Jurnalul micului print

"Pentru copil, adultul este un obiect particular de iubire. (...) Copilul este acela care iubeste adultul, si nu invers. El doreste prezenta adultului. Placerea lui este sa atraga atentia asupra lui: "Priveste-ma....ramai linga mine..." Cand se duce la culcare, seara, copilul cheama persoana pe care o iubeste si o implora sa nu il abandoneze. Cand suntem la masa, bebelusul si-ar dori sa vina cu noi, nu pentru a manca, ci doar pentru a ne privi. 
Adeseori, adultul trece nepasator alaturi de aceasta iubire mistica de care nici macar nu isi da seama. 
Si aceasta mica fiinta care ne iubeste va creste si va dispare. Cine oare ne va mai iubi la fel? 
Cine ne va mai chema, in momentul in care se culca, spunindu-ne: "Ramai..."? Mai tirziu, acest copil ne va spune, indiferent: "Noapte buna." 

Si cine oare va mai avea o asemenea dorinta intensa de a ne privi, pur si simplu pentru a ne vedea, in timp ce noi mancam, el ramanand fara mancare? Noi, adultii, ne aparam in fata acestei iubiri care se va stinge. 

Si nu vom mai gasi o alta asemeni. Nerabdatori, spunem mereu: "N-am timp. Nu pot. Am o gramada de treaba." Si in acelasi timp, gandim: "Acest micut trebuie sa isi corecteze comportamentul, altminteri vom ajunge sclavii lui." Ceea ce am vrea este sa ne eliberam de el, pentru a face doar ce ne place noua, pentru a nu renunta la micile noastre placeri.
 Un capriciu teribil este cel care consista in a trezi parintii, dimineata, cand acestia dorm inca. (...) Si totusi, ce altceva decat iubirea, impinge copilul de-abia trezit sa isi caute parintii? Si oare ce altceva ar putea face copilul, sarind din pat, cand rasare soarele? El pleaca sa isi caute parintii care dorm inca, ca si cum ar dori sa le spuna: "Invatati sa traiti odata cu natura. Uitati lumina, dimineata a venit." Si alearga, pur si simplu, pentru a-i revedea pe cei pe care ii iubeste. Fara indoiala, camera este inca sumbra, copilul avanseaza tremurand, cu inima strinsa de teama de obscuritate; dar el reuseste sa depaseasca toate aceste piedici si se apropie incetisor...isi atinge parintii...care il cearta...."Ti-am spus de-atatea ori sa nu ma trezesti dimineata!" - "Dar nu te-am trezit, spune copilul, doar te-am atins. As fi vrut doar sa te imbratisez."Ca si cum ar spune: "N-as fi vrut sa va trezesc de-a binelea, ci doar sa va chem sufletul..."
Iubirea copilului e foarte importanta pentru noi. Tatal si mama dorm toata viata, ba chiar au tendinta de a dormi mereu; si e necesar ca o fiinta noua sa ii scuture si sa ii sustina cu o energie proaspata si vie, care lor le lipseste deja. Avem nevoie de aceasta fiinta care actioneaza de o maniera atat de diferita si care vine sa ne spuna, in fiecare dimineata: "Exista o alta viata, pe care ati uitat-o.Invatati sa traiti mai bine." 

A trai mai bine, a simti iubirea atingandu-ne....Omul ar degenera iremediabil fara un copil care sa il ajute sa se inalte. Si daca adultul nu se trezeste, incetul cu incetul o scoarta dura il va acoperi si il va face insensibil. " - Maria Montessori 

”Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu te astepta la perfectiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea. Treaba pe care am făcut-o eu, te rog sa nu o faci înca o data.

Voi simti ca nu am făcut fata asteptarilor tale.

Încearca  sa iei partea buna din tot ceea ce fac; bucura-te ca m-am chinuit sa ma leg  singur la pantofiori, chiar dacă n-a iesit decat un nod.

Piciorutele mele sunt inca mici, te rog frumos nu face pasi mari, ca sa pot tine si eu pasul cu tine. Nu uita ca sunt la început de drum. Ai rabdare cu mine.

Voi învăta totul, dar treptat-treptat. Nu ma grabi, nu ma condamna si  nu te necaji cu mine! Lumea aceasta are atatea mistere pentru mine, iar tu trebuie sa-mi fii invatator pe drumul vietii.

Ochii mei sunt inca mici, nu au vazut lumea asa cum ai văzut-o tu. Te rog,  lasa-ma sa aflu totul, fara sa ma pedepsesti pentru curiozitatea mea.

Si nu mă limita inutil! Nu te enerva cand intreb prea mult, prea des si cateodata acelasi lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu si nici nu am pe altcineva  în afara de tine sa intreb.

Fa-ti, te rog, timp si pentru mine, explicandu-mi ce stii despre lumea aceasta frumoasa si fa aceasta bucuros si  plin de dragoste.

Nu te teme sa-mi fixezi limite si reguli. Sigur le voi respecta dacă esti consecvent în aplicarea lor. Insa dacă astazi spui una si maine alta, sigur voi deveni confuz si nu voi mai sti ce este interzis si ce nu.

Nu ma compara mereu cu fratii mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva. Sunt unic si niciodata nu voi fi la fel ca altii. Sigur am si eu ceva special, fa-ti doar putin timp si vei vedea si partile  mele bune. Eu nu voi fi pentru multa vreme copil, lasa-ma sa-mi trăiesc copilăria si sa ma bucur de ea.

Nu îmi incarca programul cu tot felul de  lucruri care nu sunt pentru varsta mea. Acum lasa-ma doar sa ma joc!

Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt înca foarte gingase. Nu ma face mai mic decat sunt!

Fii întelegator la greselile mele si la stangaciile pe care le fac mereu. Daca ma critici constant voi deveni stingher si lipsit de încredere în fortele proprii.

Gandeste-te: poti sa-mi critici faptele, fara sa ma critici ca persoana!

Respecta-mi drepturile de copil si demnitatea.

Nu mă umili si nici nu folosi violenta verbala sau fizica cu mine. Din asta voi învata numai sa ma ascund de tine, sa mint si sa-mi fie frica.

La un comportament pozitiv intotdeauna voi raspunde pozitiv, deci incearca sa fii blând, iubitor si intelegator.

Pastreaza-mi sufletul curat! Nu ma lasa sa vad si sa invat lucruri rele.

Tu esti modelul meu. Nu ma minti, caci o sa cred ca minciuna este singura cale  în viata; nu folosi forta, caci o sa cred ca forta este ceva normal în relatiile cu ceilalti; nu ma critica, caci astfel voi invata sa judec; nu ma respinge, caci voi crede că nu ma doresti si as putea incepe sa te urasc pentru asta.

Ajuta-ma sa invat valorile morale: credinta, adevarul, cinstea, increderea, bunatatea, iubirea.

Tu stii ca eu vin de la Dumnezeu si tot ce vine de la El nu are cum sa fie “bun de nimic”.

Nu ma face sa ma simt vinovat pentru ceea ce sunt si pentru ca nu sunt asa cum ai visat. Eu sunt copilul tau si tu esti parintele meu.Asa ne-a dat Bunul Dumnezeu unul altuia. Accepta-ma si iubeste-ma asa cum sunt!”  www.minunemica.ro