Acest este primul material scris de o alta persoana decat autoarea blogului. El este publicat cu tot dragul din dorinta de a sprijini cu experienta proprie cat mai multi parinti dornici sa inteleaga beneficiile metodei baby led weaning - autodiversificare pe termen lung.
Am
decis sa incepem impreuna cu voi cu o experienta extraordinara a unui
copilas atat de viteaz si intelept, un invingator, pe care sigur
il veti indragi, asa cum am ajuns la randul meu sa o fac citind acest articol.
Autoarea articolului: Nidelea Vaia Nicoleta, mamica lui Ianu 
Copiii sunt persoane distincte de noi, cu personalitatea si gusturile lor. Mi-am privit mereu copilul ca pe un miracol si m-am lasat dusa de manuta lui in lumea lui, frumoasa, fantastica, descoperindu-o cu multa bucurie.
A fost o sarcina toxica din prima saptamana pana la ultima, traind doar cu perfuzii. Trebuia sa fie o balanta linistita, dar el a decis sa vina pe lume leu, la doar 29 de saptamani, prematur, dismatur, cu diagnostice ce se intind pe jumatate de pagina.
Alaptarea a fost singura solutie si doi ani de zile a supt la cerere cand/cat/unde a vrut. Pediatra din acea vreme devenise obsedata de diversificare cand Ianu avea numai 6 luni si o saptamana reale, 3 luni corectate. In cabinet, cu multa inteligenta,ca sa nu ii zic altfel, a primit prima portie de cereale puse in laptele muls de la mine.
Reactia copilului a fost urata. A urmat a doua si ultima portie. Nu stiam nimic despre autodiversificare,dar am zis ca se va diversifica atunci cand va sta el in fundulet. Nu pot sa scriu ce urari am primit de la dna doctor, de la care m-am si retras.
A stat in fundulet la 9 luni si jumatate, adica 6 luni si o saptamana corectate. Si asa a inceput aventura noastra in care l-am avut permanent pe tati drept cel mai mare aliat.
E o aventura sa optezi pentru autodiversificare cand copilul tau are la 6 luni corectate 4,5 kg si 56 de cm, dar e un prematur vorbaret deja. In ochii celorlalti e o nebunie.
Mai
era un obstacol de care trebuia sa tin cont: fusese gavat o luna si
intubat, deci sanse mari,confirmate,sa faca intoleranta la solide. Si
totusi am decis ca Ianu va sti exact ce vrea.
Prima masa, o pictura pe el, pe jos, pe masa, dar marul copt, un deliciu.
Prima masa, o pictura pe el, pe jos, pe masa, dar marul copt, un deliciu.
Ceilalti au trecut la ofensiva super agresiva, noi, in replica, am scos toate covoarele din casa. Ianu a ales intotdeauna numai ce si-a dorit, bucati cremoase, putine, extrem de putine, 20-30 de gr la o masa,fara program.
Niciodata nu m-a deranjat ca face mizerie, nici nu cred ca am folosit cuvantul asta vreodata in prezenta lui. Masa e ceva frumos, am ras copios ca mami facea si ea gomaj.
La oferta incredibila de ficat de pui cu galbenus de ou si branzica data la telefon, Ianu molfaia mandru dintr-un avocado cu ceapa sau morcovi cu galbenus de ou,pentru ca avea el combinatiile lui. Au fost situatii cand le pasa cu manutele si iesea un piure si asa le manca. A invatat foarte repede sa mance cu lingurita.
Continuam alaptarea. Din pacate primul semnal de alarma, faptul ca nu este in regula a venit la un an si doua luni. 6,5 kg si un diagnostic crunt: sindrom sever de malabsorbtie cu mortalitate de 80%. Ce e de facut?
In Romania se da lapte praf, ceea ce pentru noi era exclus. Am adus de afara tot tratamentul, lipide cu lant mediu de trigliceride din nuca de cocos si am continuat autodiversificarea.
E adevarat ca au fost nopti in care nu am pus geana pe geana. Tin minte si acum ca la un an a ales singur doar galbenusul de ou de prepelita si a mancat doua pentru prima data. Efectiv erau irezistibile.Parinti iresponsabili, nu-i asa?
De fapt, copilasul avea anemie, aveam tot noi sa o aflam in urma analizelor.. Cand de mult unt manca, singurel, din pachet, ca e mai atractiv, nu? Aflam ulterior ca avea alergie la proteina din laptele de vaca, iar untul are cantitate minima, dintre toate lactatele,alaturi de smantana, pe care a devorat-o.
Carnea. Ehe , e o poveste frumoasa in care ni s-au cumparat gaini de tara si vitei cat sa deschidem un restaurant. Cred ca de atunci urasc carnea de vita, cata am mancat.
Nu o sa uit manutele lui mici cum au luat prepelita si nu i-au mai dat drumul decat sub forma de oase. La 1 an si 4 luni, Maria Sa, vazand ca mami aduce varza acra pentru sarmale, s-a uitat curios la ea, apoi, spre marele soc al privitorilor, a inceput sa manance. Minunata! Cel mai tare laxativ, ca doar avea dolicomegacolon.
Eram mandra de el. Alegea alimentele atat de ferm incat am trecut la a doua etapa, in conditiile unui tratament pe care am dat 15.000 de euro si al sfaturilor incredibil de agresive cum sa imi ingras copilul.
Acum i-am adus pe masa, asa cam la 2 ani, farfuria si alimentele multe, puse ca domnul sa isi faca meniu. La doi ani? Da, la doi ani. Pot spune cu mana pe inima ca acest copil isi pune singur pe farfurie ce sa manance de la doi ani si jumatate,direct din frigider, daca vrea.
Cum
adica direct din frigider? Pai de la un an si jumatate a descoperit
acolo ceva irezistibil, niste galustee si nu se facea sa ma astepte, asa
ca a mancat tacticos, cu manutele. Nu, nu a avut niciodata rosu in gat
si a luat o singura data antibiotic,cand a luat o bacterie urata de la
gradinita.
Manca deja toate legumele,
alegea singur fructele, cu mari pasiuni pentru piersici, portocale si
pepene. Ori fi laxative? O fi avand nevoie?
Vin si primele analize bune, el incepe sa asimileze. Am plans de fericire, am imbratisat oameni necunoscuti pe strada.
Pe la 3 ani si un pic tai un porc. Treaba multa, strumf prin casa. Ma duc prin casa si cand revin, scena soc: Ianu cu o jumara in mana si ceapa in alta, ma anunta ca i se par delicioase. Achiesez.
In maxim o luna singura carne pe care o va manca va fi cea de porc tanar de tara, fara grasime si cea de prepelita, alternativ.
Vitelul l-a refuzat. Inutil sa zic ca IgE ul specific la proteina din carnea de vita e mult peste limita.
La trei ani si jumatate mi-a dictat prima lui reteta de prajitura, explicandu-mi gustul ingredienteleor. A iesit delicioasa.
Ianu are aproape cinci ani si nicio reactie alergica la mancare. E lider innascut si toata increderea aceea imensa pe care am avut-o in el, mi-o rasplateste cu aceeasi incredere imensa pe care el insusi o are in el.
Stiu ca oriunde ar fi, daca i se face foame si are alimente la indemana, nu va cere nimanui sa ii puna masa,pentru ca o poate face singur.
Asa cum mai stiu ca autodiversificarea si alaptarea sunt compelmentare si ca increderea pe care o aveti voi in alegerile copilului vostru il ajuta sa devina plin de incredere el insusi.
