Copiii pot manca fericiti fara zumzetul jucariilor

Cand am devenit mama viata noastra de familie s-a schimbat. Va suna cunoscut, nu-i asa? 

Ei bine, mie imi suna extrem de familiar pentru ca odata cu "in trei" am devenit adulti  constienti de minunata noastra natura, de minunea unui copil si mai ales de imensa dragoste pe care o simti pentru propriul pui. Am inteles si ca adesea adultii pot fi mai copii decat un copil dar asta-i alta poveste ;). 
Timpul trece prea repede, cum au trecut sase luni de alaptare si apoi am ajuns la meniu? Oare ce trebuia sa alegem. Sunt foarte bucuroasa ca am urmat in urma cu cinci ani metoda autodiversificarii baby led weaning si azi fiul meu mananca bucuros. Insa in jurul acestui baietel sunt multi, pra multi copii "mituiti" sa manance. Copii pentru care prima masa a inceput prea devreme si apoi a continuat greoi sau a devenit un moment de cumpana pentru nervii familiei. 

Aici scriu poate prea patimas dar ascultati putin vocea ratiunii: oare in zumzetul produs de cei din jur noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic?

Daca bebelusul nu vroia o mancare de ce l-am fortat? Poate stia el mai bine. DA, se poate sa stie. 

Vedeti, scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii. Sunt in jurul plantelor, tratamentelor sanatoase si a autodiversificarii - o metoda pe cat de veche pe atat de noua pentru multi parinti - e cea mai simpla diversificare dupa cum am scris aici.

Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".


Stiu si cred si invat zilnic un lucru: sa fii parinte nu este un lucru simplu. 

Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...
Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corect si sper ca tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele si ghidurile baby led weaning. Va rog sa consultati sursa lor, sa aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.

Diversificarea naturala a presupus sa renuntam noi, tata si mama, la obiceiuri nesanatoase, copilul fiind la masa cu noi cand mancam de la sase luni, a mancat cu mana lui dupa metoda baby led weaning (BLW) sau autodiversificare, iar toti trei impreuna sa avem un respect pentru masa, impreuna sa descoperim gustul mancarii fara aditivi si fara extra sare sau prajeli de orice fel si sa incercam sa avem o viata cat mai sanatoasa.

Sanatatea copilului incepe cu alaptarea exclusiva si la cerere pana la sase luni si continua cu mentinerea alaptarii si urmarea unei diversificari cat mai naturale a copilasului incepand cu varsta de sase luni sau cand bebe sta singur in fundulet si e interesat de mancare /asa numitele "solide".   Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda continuarea alaptarii in beneficiul copilului cel putin 2 ani si cat timp mama si copilul simt ca le este benefic dupa aceasta varsta. Eu simt ca putem noi mamele sa sa alegem alaptarea la cerere si sa o continuam si dupa sase luni si dupa 2 ami. 

Cred si in stiinta noastra de parinti, in puterea noastra, de a le oferi copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu". "esti cuminte, mananci tot"... 
 Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. Sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Speranta mea?
O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Va imbratise cu drag si va multumesc ca sunteti alaturi de mine si de familia mea in "Diversificarea naturala"!