acum privind in urma ma distreaza cate retete am incercat pana sa inteleg ca asa de putin conteaza ce a mancat bebe seara pentru un somn linistit. Conteaza sa fiu eu impacata si sa accept ca trezirile sunt o perioada. Sa imi fac o mica bucurie zilnic, sa accept greselilele si sa nu ma judec incat sa acumulez frustrari. Toate trec. Cand bebe incepe sa mearga somnul ii devine mai calm si mai lungi perioadele intre treziri. Sper sa fie mai multe clipele cand simti binecuvantari decat tristeti. Pentru acelea din urma citind despre parentingul bland vei gasi multe raspunsuri pentru problemele de somn si plansul bebelusului.

Cea mai simpla diversificare pentru copii

Autodiversificarea sau Baby Led Weaning (BLW) - tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley si Tracey Murkett - presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni cand bebe sta deja in fund in scaun, sa manance bebe meniul familiei intr-un ritm sanatos pentru el si totodata sa inghita cantitatea necesara - pe care bebe o vrea din alimentele alese din farfurie. Ati ghicit:) cine alege ? Bebe. 


Cred ca este modul cel mai simplu si mai apropiat speciei noastre de a ne hrani, pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas. Este extraodinara si pentru bebelusii hraniti cu biberonul.
In practica, am descoperit ca alaptand si folosind principiile autodiversificarii i-am lasat copilului sansa de a descoperi singur, in timpul lui, cu manuta lui, mancarea si rolul ei. Asta a ajutat enorm copilul si familia sa invete ce inseamna mancarea sanatoasa si sa nu aiba obiceiuri alimentare nesanatoase, iar mancarea sa devina o "mita", un chin.  
Am aflat de la strabunica mea, mama a noua copii sanatosi, alaptati in marea lor majoritate cum incepea aventura solidelor. Fara blender? Fara mililtri? Fara ore fixe? 
Daca incercati sa puneti copilasul la masa cand este flamand acesta nu va fi interesat sa exploreze mancarea, ci se va umple de frustrari si nervi asa cum ar face langa o jucarie noua."

Bebelusul meu mi-a demonstrat, in timp, cum stie ce alimente sa consume, in masura in care si eu la randul meu il ajut oferindu-i hrana sanatoasa. 
Cum a reusit? Inca incerc sa imi raspund la intrebare. Poate instinctul sau poate cunostiintele acumulate in uter din gusturile mamei sau preexistenta unui „bagaj de informatie” i-au permis sa stie ce are nevoie pentru a fi sanatos si l-au ajutat. Fiul meu a contactat dupa nastere o sensibilitate mai mare a aparatului digestiv. 

In discutia cu alte mame, in lecturile mele, consilierea oferita de la bebelusi alaptati la cei hraniti cu biberon, nascuti la termen sau prematuri am descoperit si m-am bucurat ca exista acest tipar al naturalului in alimentarie.

Sper ca nu dezamagesc dar cititi in continuare: atunci cand bebe statea in fundulet (inte 5 luni si jumatate si 7) si intindea mana dupa mancare msms ii oferea ocazia sa stea la masa familiei si sa primeasca gradual legume fierte, fructe de sezon sau banala coaja de paine de casa de care el se bucura morfolind-o in manuta, apoi ducand-o la gurita si tot asa.
Mama nu ii oferea „orice” copilului, stia rolul plantelor, actiunea pe care o au legumele, fructele si plantele medicinale, iar totul se transmitea din generatie in generatie. 

Mi-am dat seama ca tot ce am citit in celebra carte despre metoda autodiversificarii  „baby led weaning” - scrisa de Gill Rapley & Tracey Murkett - este modul in care de sute de ani incep aventura diversificarii copilasii la tara in Ardeal si se pare ca mai peste tot in lume. Din pacate, ultimul secol a adus o industrializarea masiva a hranei si odata cu ea trecerea copiilor de la 3 luni de viata la regim cu lapte praf sau de vaca, la o rapida si mult prea din timp diversificare.

Dincolo de mancarea bucatelelor in baby led weaning (BLW) sau autodiversificare este important ca bebelusul sa nu fie flamand cand va asezati la masa deoarece in primele saptamani mesele nu “au treaba” cu mancatul in sine, ci mai degraba cu explorarea, copierea celor din jur (vezi mestecare, socializare) si chiar joaca. 
Acest aspect la autodiversificarii (BLW) este complet diferit de sfaturile si ideile diversificarii generale prin care copilul este “indicat” a fi pus flamand la masa de solide.  

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. 


Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? 

Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. 

Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. 
Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corectl si tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.Speranta mea?O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Ghiduri practice veti gasi in aceste articole de mai jos:

cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food 

Bebelusul meu mananca bucuros sau despre autodiversificare

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Start la Baby Led Weaning- un ghid de autodiversificare pe scurt - inspirat de Gill Rapley. 

Dileme BLW: Increderea in autodiversificare

Cartea traduse in limba romana este aici: http://shop.totuldespremame.ro/cumpara/diversificarea-naturala-cel-mai-bine-pastrat-secret-al-parintilor-7561678 

 

Cum oferim apa bebelusului

Este plina vara si este momentul cand vrea apa mai mult ca oricand. Cum oferim apa in baby led weaning?

Diversificarea naturala este locul unde incurajez mamele care isi alapteaza copii si mamele care ofera lapte praf sa urmeze principiile baby led weaning (autodiversificare). 

Va ganditi probabil cum sa incepeti introducerea apei in dieta copilului. 

Cand fiul meu avea patru luni eram intr-o farmacie in fata raftului cu diverse modele de cescute, canute si biberoane, unele mai natural produse decat altele, cu pai sau "cioc", fara maner, cu maner, cu doua manere...grea decizie cum sa incep sa ofer apa. Eram in cautari desi mai urmau doua luni pana la inceperea diversificarii, insa doream sa analizez cele mai bune solutii. 

Inovatia si marketingul fac lucrurile simple complicate. 

Acum privind in urma cu cativa ani, sa spunem 50, nu chiar in epoca preistorica, cand astfel de "device-uri" nu isi avea locul in hranirea copilului, cum primea un copil apa? 

Dintr-un pahar. 

Naturalul lucrurilor este sa oferi apa dintr-o ceasca sau pahar. Firescul este ca apa sa ude pielea copilului. Firescul este ca el sa se bucure ca este ud si sa invete cum sa tina in masa ceasca si apoi cat din apa sa o dozeze. 

Asa ca aici in Diversificarea naturala va recomand sa urmati firescul naturii umane. 

Pe scurt : luati lucrurile firesc si natural cum ati si inceput autodiversificarea.

APA are rolul ei, dar bautul ei de copilas este un intreg proces pe care nu cred ca ni-l dorim grabit pentru ca in cazul copilasilor alaptati la san, asa cum recomanda si Organizatia Mondiala a Sanatatii, nu putem vorbi despre risc de deshidratare.
Ei bine, urmand ideile din BLW book incercati sa vedeti si apa si bautul apei ca pe un proces pe care bebe il va invata incetul cu incetul, tot prin imitatie, prin introducerea unei cesti cu apa langa copil la masa sau prin oferirea de apa din paharul din care a baut mami sau tati, cu rabdare si intelegerea faptului ca poate lua luni sau doar cateva zile pana cand copilasul a inteles ce inseamna apa si cum ea il ajuta sa isi potoleasca setea.

In cazul familiei noastre, baietelul a invatat sa bea apa din pahar imitandu-l pe tati in jurul varstei de 10 luni, totul a durat cateva zile. 


Pana atunci ii ofeream apa la masa intr-o cescuta dar abia la 9 luni a devenit interesat de ea, poate si pentru ca organsimul i-a solicitat acest lucru si pentru ca temperaturile cresteau simtitor, ne apropiam de vara. La 11 luni cerea apa de cate ori simtea nevoia si bea singur din sticla sau pahar, iar asta a fost pentru noi un progres extraordinar, pentru ca baietelul nostru a reusit sa isi inteleaga singur o nevoie a organismului si o poata implini.


Pentru a fi mai practic totul am folosit cescute din portelan gros si mai tarziu, cand le-am descoperit, i-am oferit apa in pahare mici, asemeni celor de tuica din ardeal. Sunt fabricate dintr-o sticla groasa si se gasesc sub marca "Aro" la Metro Cash&Carry, costa relativ putin (cam cat 30% din pretul celui mai ieftin "baby device de baut apa cu pai/cioc":), probabil trebuie sa cumparati la set si sunt ideale pentru ca le pot tine copilasii in mana, le arunca pe jos si se sparg foarte greu. 


Imaginati-va ca sunteti in vacanta si puteti lua apa de la orice magazin si bebelusul poate bea din sticla linistit...este cel mai firesc mod de a oferi apa. Cel mai convenabil si mai sigur pentru igiena. 


In cazul copiilor alaptati, laptele matern contine apa si recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii este de a oferi apa abia dupa varsta de 6 luni. 

In cazul bebelusului hraniti cu lapte praf este oferita separat si chiar daca urmati autodiversificarea daca aveti un plan de oferire a apei in biberon recomand sa il urmati pe acesta pentru hidratarea copilasului si apa in pahar sa fie o forma de invatare. 

In timp si bebelusii alaptari si cei hraniti cu lapte praf vor invata foarte repede sa bea din ceasca, pahar sau sticla. 

 

Diversificarea naturala de la cartea Baby led weaning la practica de zi cu zi

Diversificarea naturala (BLW) despre care eu scriu este cel mai simplu si mai apropiat MOD OFERIT OAMENILOR pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas dupa prima jumatate de an. Este totodata cel mai accesibil mod de a hrani si copilasii hraniti cu biberonul.

Acest blog este un raspuns la intrebarile voastre de parinti si modul meu de a da inapoi din bucuria ca puiul meu se hraneste singur fericit. 

Am crezut de la inceput in naturalul oamenilor si acum dupa cinci ani de parinte si intalniri cu mame, tati, zane si printi simt cu adevarat ca fiecare copil stie sa aleaga ce i se potriveste in masura in care alegerile din farfurie sunt sanatoase si exista obiceiul mesei in familie.

Diversificarea naturala se numeste astfel pentru ca mentorul meu in acest proces a fost mama mea. Ea m-a incurajat sa urmez o regula veche de sute de ani. Baby led weaning, autodiversificarea sau asa cum i-am spus eu "diversificare naturala" exista in familia mea cu buna stiinta de cand buni a mea nastea cei 9 copii, cu mai bine de 60 de ani in urma.  

Asa am ajuns sa scriu cu tot sufletul Manifest pentru diversificarea naturala  

CE E DIFERIT?
Diversificarea naturala - baby led weaning (tradus cu termenul "autodiversificare" in urma cu cinci ani in limba romana) presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni.  Cum singur? Nu se ineaca? Nu. Pe scurt cititi ce este autodiversificarea . 

CARTEA DIVERSIFICAREA NATURALA IN LIMBA ROMANA
  Baby Led Weaning, tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley, vorbeste tehnic despre autodiversificare pornind de la o problema mondiala a alimentatiei gresite oferite copilului din start. Efectele in lumea moderna a diversificarii prin pireuri si pasat se simt in diabet infantil, lipsa intelegerii hranei de catre copil si probleme mari de alimentatie pe parcursul vietii. Capitole din care, in special, inceputul le gasiti traduse pe acest blog.
Cartea a fost lansata tradusa in Romania si poate fi cumparata de aici: http://shop.totuldespremame.ro/cumpara/diversificarea-naturala-cel-mai-bine-pastrat-secret-al-parintilor-7561678


VIATA DE ZI CU ZI 
 
Am scris cu drag in perioada de glorie a diversificarii naturale cu primul meu copil cateva articole de how to: 
Despre cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food am scris in doua materiale, parte dintr-un intreg. 

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Ghid de autodiversificare

Cum sa incepem autodiversificarea 

Cum oferim APA in autodiversificare

Masa in familie - cheia de aur in autodiversificare 

Bebelusul mananca bucuros  

In site-ul Diversificarii naturale veti gasi multe articole cu idei si informatie utila de inceput sau chiar pentru copilasii mai mari.

Va multumesc pentru fiecare vizita si mesaj impartasit pe pagina de facebook Diversificarea  naturala.Sa fiti convinsi...cea mai mare sansa a vietii este sa fim parinti si sa invatam sa iubim inca o data viata alaturi de copiii nostri.

Fiecare parinte crede de cele mai multe ori ca el face tot ce este benefic copilasului. 

Despre autodiversificare

Cand am devenit mama viata noastra de familie s-a schimbat. Va suna cunoscut, nu-i asa? Ei bine, mie mai mult decat familiar, pentru ca odata cu "in trei" am devenit adulti  constienti de minunata noastra natura, de minunea unui copil si mai ales de imensa dragoste pe care o simti pentru propriul pui. Apoi, la vremea potrivita, am ajuns sa vedem cum el evolueaza fara prea multa implicare din partea celor din jur...

Am constientizat odata cu alaptarea exclusiva si la cerere sau cu purtatul bebelusului si cu autodiversificarea cat de multe pareri sunt in jurul nostru despre cum „e bine sa” sa iti cresti puiul. Chiar suntem asaltati zi de zi de pareri binevoitoare unele mai interesante decat altele si mai ales de la cei dragi. 

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.

Diversificarea naturala a presupus sa renuntam noi, tata si mama, la obiceiuri nesanatoase, copilul fiind la masa cu noi cand mancam de la sase luni, a mancat cu mana lui dupa metoda baby led weaning, iar toti trei impreuna sa avem un respect pentru masa, impreuna sa descoperim gustul mancarii fara aditivi si fara extra sare sau prajeli de orice fel si sa incercam sa avem o viata cat mai sanatoasa.

Sanatatea copilului incepe cu alaptarea exclusiva si la cerere pana la sase luni si continua cu mentinerea alaptarii si urmarea unei diversificari cat mai naturale a copilasului incepand cu varsta de sase luni. Dupa cum recomanda Organizatia Mondiala a Sanatatii sustin continuarea alaptarii pana la doi ani in beneficiul copilului, sau mai mult cat timp mama si copilul simt ca le este benefic. Sper sa schimbam dominatia laptelui praf si noi ca mame sa fim tot mai dispuse sa alegem alaptarea la cerere si sa o continuam si dupa sase luni.

Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...

Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corect pentru noi insine+familie+viitor copil si sper ca tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.

Speranta mea?
O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Va imbratise cu drag si va multumesc ca sunteti alaturi de mine si de familia mea in "Diversificarea naturala"!

Articol publicat pe blog in urma cu doi ani sub numele "Copiii pot manca fericiti fara zumzetul jucariilor" .

Autodiversificarea pe scurt

Diversificarea (BLW) despre care eu scriu este cel mai simplu si mai apropiat MOD OFERIT OAMENILOR pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas dupa prima jumatate de an. 

CE E DIFERIT?
BLW presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni.  Cum singur? Nu se ineaca? Nu. Pe scurt cititi ce este autodiversificarea si consultati cateva site-uri extrem de utile pe aceasta tema.

Am scris la inceputul acestui blog si jurnal de diversifacare ca principala motivatie din spatele autodiversificarii copilasului meu este faptul ca am crezut de la inceput in naturalul oamenilor si mi-am dorit pentru fiul meu sa manance cu bucurie. Acum pot sa va spun ca simt cu adevarat ca fiecare copil stie sa aleaga ce i se potriveste in masura in care alegerile din farfurie sunt sanatoase si exista obiceiul mesei in familie.

Am fost incurajata sa urmez o metoda despre care stiam ca este medical ok, citisem si aveam exemple de succes de un exemplu matern: bunica mea. Azi ma priveste din cer dar cand am inceput autodiversificarea in urma cu aproape 3 ani si jumatate, buni era aici cu noi si m-a incurajat sa folosesc o tehnica de sute chiar mii de ani, modul in care ea si femeile romance isi crescusera copiii.
Buni a nascut si crecut 9 copii, toti alaptati si autodiversificati. 

Diversificarea naturala exista inca atunci cand buni nastea ultimul din cei 9 copii, cu mai bine de 50 de ani in urma. 

Am scris la inceput cu tot sufletul Manifest pentru diversificarea naturala  

Baby Led Weaning, tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley, vorbeste tehnic despre autodiversificare pornind de la o problema mondiala a alimentatiei gresite oferite copilului din start. Efectele in lumea moderna a diversificarii prin pireuri si pasat se simt in diabet infantil, lipsa intelegerii hranei de catre copil si probleme mari de alimentatie pe parcursul vietii. Capitole din care, in special, inceputul le gasiti traduse pe acest blog.
 
Despre cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food am scris in doua materiale, parte dintr-un intreg. 

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Ghid de autodiversificare

Cum sa incepem autodiversificarea 

Cum oferim APA in autodiversificare
 Masa in familie - cheia de aur in autodiversificare 

Bebelusul mananca bucuros

Din intelepciunea Micului Print si Antoine De Saint-Exupery

Citate dragi ale Micului Print