Ce am invatat despre somn, lacrimi, diversificare si iubire in aproape sase ani de copilarie

"Mami, asa faceam eu când eram mic? Asta am spus eu, mami?"
Se uita la mine cu ochii mari si se cuibareste in brate ascultand cum ii citesc din "Albumul bebelusului", iar eu citesc toate bucuriile si nu pot sa nu ma gandesc la clipele cand simteam o oboseala mare si totusi scriam, ii scriam "Scrisori pentru baietelul meu".

Fiul meu va implini in curand sase ani si inca sunt totul. Am langa mine o minune si sunt extraordinar de binecuvantata, stiu si ma bucur enorm pentru asta. 

Adesea cand privesc in urma rad pentru ca inca nu am ajuns la 18 ani cum radea sotul meu si totusi...a crescut. Prea repede. Minunea mica devine mare. 

A venit clipa sa plece singur la prieteni si sa par ca nu mai exist pentru ore si ore. A venit de ceva timp.

A venit noaptea mea cu somn pe-ndelete in camera lui pe care o adora si nu vrea langa noi. De ceva timp adoarme langa povesti sau singur. Fara niciun alt efort decat acela de a-i fi acceptat clipele de "lipiceala" si "frica de a fi singur" fara mami langa el. Noptile cand se trezea des au trecut, oare au fost ele vreodata? 

Au fost multe, multe, multe. Nopti de crestere cand laptele mamei era esential si bebe stia asta, nopti cu multe cantece pentru linistire, nopti de dinti, de masele, de dureri de crestere, de cosmari. 
Ei acestea mai sunt. Cosmarurile si nu dorinta de lapte ii dau batai de cap si vocea mea il linisteste inca. Cata putere am si cata bucurie sa o pot folosi spre pacea fiului meu. 

Mesele cu farfurie si lingura:) dureaza in continuare atat cat isi doreste el, mai mult sa mai putin. Le respecta, le asteapta cuu drag si ii sunt placute. E masa in familie despre care povestesc adesea - ritualul amintirilor placute. Punem acum masa impreuna, stam impreuna sa gatim, alegem meniul impreuna si respect ideile si sugestiile copilului meu. 

Isi pune singur masa si isi strange singur vasul, uneori. ;-) Iti zambesc pentru ca primele lui mese insemnau multa multa mancare pe jos, bucatele. Paste de orez in urechi si printre haine, mergeam direct la casa sa faca baie. Acel copil pentru care am inteles minunea hranei cu manuta si niciodata nu am intervenit sa nu faca mizerie, a deprins ideea de a fi curat si este extraodinar de atent sa nu se faca mizerie, sa se spele pe maini dupa masa inainte de a merge la jucariile sale LEGO.

S-au incheiat clipele cand eram impreuna la baie. Stii, acele momente de lipsa de intimitate. Gata cu ele, el alege singur, fara presiune sa fie la baie, iar eu fac linistita cada cu aromoterapie sau dusul luxuriant visat. De ceva timp, nu imi amintesc cand a inceput sa se distanteze dar probabil foarte natural incat sa nu imi mai "fur" acest timp.  

Am inteles acum dupa imediat 6 ani de copilarie, cum lacrimile vindeca mai usor decat cuvintele. Sunt mai usor de eliberat decat cuvintele si uneori au puterea de a da uitarii tristetea, spre deosebire de cuvinte. Cand ai vorbit, sunele raman pictate pe peretii de sticla ai sufletului de copil si de parinte. 

Stiu acum sa ii observ reactiile si stiu cand vrea sa isi vorbeasca plansul de alta data.Clipele cand nu stiam de unde vin supararile sunt acum date uitarii, el imi vorbeste si imi spune ce simte si ce il sperie. Are insa intrebari grele pentru mine si uneori raspunsurile nu il multumesc.  Nici pe mine nu ma multumesc dilemele lui morale. 

Ieri a inventat din nou o poveste. A citit. A calculat cu mii si si-a luat o carte cu animale in liniste sa citeasca. A stat cuibarit langa mine si fiecare coloram avandu-ne unul pe altul suport pe canapea. Stiam ca va veni o vreme, mai repede de 4-5 ani cand ma va lasa doar sa-l privesc cand va scrie el in caiete si jurnale.  

Ma gandesc inca si acum la el ca la o minune si inca nu cred ca vreodata il voi putea privi altfel. Pentru mine modul in care fiul meu  a venit in viata mea este o mica minune pentru ca dragostea la care am tanjit, in sensul acceptarii totale a fiintei mele si a ceea ce sunt exista in ochii fiului meu. Stiu ca e inca micut, dar pentru mine amintirea ei va fi in continuare o binecuvantare si sper, cat sper ca in umbra anilor ce vin sa nu se piarda din mine bucuria si certitudinea acestui sentiment. 


Fiul meu m-a invatat sa ma iert. Sa stiu ca nu am nevoie de cat de mine insami pentru asta.

M-a invatat sa incerc noul si sa cad eroic chiar daca nu credeam, sa reusesc chiar daca nu-mi dadeam o sansa. 

Fiul meu mi-a dat senzatia ca exista o iubire intre oameni pentru care merita oricand sa dai cea de a doua sansa.

Am regrete si eu, am multe lucruri in traista sufletului. 
Privind in urma la acesti sase ani, cat as vrea uneori sa fi fost mai atenta la el, la ce ma invata, decat la frica mea de boli, la tristetea sau oboseala mea, la ce ar insemna "reusita mea ca mama". 

Tot el m-a invatat sa ma iert si stiu, chiar stiu ca atat am putut eu atunci sa fac, din diverse motive.  

Asta va doresc si voua, sa stiti ca in curand, va creste, vor creste. Atat de repede mirosul de bebesulus si cuvintele stalcite dispar, le retinem noi si ei cresc si cuvintele lor dispar. 

"Dei, tu crezi in magie?", l-am intrebat cand aveam aproape 5 anisori, iar el mi-a raspuns "Mami eu cred in orice".  

Vedeti, langa copiii nostri suntem cu totii in "Tinutul "Copilariei".

Eu, tu, noi parintii, ii suntem gardieni si vrajitori si cavaleri si zane si fluturi si buburuze deopotriva. 

E important sa stim acum cand ei abia deschid ochii spre lume spre ce ne straduim sa ii ghidam, acum cand ii crestem pe copiii nostri nu la 10 sau 14 ani. 
Vine clipa cand poarta copilariei se deschide. Apoi se inchide.
Pe vecie...ar spune fiul meu.
 
Copiii nostri pleaca si duc cu ei lumina amintirilor si dragostea pusa in ele. 
Beculetele de lumina pe care le-au adus cu ei in lume pleaca impreuna cu acestia intr-o lume unde noi ne pierdem puterea pentru ca magia isi pierde la randul ei puterea de a fi crezuta.

Ma intreb, oare i-am pastrat fiului meu lumina prin acceptare, prin clipe de bucurie, prin incredere in el asa cum avea nevoie?

Conteaza la final cat am iubit, cat am iertat, cat am daruit. Cata rabdare am avut pentru ca uite, incet eu sunt exemplul viu :-) ca nu e nevoie de o vescinie, din contra.

Stiu sigur ca am primit pana acum incredibil de mult. Nimic nu ma putea pregati pentru bucuria de a-i fi mama acestui copil. 

Tu esti cu siguranta parintele potrivit pentru copilul tau. Pretuieste clipele astea de acum. 

Ghidul autodiversificarii - primele cinci mituri

De-a lungul timpului am vrut sa scriu acest articol pentru orice parinte interesat sa inceapa diversificarea in cel mai natural mod pentru copilul sau. In acest site veti gasi ghidurile mele pentru parcursul metodei si mai ales cum sa incepi -  how to baby led weaning in articole de sprijin despre autodiversificare Este metoda pe care am numit-o Diversificarea naturala pornind de la experienta familiei mele si apoi consilierea oferita parintilor. 


Acest articol discuta metoda si cateva mituri indiferent de modul de hranire al bebelusului acum, alaptare sau lapte praf.  
Veti citi in anumite locuri si despre pireuri pentru ca stiu ca exista o frica de bucati si inec si multi parinti aleg sa inceapa cu pireu sau supa si trec mai tarziu la bucati, iar acest articol este cu adevarat important pentru ei.
Inteleg de ce parintii sunt adesea speriati de aceasta metoda: nu au acces la informatiile corecte sau au parte de prea putina incurajare in ceea ce o priveste. 
Pentru o consiliere adaptata bebelusului si familiei sau pentru consiliere pentru gestionarea refuzului copilului de a manca imi puteti scrie in pagina de FACEBOOK Diversificarea naturala.

Copiii nu sunt o broscuta testoasa in acvariu obisnuita la semnalul stapanului sa se agite pentru a primi crevetele. Copiii au nevoie de respect si mai ales de o intoarcere la baza hranei si diversificarii.  Stiu ca suna dur insa pun sub semnul intrebarii toate miturile pentru ca efectele lor sunt adesea ireversebile in relatia parinte copil si in relatia copilului cu mancarea, pe viata.
In spatele alegerii parintilor sta o frica si o incredere oarba in medic in sistem in "asa se face", desi vedem cu ochiul liber tot mai mult copii dezinteresati de masa, lipsiti de orice putere in fata dulciurilor, mereu in blamare si certuri la masa. Sunt multi copii lipsiti de ocazia de a atinge hrana, de a invata noi texturi pentru a nu exista mizerie pe mainile lor. Acest curaj al copilului de a se "murdari" nu este atat de usor de pastrat, din pacate. Adesea parintii copiilor mult prea atenti sa nu atinga mancarea simt ca ar face orice sa se intoarca in timp sa "stearga" perioada cand curatau totul de pe mainile si scaunul copilului.
Uneori parintii ignora miturile cand au al doilea copil si isi dau abia atunci seama cat de benefic este sa urmeze ritmul copilului si nu "orarul de masa" cu meniu si gramaje sau celelalte idei despre care am ales sa scriu.  #candstiimaibinefacimaibine  #Diversificareanaturala

Mit I incepi solidele la x luni
"Diversificarea trebuie sa inceapa cand bebelusul are 6 luni sau mai devreme la 4 luni, sa nu se intarzie pentru ca se pierde un start firesc in viata copilului si nu va mai manca. "

L-am numit mit pentru ca, in realitate, aceste 6 luni nu sunt un prag.  Unii copii sunt pregatiti la 5 luni si jumatate asa cum altora le ia 7 luni, iar bebelusilor prematuri chiar mult mai mult timp.  
Semnalul ca bebelusul este apt pentru inceperea solidelor vine simplu din faptul ca el sta singur in fundulet, urmat de interesul copilasului pentru solide. Acest lucru e adevarat se intampla in jurul varstei de 6 luni, dar variaza. 
In intreaga lume copii se nasc la aproximativ 9 luni, indiferent de cultura, apoi isi tin capul, se intorc pe o parte, stau in fundulet, se ridica in maini/merg de-a busilea, merg in picioare, spun primul cuvant, indiferent de cultura aceste praguri se intampla la aproximativ acelasi interval de timp in viata copilului. De ce? Simplu, sunt varste ale corpului uman si toate au legatura cu un grad de pregatire al organismului pentru rolurile viitoare pe care le va indeplini.
Statul in fundulet arata o pregatire a intregului sistem digestiv de la nivel bucal la inghitit pana la pasul final din colon. Copiii au varste sensibile si e adevarat ca nu trebuie intarziata diversificarea insa statul in fundulet este un semn extraordinar de important pentru a arata ca bebelusul este apt pentru inceperea diversificarii in propriul sau ritm.

Copilasul incepe sa inteleaga odata cu primele mese de existenta unui nou tip de hranire si nu incepe brusc sa asocieze masa cu noul tip de hrana sau sa renunte la biberon sau la san, iar asta ma duce cu gandul la urmatorul mit: orarul meselor si cantitatea de hrana.

Mitul al II-lea si al III-lea-  orele de masa si gramajele
"Bebelusul trebuie sa manance la ore fixe pentru a avea un ritual de masa si a nu deveni rasfatat, iar cantitatea ingerata de hrana este un semn ca bebelusul stie deja sa manance bine = a deprins aceasta diversificarea plina de batai de cap."


Adesea medicul incurajeaza aceste lucruri - sa manance copilul la ore fixe, stabilite de mama/ingrijitor si apoi cat este firesc, in ce gramaj, in ce consistenta sa fie hrana copilului. Copilul sta cuminte si mama tine lingurita in fata, rezultatele sunt diferita.

Imagineaza-ti astazi cum ar fi sa fii luat din senin, dus intr-un loc necunoscut tie cu un om drag alaturi totusi si lasat intr-un restaurant stradal sa zicem cu o mancare te miri din ce realizata si brusc sa ti se spuna sa o mananci (cat mai multa daca poti) desi tie nu iti este foame si textura inca ti se pare aiurea. 
Poate fi dur ce ti-am scris dar imagineaza-ti pentru o clipa ca nu esti un parinte mai bun sau putin bun daca pentru copilasul tau diversificarea nu e un foc de articiu si cea mai fantastica experienta la inceput. Daca el ar fi un coleg de serviciu sau o prietena l-ai pune la zid sau cu respect te-ai pune in locul lui si ai incerca sa il ajuti. 
Tocmai din respect pentru copii scriu aceste randuri. 
Un copilas pune semnul egal = intre biberon sau laptele matern, dupa caz, deci intre supt si hrana si asta o face nu doar la 6 luni, la inceputul diversificarii, ci si mai departe in urmatoarele luni pentru ca desi devine expert in dus la gura, mestecat, inghtit si cerut chiar hrana el inca nu are in el dezvoltata nevoia unei mese de solide clar diferentiate de lapte. Sigur fiecare copil e diferit insa in general luni mai tarziu chiar dupa un an apare clar nevoia unei mese de solide pentru copiii alaptati. Este un semnal de alarma? Nu. Este ritmul in care corpul invata corect sa digere si sa foloseasca solidele, este o fabrica dezvoltata in multi ani si pe care inca reputati medici o studiaza. 
Revin acum la panica imensa in jurul orelor de masa si a cantitatilor mancate de un copil.  Ma uit putin in urma nevoile noastre umane de baza, cu bun simt, asa cum cred ca orice om o poate face.  Aceasta senzatie de foame este fiziologica insa ea la un bebelus este legata de supt si incet incet ea de dezvolta spre alt tip de hrana  insa cu totul  in ritmul copilului si anume extern prin ce alternative oferim la masa de solide (de ex. in functie de tipul bucati, texturi, prezenta lui bebe la masa in familie) si intern prin modul in care bebelusul in propriul corp  invata sa digere pornind de la bagajul sau genetic. Aici chiar nu trebuie grabit si insistat pentru ca totul are efecte devastatoare pentru viitorul copilului: de la constipatie, diaree, alergie la potentialul crescut pentru obezitate - nevoia de a se hrani mereu pentru a fi implinit, nevoia de dulce - alegerea dulcelui din alte variante, lipsa de apetit - opusul hranirii excesive. Toate variantele nu sunt procente mici ci lucruri din ce in ce mai grave prin care parintii trec si in Romania asa cum avertiseaza deja tari mult mai avansate din pacate in epoca pireurilor: SUA si UK.  

Si atunci sa avem ore de masa sau nu, cand sa pun copilul la masa? Presimteam intrebarea aceasta. 
Cand un copilas sta bine in fundulet, in orice tip de diversificare se urmeaza, avem 2 perioade de masa de testare pentru copilas: in prima parte a zilei si in a doua parte a zilei. 
Cea de a trei perioada poate fi masa de seara cand familia se reuneste si atunci toti mancam la masa un meniu similar, daca ati ales metoda autodiversificarii si adaptati meniul familiei la copil, macar la un fel de mancare. 

Mitul al IV-lea "Laptele strica foamea"
Copilul trebuie infometat si lasat flamand de lapte pentru a dori mancare solida si a fi un bun mancacios. 

Scriu despre acest mit pentru chiar daca totul e ok urmand mitul de mai sus complicam mult masa si viitorul din punct de vedere al sanatatii emotionale pentru copil. 
Pe scurt nu urmati acest mit, alaptati la cerere sau daca bebe bea lapte praf nu renuntati la biberon si puneti-l la masa atunci cand e vesel, nu bolnav, nu somnoros nu plin de foame de lapte. Masa e descoperirea lui, noua lui experienta senzoriala si asa cum am explicat atent in randurile de mai sus bebelusul nu stie masa solidelor, iar orice alternativa la hranirea pe care o simte comfortabila nu face decat sa ii provoace probleme de sanatate cu simptome fizice sau asociere emotionale negative in privinta hranei.
Totusi voi apela din nou la un bun simt si naturalul lucrurilor: cu ani in urma bebelusul era alaptat, purtat langa parinte sau ocrotit de un membru din familie cat timp mama gatea pentru toata familia. Imaginativa in diverse culturi cum acest copilas cand deja putea sta in fundulet, in bratele mamei de obicei, era asezat la masa si totul avea loc indiferent de bebelus...masa nu era pregatita pentru bebelus ci pentru familie, iar el invata din mers, nu era fortat sa manance cantitati sau sa urmeze un program, el lua parte la un ritual vechi de mii de ani, insa exista o intelepciune data din generatie in generatie mamei. Mama sau doica isi alapta copilul si apoi cand era ora mesei copilul lua parte la ea cu produse sanatoase in fata, nu sarmale sau alte lucruri ci cel mai adesea o forma de paine in zeama de legume, rece sau calda, un fruct crud sau uscat, un morcov, lucruri cunoscute deja de sistemul digestiv al locuitorilor zonei de multi ani.
Ideea de priva copiii de hrana vine din modul trist in care a evoluat diversficarea in sec XX pe baza inceperii tot mai devreme a acestui proces si a renuntarii la alaptare,plecarii mamei la munca, cele 2 razboaie mondiale. In prezent indiferent de forma de hranire a bebelusului, lapte praf sau lapte matern, diversificarea este un proces tot mai atent studiat.

Revenind la partea medicala, chiar putem sa ne bucuram acum pentru ca alaptand la cerere se reduce foarte mult potentialul de a dezvolta o alergie la un aliment de catre bebelus inca de la 6 luni de viata astfel nu mai este nevoie sa intarziem alegerea unui meniu comun sanatos pentru intreaga familie.

In sprijinul parintilor aici este gratuit ghid baby led weaning practic despre autodiversificare. 

Laptele matern nu isi pierde continutul de vitamine, proteine iar mineralele precum calciul si fierul dispar treptat in ritmul necesar copilului. Laptele matern isi adapteaza consistenta conform necesarului copilului.

Laptele formula adaptat varstei copilului reprezinta si pana la un an o alegere completa de masa, doar ca in autodiverficare cand bebelusul este hranit cu formula lapte veti alege sa oferi apa mai des decat in cazul alaptarii la cerere.

Mitul a V-lea: ii dau orice, e autodiversificat
"Bebelusul va manca in autodiversificare hrana exact cum mananca parintii sai fara a tine cont de un plan de introducere pentru solide de tipul un aliment nou la 3 zile"

In cartea "Baby led weaning", este cea de la baza metodologiei autodiversificarii, cele 2 autoare din Marea Britanie ofera in volumul lor recomandarea ca, inca de la inceputul autodiversificarii, bebelusul sa fie pus la masa familiei si sa aiba in fata bucatele in forma de dreptunghiulara, nu foarte moi, asa numitele "finger food". Este modul clasic de a realiza aceasta metoda si decizia apartine fiecarui parinte cum incepe acest proces. 
 
Adica sa incepem cu orice mancare dorim? Cartea poate lasa impresia asta si uneori parintii iau informatia si ofera alternative nesanatoase doar pentru ei ca le mananca la masa desi  autoarele recomand ca tot ce oferim copilului sa fie verificat si cu istoricul alergiilor in familie si alegerile din meniul familiei sa fie sanatoase. 
Eu imi mentin acum ideea ca este binevenit un meniu sanatos si natural pentru diversificarea bebelusului.  In  Romania exista prea putin istoric al parintilor pentru alergiile proprii, iar in continuare se fac dezbateri in online intre parinti si pediatri despre  ce este de fapt o alergie adevarata vs. o reactie alergica singulara la un anumit produs. 

Acesta nu este un articol medical sau de tratament, pentru o opinie referitoare la sanatatea copilului este necesar realizarea analizelor si consultul pediatric. 

De-a lungul timpului in discutiile de consiliere cu mamele, ele apeleaza cel mai des, am ajuns la momentul tranzitului si a problemelor digestive pentru ca in exces de zel bebelusul a gustat din multe noutati in prima luna de autodiversificare,adesea alimentele erau deja gatite sau prea putin verificata provenienta lor sau istoricul alergiilor. 

Unii parinti sunt in dubiu, sa aleaga sau nu autodiversificarea pentru ca au un copilas cu probleme asemenei  dermatitei sau stiu deja ca bebe are un fond alergic.
 Scriu aceste randuri pentru ca si autodiversificarea , BLW,  poate fi facuta cu introducerea treptata a alimentelor si astfel aveti controlul si o urmarire atenta a alergiilor. 

Ca mama am descoperit metoda autodiversificarii incercand sa ii ofer copilului meu acces la prima hrana solida in timp ce era alaptat la cerere, in mod natural, afland atunci ca aceasta metoda are beneficii multiple, utile pentru ca fiul meu avea o sensibilitate la stomac si colon. 
M-a surprins beneficiul pentru el, efectele asupra sanatatii sale, de exemplu de fiecare data el a stiut sa aleaga de pe masuta hrana de care avea nevoie, orez cand avea scaunele moi in eruptia dentara. 

Acest mit este unul al experientei si asa cum spun adesea in intalnirile mele cu parintii sau in discutiile private de sprijin, fiecare copil este diferit.  
Este o masura de preventie si nu blocheaza cu nimic masa ca pentru prima luna sa fie introdus un aliment nou la 3 zile, astfel apar efectele in scaun, pe piele si nu te intrebi oare cine e "vinovatul" rosia sau dovlecelul, painea sau cartoful? 
O introducere treptata a alimentelor are loc la inceput si nu inseamna ca bebelusul va manca fiert totul pana la 10 luni, ci doar in prima luna, iar apoi pe baza alimentelor sigure veti incepe combinatiile si adaptarea meniului familiei la masa cu bebe. 

Idei despre ce inseamna autodiversificarea corecta si simpla aici. 

Un amanunt important: luati-va timp sa gatiti mai simplu si mancati toata familia la masa. Salate, paste integrale, leguminoase, sosuri, ierburi aromate toate pot fi oferite in diversificarea copilului respectand regla de mai sus. Laptele de vaca si mierea au interdectie inca dupa un an, la fel si carnea de porc. 
Daca familia voastra e vegetariana alegeti in consecinta, iar daca sunt carnivori si bebelusul chiar nu e atras de carne schimbati meniul incat in retete sa aveti surse de proteine vegetale. 

Adesea asteptam sa se schimbe lucrurile singure insa decizia unui meniu sanatos este la adulti nu la bebelus:) si un meniu sanatos nu inseamna sa numeri mg de vitamine, ci mai degraba sa renunti la modul in care junk foodul si dulciurile rafinate, grasimile si prajelilel isi fac loc in meniul de zi cu zi. 
Exista si exceptia de la regula si este firesc sa fie greu sa incepi de la zero insa din respect pentru sanatatea micutului sau a micutei voastre faceti astazi schimbarea si sa adaptati meniul familiei la copil cu mancare gatita in casa, simplu si natural. 

Povestea autodiversificarii lui Teo. Copilaria este inima tuturor varstelor

Acesta este cel de al doilea material scris de o alta persoana decat autoarea blogului. Am ales sa il public dintr-un mare drag pentru familia curajoasa in care a venit Teo, oameni frumosi, uniti si dornici sa creasca in armonie un omulet puternic. Articolul vine spre voi din dorinta de a sprijini,cu experienta proprie,cat mai multi parinti dornici sa inteleaga beneficiile metodei baby led weaning - autodiversificare.  

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială, dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte.Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc.

Autoarea articolului: Gabriela Boboc, mămica lui Teodor 

Până în urmă cu câteva luni, cuvântul diversificare mă ducea cu gândul la un copil mereu flămând, care nu vrea să mănânce nimic, la zeci de pireuri realizate ca la carte, dar pe care le puteai prepara doar dacă erai posesoarea unui cântar de bucătărie ce măsoară la nanogram și a cel puțin cinci cărți frumos colorate, cu titluri prietenoase și teme de tipul “alimentația și 10 boli de nutriție ale bebelușului”, “legăturile ascunse dintre alimentație și bolile copilăriei (de la anxietate la nu știu ce fel de alergie rară)” sau “etapele diversificării în 60 de pași”.

Sună cunoscut?

Nu mă puteam împăca deloc nici cu ideea că diversificarea va presupune să înlocuiesc treptat cu pireuri și sucuri toate mesele de alăptat din timpul zilei. Nu vedeam nimic natural în asta și eram dezamagită că nu o să îl mai pot alăpta la cerere pe Teodor, băiețelul meu. Dar știam și că nu mai putea să pape doar lapte pentru mult timp, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început să mă documentez cât mai mult despre alimentația bebelușilor.

Am petrecut nopți întregi citind sute de articole, bloguri, cercetări medicale, toate cu privire la diversificare și la cât este de important ca ea să se aplice corect. Eram îngrozită și sufocată de multitudinea de informații la care aveam acces. Cu fiecare tabel, grafic sau informație nouă, eram tot mai convinsă că nu știu nimic despre diversificare, ca habar nu am cu ce se mănâncă și ca nu voi fi niciodată în stare să fac asta corect, era prea mult pentru mine.

Fără prea mare tragere de inimă, am început să îmi notez toate tipurile de greșeli la care trebuia să fiu atentă și pe care pentru nimic în lume nu trebuia să le fac, pentru a evita o serie de dezechilibre nutriționale. Îmi amintesc foarte bine și acum o idee, menționată în mai multe surse, care m-a marcat în perioada aceea: „obiceiurile alimentare ale bebelușului influentează determinant comportamentul lui ca adolescent și, mai târziu, ca adult.” Aveam obligația să respect și să impun o igienă alimentară care să nu îl pună în pericol pe copilul meu, care avea să ajungă să aibă probleme grave cu greutatea, să se procopsească cu alergii alimentare, diabet, hipertensiune, risc cardiac și alte afecțiuni, dacă nu respectam principiile de bază ale diversificării. Bineînțeles, cunoșteam deja și câteva tehnici și metode pentru corectareacelor mai grave dintre greșelile pe care le-aș fi putut face, doar mă pregăteam serios de luptă. Îmi amintesc tonul foarte grav cu care îi aduceam la cunoștință soțului meu că o să urmeze o perioadă foarte grea pentru noi, că avem nevoie de răbdare, de timp și mai ales de resurse financiare considerabile, pentru a putea cumpăra toate ustensilele necesare pentru prepararea hranei (blender, steamer, termometru și cântar de bucătărie, recipiente pentru păstrarea hranei în frigider, recipiente pentru păstrarea hranei în congelator, biberoane speciale pentru pireuri și sucuri, tacâmuri din silicon, storcător de fructe și multe altele).

Cam cu două luni înainte de marele eveniment, de prima masă de om mare a lui Teodor, în timpul unei discuții cu mai multe prietene mămici, am fost întrebată de către una dintre ele dacă voi opta pentru diversificare sau pentru autodiversificare. Știu doar că m-au lăsat picioarele. Am răspuns fără să respir: diversificare, și am schimbat subiectul. Doamne, ce o mai fi și aia autodiversificare? La ce bun atâta studiu dacă eu nu știu că diversificarea se poate face în mai multe feluri? Până acasă, am scos trei cuvinte, tot drumul. Îmi repetam în gând doar „autodiversificare, autodiversificare”, suna interesant, dar habar nu aveam ce înseamnă, nu mă ducea cu gândul la nimic.

Îmi amintesc că am citit fără răsuflare toate articolele despre autodiversificare pe care le-am găsit pe prima pagină de google și eram deja fericită, încrezătoare și hotărâtă. Autodiversificarea sau diversificarea naturală, cum i se mai spune, era pentru noi, fără doar și poate. Aveam cea mai importantă resursă: un bebe curios și pofticios, care stătuse alături de noi la absolut toate mesele din familie și care mai căpătase, „din greșeală”, în mânuță, câte o bucățică de pepene roșu, o piersică, o prună sau un măr. Să nu mai zic de morcovi sau păstârnac, că doar era ajutorul nostru de bucătar.

Dintr-o dată nu mai eram îngrijorată că greșelile noastre ar putea să îl afecteze.Acum, faptul că supsese direct din fruct și că îi plăcea atât de mult încât se supăra dacă i-l luam nu îl mai punea în pericolul de a accepta mai greu sa mănânce pasat, cu lingurița, pentru că nici nu se mai punea problema să fie hrănit astfel.Nu mai era cazul, aveam deja un bebe care ne trăgea mâncarea din mână și care văzuse ce pot să facă mama și tatăl lui, cu dinții lor uriași, cum mestecă zgomotos tot ce prind și apoi fac să dispară ca prin magie tot ce bagă în gură. Eram bucuroasă și sigură că Teo nu rămăsese doar cu impresia că are niște părinți zăpăciți, care cioflăie în tandem și care se strâmbă la el cu mâncarea în gură, ci că înțelesese el un pic și dincolo de asta. Ce bucurie să descopăr ca autodiversificarea era perfectă pentru noi! Simțeam în sinea mea ca deja făcusem primii pași și că nu mai trebuia decât să am puțină răbdare până împlinim șase luni corectate. În scurt timp primisem și acordul susținătoarei cu numărul unu a lui Teo, medicul nostru pediatru, care îi acordase de fiecare dată încredere, iar nouă un suport real și de calitate.

Pentru noi, șase luni corectate însemnau opt luni și jumătate reale, Teodor fiind născut la 30 de săptămâni. Mie mi se părea că mai este enorm de mult până atunci și că nu este corect ca el sa înceapă să mănânce atât de târziu. Mă simțeam vinovată și aveam impresia că pierde timp prețios în care ar fi putut să își dezvolte multe abilități.Pornind de la aceastăîndoială, am  început să caut informații punctuale, să îmi iau notițe, să mă înscriu într-un grup de suport on-line. Așa am aflat că autodiversificarea presupune tocmai respectarea ritmului de dezvoltare al fiecărui bebeluș și că, spre deosebire de diversificarea clasică, îi oferă acestuia libertatea de a începe să mănânce alimente solide doar atunci când dă semne că e pregătit, mai repede sau mai târziu (la 6, 9, 12 luni sau chiar mai mult de atât), în funcție de nevoile individuale; că i se oferăposibilitatea de a se juca cu mâncarea;că îlînvață să se hrănească singur; că bebelușul nu va mânca mai mult decât are nevoie;că va descoperi gusturi și texturi noi și că va ajunge să iubească mâncarea. Am aflat și că, pentru început, hrana solidă nu i se oferă copilului pentru a-i potoli foamea, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente, laptele fiind în continuare hrana de bază.

Încrezători, am așteptat cu sufletul la gură să vină momentul primei noastre mese solide. Am căutat cu grijă cei mai frumoși morcovi, un păstârnac, câteva buchețele de brocoli, o rădăcină de pătrunjel și un dovlecel. Le-am fiert și i le-am pus în față. Ne-am așezat pe scaune în jurul lui și am așteptat să vedem cum va reacționa Teo al nostru la prima masă pregătită special pentru el. Tatăl lui spunea că mai avem timp să dăm înapoi, că nu putem să facem asta, că o să se înece, că trebuie să ne oprim, că toți copiii mănâncă pasat, el de ce ar mânca  singur. Eu, pe lângă ei, doar emoționată și puțin îngrijorată că nu știu ce să fac în caz de prim ajutor, dacă va leșina soțul meu. Teo și-a ales tacticos câte o bucățică, pe care a dus-o la gură și din care a rupt cu gingiile câte puțin. Exersa mișcările unui mestecat, însă foarte naiv. Simțea și el că ce se întâmpla acum era puțin diferit față de jocurile noastre zilnice de-a papa. Nu s-a înecat, dar a avut câteva gag-uri frumoase și unul sau două mai puternice, dar a trecut peste momentele acestea chiar zâmbitor. Nu s-a speriat deloc, s-a comportat exemplar atunci și la fel se comportă și în prezent, chiar daca eu mai tresar uneori.

Acum îi place foarte mult să se joace cu mâncarea, să îi vorbească, să o certe, să o împrăștie peste tot, să frece frigiderul cu ea, să i-o pună pisicii în cap. Îi place orice fel de legumă fiartă la abur sau coaptă (cel mai mult îi place dovleacul plăcintar, care este minunat și foarte sănătos) și orice fruct crud. 

Bucurie mare la autodiversificare

Am încercat până acum fructe la cuptor, însă pentru că nu am știut niciodată cât de mult să le las s-au copt foarte tare și a trebuit să i le dau cu lingurița. A fost imposibil să le mănânce așa. A preferat să ia cu pumnul și să se mozolească pe ochi în încercarea de a băga ceva în guriță. Recunosc, autodiversificarea presupune și ca întreaga bucătărie să fie un teren de joacă, fără niciun fel de exagerare.Spre exemplu, la noi, de obicei, fiecare masă se împarte în două, jumătate în burtica lui Teo, iar cealaltă jumătate pe haine, în păr, pe gresie, pe faianță, pe pisică, care vrând-nevrând s-a cam autodiversificat și ea, și, bineînțeles, pe noi, care îl privim bucuroși și mândri că niște mânuțe atât de mici pot face niște lucruri atât de mari:). 

Atingerea este fundamentala pentru dezvoltarea unui copil

La sfârșitul fiecărei zile, chiuveta este plină de oale și olișoare, farfurii și jucării, aragazul și cuptorul sunt de nerecunoscut, mașina de spălat este plinăcu hainuțe mici, cu meniul zilei pe ele, iar gresia are o culoare incertă.  Autodiversificarea este o muncă de echipă, suntem o familie. Nu știu ce ne-am face, nici eu, nici Teo, dacă nu am găsi în fiecare dimineață bucătăria curată, hăinuțele la uscat și toate celelalte la locul lor, pregătite de seara, cu răbdare, de „ta-ta”, pentru o nouă zi...

Acum, ca plan de viitor, îmi doresc să învăț să fac o pâinică sănătoasă pe care să o poată mânca și Teo și cu care sa întingă singur în sosuri, pireuri, iaurturi sau alte preparate lichide pe care ne chinuim să le mâncăm cu lingurița. M-aș bucura și dacă aș reuși să gătesc aceeași mâncare pentru toți trei, să nu mai gătesc separat.

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială,dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte. Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc. Teo s-a născut un pic mai devreme, perfect sănătos, iar cu trecerea timpului a devenit un piticot vesel, vorbăreț și tare pofticios. Am avut noroc și în aproape două luni de diversificare nu ne-am ales cu nicio problemă de digestie sau alergie. 

Nouă ne-a prins tare bine autodiversificarea, diversificarea naturală, iar faptul că vom merge înainte pe acest drum este dovada clară că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nici nu am avea cum altfel!

Este minunat să vezi un omuleț cum se bucură când are farfuria plină cu bunătăți, așteptând curios să descopere noi culori, texturi și gusturi. Ce mai, îți face o poftă de mâncare de îți vine să îl mănânci!:)

Cea mai simpla diversificare pentru copii

Autodiversificarea sau Baby Led Weaning (BLW) - tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley si Tracey Murkett - presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni cand bebe sta deja in fund in scaun, sa manance bebe meniul familiei intr-un ritm sanatos pentru el si totodata sa inghita cantitatea necesara - pe care bebe o vrea din alimentele alese din farfurie. Ati ghicit:) cine alege ? Bebe. 


Cred ca este modul cel mai simplu si mai apropiat speciei noastre de a ne hrani, pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas. Este extraodinara si pentru bebelusii hraniti cu biberonul.
In practica, am descoperit ca alaptand si folosind principiile autodiversificarii i-am lasat copilului sansa de a descoperi singur, in timpul lui, cu manuta lui, mancarea si rolul ei. Asta a ajutat enorm copilul si familia sa invete ce inseamna mancarea sanatoasa si sa nu aiba obiceiuri alimentare nesanatoase, iar mancarea sa devina o "mita", un chin.  
Am aflat de la strabunica mea, mama a noua copii sanatosi, alaptati in marea lor majoritate cum incepea aventura solidelor. Fara blender? Fara mililtri? Fara ore fixe? 
Daca incercati sa puneti copilasul la masa cand este flamand acesta nu va fi interesat sa exploreze mancarea, ci se va umple de frustrari si nervi asa cum ar face langa o jucarie noua."

Bebelusul meu mi-a demonstrat, in timp, cum stie ce alimente sa consume, in masura in care si eu la randul meu il ajut oferindu-i hrana sanatoasa. 
Cum a reusit? Inca incerc sa imi raspund la intrebare. Poate instinctul sau poate cunostiintele acumulate in uter din gusturile mamei sau preexistenta unui „bagaj de informatie” i-au permis sa stie ce are nevoie pentru a fi sanatos si l-au ajutat. Fiul meu a contactat dupa nastere o sensibilitate mai mare a aparatului digestiv. 

In discutia cu alte mame, in lecturile mele, consilierea oferita de la bebelusi alaptati la cei hraniti cu biberon, nascuti la termen sau prematuri am descoperit si m-am bucurat ca exista acest tipar al naturalului in alimentarie.

Sper ca nu dezamagesc dar cititi in continuare: atunci cand bebe statea in fundulet (inte 5 luni si jumatate si 7) si intindea mana dupa mancare msms ii oferea ocazia sa stea la masa familiei si sa primeasca gradual legume fierte, fructe de sezon sau banala coaja de paine de casa de care el se bucura morfolind-o in manuta, apoi ducand-o la gurita si tot asa.
Mama nu ii oferea „orice” copilului, stia rolul plantelor, actiunea pe care o au legumele, fructele si plantele medicinale, iar totul se transmitea din generatie in generatie. 

Mi-am dat seama ca tot ce am citit in celebra carte despre metoda autodiversificarii  „baby led weaning” - scrisa de Gill Rapley & Tracey Murkett - este modul in care de sute de ani incep aventura diversificarii copilasii la tara in Ardeal si se pare ca mai peste tot in lume. Din pacate, ultimul secol a adus o industrializarea masiva a hranei si odata cu ea trecerea copiilor de la 3 luni de viata la regim cu lapte praf sau de vaca, la o rapida si mult prea din timp diversificare.

Dincolo de mancarea bucatelelor in baby led weaning (BLW) sau autodiversificare este important ca bebelusul sa nu fie flamand cand va asezati la masa deoarece in primele saptamani mesele nu “au treaba” cu mancatul in sine, ci mai degraba cu explorarea, copierea celor din jur (vezi mestecare, socializare) si chiar joaca. 
Acest aspect la autodiversificarii (BLW) este complet diferit de sfaturile si ideile diversificarii generale prin care copilul este “indicat” a fi pus flamand la masa de solide.  

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. 


Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? 

Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. 

Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. 
Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corectl si tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.Speranta mea?O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Ghiduri practice veti gasi in aceste articole de mai jos:

cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food 

Bebelusul meu mananca bucuros sau despre autodiversificare

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Start la Baby Led Weaning- un ghid de autodiversificare pe scurt - inspirat de Gill Rapley. 

Dileme BLW: Increderea in autodiversificare

Cartea traduse in limba romana este aici: http://shop.totuldespremame.ro/cumpara/diversificarea-naturala-cel-mai-bine-pastrat-secret-al-parintilor-7561678 

 

Despre autodiversificare

Cand am devenit mama viata noastra de familie s-a schimbat. Va suna cunoscut, nu-i asa? Ei bine, mie mai mult decat familiar, pentru ca odata cu "in trei" am devenit adulti  constienti de minunata noastra natura, de minunea unui copil si mai ales de imensa dragoste pe care o simti pentru propriul pui. Apoi, la vremea potrivita, am ajuns sa vedem cum el evolueaza fara prea multa implicare din partea celor din jur...

Am constientizat odata cu alaptarea exclusiva si la cerere sau cu purtatul bebelusului si cu autodiversificarea cat de multe pareri sunt in jurul nostru despre cum „e bine sa” sa iti cresti puiul. Chiar suntem asaltati zi de zi de pareri binevoitoare unele mai interesante decat altele si mai ales de la cei dragi. 

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.

Diversificarea naturala a presupus sa renuntam noi, tata si mama, la obiceiuri nesanatoase, copilul fiind la masa cu noi cand mancam de la sase luni, a mancat cu mana lui dupa metoda baby led weaning, iar toti trei impreuna sa avem un respect pentru masa, impreuna sa descoperim gustul mancarii fara aditivi si fara extra sare sau prajeli de orice fel si sa incercam sa avem o viata cat mai sanatoasa.

Sanatatea copilului incepe cu alaptarea exclusiva si la cerere pana la sase luni si continua cu mentinerea alaptarii si urmarea unei diversificari cat mai naturale a copilasului incepand cu varsta de sase luni. Dupa cum recomanda Organizatia Mondiala a Sanatatii sustin continuarea alaptarii pana la doi ani in beneficiul copilului, sau mai mult cat timp mama si copilul simt ca le este benefic. Sper sa schimbam dominatia laptelui praf si noi ca mame sa fim tot mai dispuse sa alegem alaptarea la cerere si sa o continuam si dupa sase luni.

Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...

Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corect pentru noi insine+familie+viitor copil si sper ca tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.

Speranta mea?
O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Va imbratise cu drag si va multumesc ca sunteti alaturi de mine si de familia mea in "Diversificarea naturala"!

Articol publicat pe blog in urma cu doi ani sub numele "Copiii pot manca fericiti fara zumzetul jucariilor" .

Autodiversificarea pe scurt

Diversificarea (BLW) despre care eu scriu este cel mai simplu si mai apropiat MOD OFERIT OAMENILOR pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas dupa prima jumatate de an. 

CE E DIFERIT?
BLW presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni.  Cum singur? Nu se ineaca? Nu. Pe scurt cititi ce este autodiversificarea si consultati cateva site-uri extrem de utile pe aceasta tema.

Am scris la inceputul acestui blog si jurnal de diversifacare ca principala motivatie din spatele autodiversificarii copilasului meu este faptul ca am crezut de la inceput in naturalul oamenilor si mi-am dorit pentru fiul meu sa manance cu bucurie. Acum pot sa va spun ca simt cu adevarat ca fiecare copil stie sa aleaga ce i se potriveste in masura in care alegerile din farfurie sunt sanatoase si exista obiceiul mesei in familie.

Am fost incurajata sa urmez o metoda despre care stiam ca este medical ok, citisem si aveam exemple de succes de un exemplu matern: bunica mea. Azi ma priveste din cer dar cand am inceput autodiversificarea in urma cu aproape 3 ani si jumatate, buni era aici cu noi si m-a incurajat sa folosesc o tehnica de sute chiar mii de ani, modul in care ea si femeile romance isi crescusera copiii.
Buni a nascut si crecut 9 copii, toti alaptati si autodiversificati. 

Diversificarea naturala exista inca atunci cand buni nastea ultimul din cei 9 copii, cu mai bine de 50 de ani in urma. 

Am scris la inceput cu tot sufletul Manifest pentru diversificarea naturala  

Baby Led Weaning, tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley, vorbeste tehnic despre autodiversificare pornind de la o problema mondiala a alimentatiei gresite oferite copilului din start. Efectele in lumea moderna a diversificarii prin pireuri si pasat se simt in diabet infantil, lipsa intelegerii hranei de catre copil si probleme mari de alimentatie pe parcursul vietii. Capitole din care, in special, inceputul le gasiti traduse pe acest blog.
 
Despre cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food am scris in doua materiale, parte dintr-un intreg. 

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Ghid de autodiversificare

Cum sa incepem autodiversificarea 

Cum oferim APA in autodiversificare
 Masa in familie - cheia de aur in autodiversificare 

Bebelusul mananca bucuros