Idei de cadouri cu suflet si bucurie special pentru mama cu ocazia acestui Craciun

Exista egoism, altruism si apoi exista mamele: priviti-le cu atentie, sunt oameni spectaculosi, merita descoperiti si bucurati.  Vad mamele datatoare de viata, simple sau elegante, invaluite in parfum fin sau purtand in lupta cu timpul doar aroma cremei de fata, incarcate de provocari venite de la priviri jucause, femei sensibile dornice de rasfat. 

O mama poarta simplu, prea putin ostentativ, iubirea ei curajoasa pentru toti cei dragi.

Inspiratie pentru cadourile mamei cu ocazia acestui Craciun si in final o marturisire pentru sufletul tau


Incep cu o minunata crema de maini, cu parfum intens, floral sau oriental, puternic emolienta, aici nu este cazul sa alegeti galbenele:) ci mai degraba acel produs de lux pe care mamele si-l refuza desi le ofera zilnic clipe de rasfat. 

Imi amintesc prima data cand mi-a fost sarutata mana, un gest fin si elegant pe care mi-as dori sa nu-l fi pierdut societatea si barbatii din jurul meu. 
Pana la urmatorul moment incarcat de eleganta, aleg sa ma bucur de fiecare data cand folosesc o crema de maini cu parfum de bujor, cu flori de cires sau neroli si orhidee de la L'Occitane. 
"Flori de cires" este aroma mea de suflet, imi da energie. "Neroli si orhidee" confera eleganta. "Bujorul" ma relaxeaza si il folosesc dupa o zi lunga sau de dimineata, merge la pachet cu emotia pregatirilor de gradinita, intalniri si liste lungi de to do's. 
Crema de maini ma incarca de frumos pentru ca imi lasa vie imaginatia, ia asa putin timp sa iti invaluie gandurile.  
Ies din rutina spala farfuriile, pregateste legumele pentru masa si apoi spala fiecare farfurie, sterge si o pune la locul ei. Minute daruite celorlati, minutele mele:) . In copilarie, nu intelegeam cum intr-o casa nu exista o zana buna implicata in curatenie. Zana imi stergea seara de seara urmele de joaca de pe papucei si imi lasa hainele calcate pe spatarul scaunului pentru a doua zi, pregatea ceaiul, avea prajitura duminica, culegea fructe si flori.


A doua mea propunere este un album personalizat cu fotografiile familiei de azi si de ieri.  Fiecare amintire este construit din multe clipe precum aceasta, secunde triste sau vesele. Facem un selfie sa le surprindem, apoi ne bucuram ca am reusit sa avem intr-un sfarsit imaginea dorita, chiar intr-o ipostaza multumitoare pentru o poza de familie, iar apoi vine momentul stocarii in memoria tot mai mare a telefonului. 
Mi-este un mare dor de albumele cu fotografie pe care le aveam acasa in copilarie.
Imi amintesc acum scriind de imaginea bunicului meu, contabil, foarte bine organizat. Il vad la masa de lucru cu pozele in fata, iar pe spatele fiecareia trece numele personajelor ce o populeaza si anul. Ma vad pe mine scolarita cum il privesc cu uimire si cum, neincrezatoare, incep sa ma intreb de ce este nevoie sa scrie? Totul pare vesnic. El si toti cei din amintiri.  
Vesnicia unde o purtam pana la urma, unde ne amintim de ea?  
Ar fi fain sa avem minunile acestor clipe in albume reale, nu  doar in mintea noastra?


Apoi sunt darurile carti, de fapt daruim timp si vieti pe masura cartilor citite. 
Am pregatit propunerile mele de carti menite a fi oferite de Craciun mamei. 
Incep cu romane de citit in fata semineului cand toti dorm si mama sta cu o cana de ciocolata calda alaturi si se bucura in liniste de timpul ei... clipe fericite!

Fiecare din aceste carti pe care le recomand a fi daruite in preajma Sarbatorilor sau oricand simtiti nevoia unui cadou va va spune povestea unei femei, a familiei ei, cu referire la diverse culturi, la diverse perioade din istorie. Sunt carti imbogatite cu obiceiuri, fiecare abordand religia diferit, iubirea si iertarea predomina la fiecare poveste. 
Ordinea e data de gandurile mele pentru ca niciuna din aceste titluri nu va oferi prea mult "sirop" sau drama menita a te secatui de puteri. Fiecare are doza mai mica sau mai mare din ambele de mai sus, depinde de ochiul cititorului si perceptie. In schimb le recomand pentru ca exceleaza in pasaje scrise sensibil, legate bine incat te prind, cititul este in final legat de calatorie dar si de destinatie: emotia pe care o simti la finalul cartii. Sa poti sa-i razi soarelui!

Zeita orezului - Rani Manicka 

Hotul de carti - Markus Zusak 

Si daca e adevarat - Marc Levy

Sub luna de sofran - Nicole C. Vosseler 

Fata care a atins cerul - Luca Di Fulvio 

Din seria cartilor dezvoltare personala & bine cu mine am ales doua titluri, aici este totul in functie de voi, stiti deja ce este potrivit sufletul mamei.

Darurile imperfectiunii - Brene Brown 

Ingerii ne dau speranta - Lorna Byrne

La randul meu, privesc lumea cu ochi de mama, femeie, copil, prietena, mereu om langa oameni. 
Marturisesc ca este de departe cea mai sincera si frumoasa perioada a mea cu mine pentru am rar momente cand nu reusesc sa fiu bine cu mine, bucuroasa in tot ce fac.
E un timp al meu cand am descoperit cum este sa fiu femeie, mama, jucausa, atenta, iubitoare cu mine si cu ceilalti. Puterea asta data de feminitate este asa cum ii spune si numele:). 

Au fost multe momente cand nu eram asa. Acum iti scriu tie, cand esti in fata acestor randuri si ai intrebari cu tine, adesea Craciunul ne face sa fim..ei bine nu in magia Sarbatorilor. Coplesiti e un cuvant. Greu de implit. Noi insine. Acceptati pentru ce avem acum de oferit ca oameni nu "idealul" cerut in jur.  Nu stiu de ce nu reusim sa intelegem, sa suportam, sa traim cu tot ce ne aduce sinceritatea din noi. 
Si totusi adesea doar o vorba buna de acceptare spusa in noi, o coborare a "idealurilor" proiectate pentru a ne bucura de ce avem acum sa oferim celorlati - prezenta noastra ..ajuta. 
Putem parea tari. Indiferenti emotiilor. Agresivi in relatiile cu ceilalti desi asta arata masca unei lipse de putere. Fiecare alegere are si bunele si relele ei. 

Ar fi pacat sa traim insa fara vulnerabilitatea noastra, am ucide de frica si creativitatea, si empatia... 
Stateam si ma gandeam ca in toti anii de jurnalism, in toate interviurile realizate nimeni nu mi-a spus vreodata ca si-a gasit drumul intr-o perioada cand era bine cu el insusi. Toti si-au regandit viata dupa o perioada dificila, o intrebare venita din neant, o nemultumire cercetata adanc. 
Viata asta poate fi adesea un tren cu destinatiile sale fixe, insa cand ajungi in gara s-ar putea sa nu fie exact ce iti doreai, sa nu fie deloc o bucurie. Si atunci urca in velier. Pentru ca eu simt ca viata este o barca cu panze, dimineata ne trezim si vedem in ce directie bate vantul...avem dorinta de a ajunge undeva dar ancoram in porturile alese de noi, ne adaptam barca la vant, uneori e greu, cumplit de greu sa o controlam. Alterori cadem in apa.
Dar avem mereu vesta de salvare cu noi - pe noi insine si relatiile cu oamenii minunati, cei increzatori in noi. 
Asa ca iti doresc de Sarbatori si pentru noul An sa fii bine cu tine, sa alegi relatiile in care iti doresti sa daruiesti si din care primesti bucuria de a te simti bine cu tine. 
Iarta. 
Incepe cu tine. 
Am inceput sa scriu acest articol cu niste zile in urma, i-am adaugat in franturi de timp idei si amintiri. 
Scriindu-l imi sunau in minte versurile poemului Mayei Angelou:

"Pretty women wonder where my secret lies.

I’m not cute or built to suit a fashion model’s size   

But when I start to tell them,

They think I’m telling lies.

I say,

It’s in the reach of my arms,

The span of my hips,   

The stride of my step,   

The curl of my lips.   

I’m a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,   

That’s me.

I walk into a room

Just as cool as you please,   

And to a man,

The fellows stand or

Fall down on their knees.   

Then they swarm around me,

A hive of honey bees.   

I say,

It’s the fire in my eyes,   

And the flash of my teeth,   

The swing in my waist,   

And the joy in my feet.   

I’m a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,

That’s me. [...]

Now you understand

Just why my head’s not bowed.   

I don’t shout or jump about

Or have to talk real loud.   

When you see me passing,

It ought to make you proud.

I say,

It’s in the click of my heels,   

The bend of my hair,   

the palm of my hand,   

The need for my care.   

’Cause I’m a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,

That’s me."  (Asculta cum Maya Angelou o spune absolut minunat aici)

Curajul este un exercitiu. 

Despre autodiversificare

Cand am devenit mama viata noastra de familie s-a schimbat. Va suna cunoscut, nu-i asa? Ei bine, mie mai mult decat familiar, pentru ca odata cu "in trei" am devenit adulti  constienti de minunata noastra natura, de minunea unui copil si mai ales de imensa dragoste pe care o simti pentru propriul pui. Apoi, la vremea potrivita, am ajuns sa vedem cum el evolueaza fara prea multa implicare din partea celor din jur...

Am constientizat odata cu alaptarea exclusiva si la cerere sau cu purtatul bebelusului si cu autodiversificarea cat de multe pareri sunt in jurul nostru despre cum „e bine sa” sa iti cresti puiul. Chiar suntem asaltati zi de zi de pareri binevoitoare unele mai interesante decat altele si mai ales de la cei dragi. 

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.

Diversificarea naturala a presupus sa renuntam noi, tata si mama, la obiceiuri nesanatoase, copilul fiind la masa cu noi cand mancam de la sase luni, a mancat cu mana lui dupa metoda baby led weaning, iar toti trei impreuna sa avem un respect pentru masa, impreuna sa descoperim gustul mancarii fara aditivi si fara extra sare sau prajeli de orice fel si sa incercam sa avem o viata cat mai sanatoasa.

Sanatatea copilului incepe cu alaptarea exclusiva si la cerere pana la sase luni si continua cu mentinerea alaptarii si urmarea unei diversificari cat mai naturale a copilasului incepand cu varsta de sase luni. Dupa cum recomanda Organizatia Mondiala a Sanatatii sustin continuarea alaptarii pana la doi ani in beneficiul copilului, sau mai mult cat timp mama si copilul simt ca le este benefic. Sper sa schimbam dominatia laptelui praf si noi ca mame sa fim tot mai dispuse sa alegem alaptarea la cerere si sa o continuam si dupa sase luni.

Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...

Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corect pentru noi insine+familie+viitor copil si sper ca tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.

Speranta mea?
O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Va imbratise cu drag si va multumesc ca sunteti alaturi de mine si de familia mea in "Diversificarea naturala"!

Articol publicat pe blog in urma cu doi ani sub numele "Copiii pot manca fericiti fara zumzetul jucariilor" .

Gandurile unui parinte

If I had my child to raise all over again by Diana Loomans

"If I had my child to raise all over again,
I'd build self esteem first, and the house later.
I'd fingerpaint more, and point the finger less.
I would do less correcting and more connecting.
I'd take my eyes off my watch, and watch with my eyes.
I would care to know less and know to care more.
I'd take more hikes and fly more kites.

I'd stop playing serious, and seriously play.
I would run through more fields and gaze at more stars.
I'd do more hugging and less tugging.
I'd see the oak tree in the acorn more often.
I would be firm less often, and affirm much more.
I'd model less about the love of power,
And more about the power of love."

De drag

Am inceput blogul diversificarii naturale intr-un moment de liniste, din dorinta de a pastra intr-un loc amintiri si apoi de a da mai departe articole si idei utile parintilor aflati la inceput de drum in aventura hranirii copilasului... La randul meu sunt atat de recunoscatoare mamelor care prin blogurile lor sau site-uri precum attachementparenting.ro, mi-au fost un sprijin in ultimii doi ani. 

Vreau sa va multumesc tututor pentru ca intrati uneori chiar zilnic sa urmariti articolele si sa cititi materialele mele. Asta imi da aripi sa mai scriu si stiu ca in timp veti vedea cat de frumos este drumul pe care l-ati inceput urmand principiile autodiversificarii. 

Diversificare naturala este pur si simplu un loc de suflet, al parintilor si al copiilor, unde m-as bucura sa imi scrieti si din experienta voastra sau chiar pentru a completa sau corecta. 

Ma puteti vizita si pe Facebook unde scriu mai multe articole si postez idei in pagina Diversificarii naturale http://www.facebook.com/pages/Diversificarea-naturala

Cand am inceput sa scriu m-am gandit la principalele articole despre diversificare naturala si autodiversificare, apoi am realizat ca pentru a le intelege trebuie sa leg tema si de alaptarea exclusiva si de alaptarea dupa un an. 
In articolele mele am postat idei si informatii de la surse sigure pentru acest domeniu: organizatia La leche league (LLL) si Roxana Dudus, organizatia Naste cum simti, site-ul kellymom, dr. Ana Culcer, site-ul attachementparenting si samd
Sunt o mamica care isi alapteaza copilasul, sustin alaptarea si promovez beneficiile ei (stiti ca in teorie este cel mai bine pentru copilas, ei bine lui Dei Dei practic i-a salvat viata si voi fi mereu recunoscatoare pentru asta)dar, pentru sfaturi avizate si consultanta in alaptare, va recomand din tot sufletul sa va adresati organizatiei LLL prin Roxana Dudus sau consultantilor Naste cum simti. 

Timpul il dedic puiului meu, articolele apar "printre picaturi":).

Sper sa pot scrie cat mai des si astfel sa impart cu voi descoperirile mele despre hrana si viata "naturale", in armonie cu noi insine si cu Divinitatea.

Inca o data va multumesc tuturor pentru ca imi sunteti alaturi in Diversificarea naturala!

Manifest pentru diversificarea naturala

De ce am ales sa o urmez?
Cred ca este modul cel mai simplu si mai apropiat speciei noastre de a ne hrani, pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas.
In practica, am descoperit ca alaptand si folosind principiile autodiversificarii i-am lasat copilului sansa de a descoperi singur, in timpul lui, cu manuta lui, mancarea si rolul ei. Asta a ajutat enorm copilul si familia sa invete ce inseamna mancarea sanatoasa si sa nu aiba obiceiuri alimentare nesanatoase, asa cum scriam despre mancatul bebelusului fara zumzetul jucariilor.
Bebelusul mi-a demonstrat in timp ca stie ce alimente sa consume, in masura in care si eu la randul meu il ajut oferindu-i hrana sanatoasa. Cum a reusit? Inca incerc sa imi raspund la intrebare. Poate instinctul sau poate cunostiintele acumulate in uter din gusturile mamei sau preexistenta unui „bagaj de informatie” i-au permis sa stie ce are nevoie pentru a fi sanatos si l-au ajutat pentru ca el a fost dupa nastere cu o sensibilitate mai mare a aparatului digestiv. Cert este ca, in discutia cu alte mame, in lecturile mele, am descoperit ca nu este singurul copilas educat de la sine sa stie ce are nevoie de la mediul inconjurator. Si alti bebelusi fac asta, practic este un lucru natural pentru ei. De aici a venit si numele blogului.


Apoi am aflat de la strabunica mea, mama a noua copii sanatosi, alaptati si diversificati,cum se faceau lucrurile in urma cu 50 de ani si cat de normal era sa alaptezi la cerere, chiar si dupa sase luni.
Cand copilasul statea in fundulet bine si intindea mana dupa mancare sa ii oferi sansa sa stea la masa familiei si sa primeasca gradual legume fierte, fructe de sezon sau banala coaja de paine de casa de care el se bucura morfolind-o in manuta, apoi ducand-o la gurita si tot asa.
Mama nu ii oferea „orice” copilului, stia rolul plantelor, actiunea pe care o au legumele, fructele si plantele medicinale, iar totul se transmitea din generatie in generatie. Mi-am dat seama ca tot ce am citit in celebra carte despre metoda autodiversificarii  „baby led weaning” - scrisa de Gill Rapley & Tracey Murkett - este modul in care de sute de ani incep aventura diversificarii copilasii la tara in Ardeal si se pare ca mai peste tot in lume. Din pacate, ultimul secol a adus o industrializarea masiva a hranei si odata cu ea trecerea copiilor de la 3 luni de viata la regim cu lapte praf sau de vaca, la o rapida si mult prea din timp diversificare.