Se afișează postările cu eticheta retete autodiversificare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete autodiversificare. Afișați toate postările

luni, 1 februarie 2016

Ghidul autodiversificarii - primele cinci mituri

De-a lungul timpului am vrut sa scriu acest articol pentru orice parinte interesat sa inceapa diversificarea in cel mai natural mod pentru copilul sau. In acest site veti gasi ghidurile mele pentru parcursul metodei si mai ales cum sa incepi -  how to baby led weaning in articole de sprijin despre autodiversificare Este metoda pe care am numit-o Diversificarea naturala pornind de la experienta familiei mele si apoi consilierea oferita parintilor. 


Acest articol discuta metoda si cateva mituri indiferent de modul de hranire al bebelusului acum, alaptare sau lapte praf.  
Veti citi in anumite locuri si despre pireuri pentru ca stiu ca exista o frica de bucati si inec si multi parinti aleg sa inceapa cu pireu sau supa si trec mai tarziu la bucati, iar acest articol este cu adevarat important pentru ei.
Inteleg de ce parintii sunt adesea speriati de aceasta metoda: nu au acces la informatiile corecte sau au parte de prea putina incurajare in ceea ce o priveste. 
Pentru o consiliere adaptata bebelusului si familiei sau pentru consiliere pentru gestionarea refuzului copilului de a manca imi puteti scrie in pagina de FACEBOOK Diversificarea naturala.

Copiii nu sunt o broscuta testoasa in acvariu obisnuita la semnalul stapanului sa se agite pentru a primi crevetele. Copiii au nevoie de respect si mai ales de o intoarcere la baza hranei si diversificarii.  Stiu ca suna dur insa pun sub semnul intrebarii toate miturile pentru ca efectele lor sunt adesea ireversebile in relatia parinte copil si in relatia copilului cu mancarea, pe viata.
In spatele alegerii parintilor sta o frica si o incredere oarba in medic in sistem in "asa se face", desi vedem cu ochiul liber tot mai mult copii dezinteresati de masa, lipsiti de orice putere in fata dulciurilor, mereu in blamare si certuri la masa. Sunt multi copii lipsiti de ocazia de a atinge hrana, de a invata noi texturi pentru a nu exista mizerie pe mainile lor. Acest curaj al copilului de a se "murdari" nu este atat de usor de pastrat, din pacate. Adesea parintii copiilor mult prea atenti sa nu atinga mancarea simt ca ar face orice sa se intoarca in timp sa "stearga" perioada cand curatau totul de pe mainile si scaunul copilului.
Uneori parintii ignora miturile cand au al doilea copil si isi dau abia atunci seama cat de benefic este sa urmeze ritmul copilului si nu "orarul de masa" cu meniu si gramaje sau celelalte idei despre care am ales sa scriu.  #candstiimaibinefacimaibine  #Diversificareanaturala

Mit I incepi solidele la x luni
"Diversificarea trebuie sa inceapa cand bebelusul are 6 luni sau mai devreme la 4 luni, sa nu se intarzie pentru ca se pierde un start firesc in viata copilului si nu va mai manca. "

L-am numit mit pentru ca, in realitate, aceste 6 luni nu sunt un prag.  Unii copii sunt pregatiti la 5 luni si jumatate asa cum altora le ia 7 luni, iar bebelusilor prematuri chiar mult mai mult timp.  
Semnalul ca bebelusul este apt pentru inceperea solidelor vine simplu din faptul ca el sta singur in fundulet, urmat de interesul copilasului pentru solide. Acest lucru e adevarat se intampla in jurul varstei de 6 luni, dar variaza. 
In intreaga lume copii se nasc la aproximativ 9 luni, indiferent de cultura, apoi isi tin capul, se intorc pe o parte, stau in fundulet, se ridica in maini/merg de-a busilea, merg in picioare, spun primul cuvant, indiferent de cultura aceste praguri se intampla la aproximativ acelasi interval de timp in viata copilului. De ce? Simplu, sunt varste ale corpului uman si toate au legatura cu un grad de pregatire al organismului pentru rolurile viitoare pe care le va indeplini.
Statul in fundulet arata o pregatire a intregului sistem digestiv de la nivel bucal la inghitit pana la pasul final din colon. Copiii au varste sensibile si e adevarat ca nu trebuie intarziata diversificarea insa statul in fundulet este un semn extraordinar de important pentru a arata ca bebelusul este apt pentru inceperea diversificarii in propriul sau ritm.

Copilasul incepe sa inteleaga odata cu primele mese de existenta unui nou tip de hranire si nu incepe brusc sa asocieze masa cu noul tip de hrana sau sa renunte la biberon sau la san, iar asta ma duce cu gandul la urmatorul mit: orarul meselor si cantitatea de hrana.

Mitul al II-lea si al III-lea-  orele de masa si gramajele
"Bebelusul trebuie sa manance la ore fixe pentru a avea un ritual de masa si a nu deveni rasfatat, iar cantitatea ingerata de hrana este un semn ca bebelusul stie deja sa manance bine = a deprins aceasta diversificarea plina de batai de cap."


Adesea medicul incurajeaza aceste lucruri - sa manance copilul la ore fixe, stabilite de mama/ingrijitor si apoi cat este firesc, in ce gramaj, in ce consistenta sa fie hrana copilului. Copilul sta cuminte si mama tine lingurita in fata, rezultatele sunt diferita.

Imagineaza-ti astazi cum ar fi sa fii luat din senin, dus intr-un loc necunoscut tie cu un om drag alaturi totusi si lasat intr-un restaurant stradal sa zicem cu o mancare te miri din ce realizata si brusc sa ti se spuna sa o mananci (cat mai multa daca poti) desi tie nu iti este foame si textura inca ti se pare aiurea. 
Poate fi dur ce ti-am scris dar imagineaza-ti pentru o clipa ca nu esti un parinte mai bun sau putin bun daca pentru copilasul tau diversificarea nu e un foc de articiu si cea mai fantastica experienta la inceput. Daca el ar fi un coleg de serviciu sau o prietena l-ai pune la zid sau cu respect te-ai pune in locul lui si ai incerca sa il ajuti. 
Tocmai din respect pentru copii scriu aceste randuri. 
Un copilas pune semnul egal = intre biberon sau laptele matern, dupa caz, deci intre supt si hrana si asta o face nu doar la 6 luni, la inceputul diversificarii, ci si mai departe in urmatoarele luni pentru ca desi devine expert in dus la gura, mestecat, inghtit si cerut chiar hrana el inca nu are in el dezvoltata nevoia unei mese de solide clar diferentiate de lapte. Sigur fiecare copil e diferit insa in general luni mai tarziu chiar dupa un an apare clar nevoia unei mese de solide pentru copiii alaptati. Este un semnal de alarma? Nu. Este ritmul in care corpul invata corect sa digere si sa foloseasca solidele, este o fabrica dezvoltata in multi ani si pe care inca reputati medici o studiaza. 
Revin acum la panica imensa in jurul orelor de masa si a cantitatilor mancate de un copil.  Ma uit putin in urma nevoile noastre umane de baza, cu bun simt, asa cum cred ca orice om o poate face.  Aceasta senzatie de foame este fiziologica insa ea la un bebelus este legata de supt si incet incet ea de dezvolta spre alt tip de hrana  insa cu totul  in ritmul copilului si anume extern prin ce alternative oferim la masa de solide (de ex. in functie de tipul bucati, texturi, prezenta lui bebe la masa in familie) si intern prin modul in care bebelusul in propriul corp  invata sa digere pornind de la bagajul sau genetic. Aici chiar nu trebuie grabit si insistat pentru ca totul are efecte devastatoare pentru viitorul copilului: de la constipatie, diaree, alergie la potentialul crescut pentru obezitate - nevoia de a se hrani mereu pentru a fi implinit, nevoia de dulce - alegerea dulcelui din alte variante, lipsa de apetit - opusul hranirii excesive. Toate variantele nu sunt procente mici ci lucruri din ce in ce mai grave prin care parintii trec si in Romania asa cum avertiseaza deja tari mult mai avansate din pacate in epoca pireurilor: SUA si UK.  

Si atunci sa avem ore de masa sau nu, cand sa pun copilul la masa? Presimteam intrebarea aceasta. 
Cand un copilas sta bine in fundulet, in orice tip de diversificare se urmeaza, avem 2 perioade de masa de testare pentru copilas: in prima parte a zilei si in a doua parte a zilei. 
Cea de a trei perioada poate fi masa de seara cand familia se reuneste si atunci toti mancam la masa un meniu similar, daca ati ales metoda autodiversificarii si adaptati meniul familiei la copil, macar la un fel de mancare. 

Mitul al IV-lea "Laptele strica foamea"
Copilul trebuie infometat si lasat flamand de lapte pentru a dori mancare solida si a fi un bun mancacios. 

Scriu despre acest mit pentru chiar daca totul e ok urmand mitul de mai sus complicam mult masa si viitorul din punct de vedere al sanatatii emotionale pentru copil. 
Pe scurt nu urmati acest mit, alaptati la cerere sau daca bebe bea lapte praf nu renuntati la biberon si puneti-l la masa atunci cand e vesel, nu bolnav, nu somnoros nu plin de foame de lapte. Masa e descoperirea lui, noua lui experienta senzoriala si asa cum am explicat atent in randurile de mai sus bebelusul nu stie masa solidelor, iar orice alternativa la hranirea pe care o simte comfortabila nu face decat sa ii provoace probleme de sanatate cu simptome fizice sau asociere emotionale negative in privinta hranei.
Totusi voi apela din nou la un bun simt si naturalul lucrurilor: cu ani in urma bebelusul era alaptat, purtat langa parinte sau ocrotit de un membru din familie cat timp mama gatea pentru toata familia. Imaginativa in diverse culturi cum acest copilas cand deja putea sta in fundulet, in bratele mamei de obicei, era asezat la masa si totul avea loc indiferent de bebelus...masa nu era pregatita pentru bebelus ci pentru familie, iar el invata din mers, nu era fortat sa manance cantitati sau sa urmeze un program, el lua parte la un ritual vechi de mii de ani, insa exista o intelepciune data din generatie in generatie mamei. Mama sau doica isi alapta copilul si apoi cand era ora mesei copilul lua parte la ea cu produse sanatoase in fata, nu sarmale sau alte lucruri ci cel mai adesea o forma de paine in zeama de legume, rece sau calda, un fruct crud sau uscat, un morcov, lucruri cunoscute deja de sistemul digestiv al locuitorilor zonei de multi ani.
Ideea de priva copiii de hrana vine din modul trist in care a evoluat diversficarea in sec XX pe baza inceperii tot mai devreme a acestui proces si a renuntarii la alaptare,plecarii mamei la munca, cele 2 razboaie mondiale. In prezent indiferent de forma de hranire a bebelusului, lapte praf sau lapte matern, diversificarea este un proces tot mai atent studiat.

Revenind la partea medicala, chiar putem sa ne bucuram acum pentru ca alaptand la cerere se reduce foarte mult potentialul de a dezvolta o alergie la un aliment de catre bebelus inca de la 6 luni de viata astfel nu mai este nevoie sa intarziem alegerea unui meniu comun sanatos pentru intreaga familie.


Laptele matern nu isi pierde continutul de vitamine, proteine iar mineralele precum calciul si fierul dispar treptat in ritmul necesar copilului. Laptele matern isi adapteaza consistenta conform necesarului copilului.

Laptele formula adaptat varstei copilului reprezinta si pana la un an o alegere completa de masa, doar ca in autodiverficare cand bebelusul este hranit cu formula lapte veti alege sa oferi apa mai des decat in cazul alaptarii la cerere.

Mitul a V-lea: ii dau orice, e autodiversificat
"Bebelusul va manca in autodiversificare hrana exact cum mananca parintii sai fara a tine cont de un plan de introducere pentru solide de tipul un aliment nou la 3 zile"

In cartea "Baby led weaning", este cea de la baza metodologiei autodiversificarii, cele 2 autoare din Marea Britanie ofera in volumul lor recomandarea ca, inca de la inceputul autodiversificarii, bebelusul sa fie pus la masa familiei si sa aiba in fata bucatele in forma de dreptunghiulara, nu foarte moi, asa numitele "finger food". Este modul clasic de a realiza aceasta metoda si decizia apartine fiecarui parinte cum incepe acest proces. 
 
Adica sa incepem cu orice mancare dorim? Cartea poate lasa impresia asta si uneori parintii iau informatia si ofera alternative nesanatoase doar pentru ei ca le mananca la masa desi  autoarele recomand ca tot ce oferim copilului sa fie verificat si cu istoricul alergiilor in familie si alegerile din meniul familiei sa fie sanatoase. 
Eu imi mentin acum ideea ca este binevenit un meniu sanatos si natural pentru diversificarea bebelusului.  In  Romania exista prea putin istoric al parintilor pentru alergiile proprii, iar in continuare se fac dezbateri in online intre parinti si pediatri despre  ce este de fapt o alergie adevarata vs. o reactie alergica singulara la un anumit produs. 

Acesta nu este un articol medical sau de tratament, pentru o opinie referitoare la sanatatea copilului este necesar realizarea analizelor si consultul pediatric. 

De-a lungul timpului in discutiile de consiliere cu mamele, ele apeleaza cel mai des, am ajuns la momentul tranzitului si a problemelor digestive pentru ca in exces de zel bebelusul a gustat din multe noutati in prima luna de autodiversificare,adesea alimentele erau deja gatite sau prea putin verificata provenienta lor sau istoricul alergiilor. 

Unii parinti sunt in dubiu, sa aleaga sau nu autodiversificarea pentru ca au un copilas cu probleme asemenei  dermatitei sau stiu deja ca bebe are un fond alergic.
 Scriu aceste randuri pentru ca si autodiversificarea , BLW,  poate fi facuta cu introducerea treptata a alimentelor si astfel aveti controlul si o urmarire atenta a alergiilor

Ca mama am descoperit metoda autodiversificarii incercand sa ii ofer copilului meu acces la prima hrana solida in timp ce era alaptat la cerere, in mod natural, afland atunci ca aceasta metoda are beneficii multiple, utile pentru ca fiul meu avea o sensibilitate la stomac si colon. 
M-a surprins beneficiul pentru el, efectele asupra sanatatii sale, de exemplu de fiecare data el a stiut sa aleaga de pe masuta hrana de care avea nevoie, orez cand avea scaunele moi in eruptia dentara. 

Acest mit este unul al experientei si asa cum spun adesea in intalnirile mele cu parintii sau in discutiile private de sprijin, fiecare copil este diferit.
 

Este o masura de preventie si nu blocheaza cu nimic masa ca pentru prima luna sa fie introdus un aliment nou la 3 zile, astfel apar efectele in scaun, pe piele si nu te intrebi oare cine e "vinovatul" rosia sau dovlecelul, painea sau cartoful? 
O introducere treptata a alimentelor are loc la inceput si nu inseamna ca bebelusul va manca fiert totul pana la 10 luni, ci doar in prima luna, iar apoi pe baza alimentelor sigure veti incepe combinatiile si adaptarea meniului familiei la masa cu bebe. 

Idei despre ce inseamna autodiversificarea corecta si simpla aici. 

Un amanunt important: luati-va timp sa gatiti mai simplu si mancati toata familia la masa. Salate, paste integrale, leguminoase, sosuri, ierburi aromate toate pot fi oferite in diversificarea copilului respectand regla de mai sus. Laptele de vaca si mierea au interdectie inca dupa un an, la fel si carnea de porc. 
Daca familia voastra e vegetariana alegeti in consecinta, iar daca sunt carnivori si bebelusul chiar nu e atras de carne schimbati meniul incat in retete sa aveti surse de proteine vegetale. 

Adesea asteptam sa se schimbe lucrurile singure insa decizia unui meniu sanatos este la adulti nu la bebelus:) si un meniu sanatos nu inseamna sa numeri mg de vitamine, ci mai degraba sa renunti la modul in care junk foodul si dulciurile rafinate, grasimile si prajelilel isi fac loc in meniul de zi cu zi. 
Exista si exceptia de la regula si este firesc sa fie greu sa incepi de la zero insa din respect pentru sanatatea micutului sau a micutei voastre faceti astazi schimbarea si sa adaptati meniul familiei la copil cu mancare gatita in casa, simplu si natural. 



duminică, 18 octombrie 2015

Povestea autodiversificarii lui Teo. Copilaria este inima tuturor varstelor

Acesta este cel de al doilea material scris de o alta persoana decat autoarea blogului. Am ales sa il public dintr-un mare drag pentru familia curajoasa in care a venit Teo, oameni frumosi, uniti si dornici sa creasca in armonie un omulet puternic. Articolul vine spre voi din dorinta de a sprijini,cu experienta proprie,cat mai multi parinti dornici sa inteleaga beneficiile metodei baby led weaning - autodiversificare.  

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială, dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte.Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc.


Autoarea articolului: Gabriela Bobocmămica lui Teodor 
Până în urmă cu câteva luni, cuvântul diversificare mă ducea cu gândul la un copil mereu flămând, care nu vrea să mănânce nimic, la zeci de pireuri realizate ca la carte, dar pe care le puteai prepara doar dacă erai posesoarea unui cântar de bucătărie ce măsoară la nanogram și a cel puțin cinci cărți frumos colorate, cu titluri prietenoase și teme de tipul “alimentația și 10 boli de nutriție ale bebelușului”, “legăturile ascunse dintre alimentație și bolile copilăriei (de la anxietate la nu știu ce fel de alergie rară)” sau “etapele diversificării în 60 de pași”.
Sună cunoscut?
Nu mă puteam împăca deloc nici cu ideea că diversificarea va presupune să înlocuiesc treptat cu pireuri și sucuri toate mesele de alăptat din timpul zilei. Nu vedeam nimic natural în asta și eram dezamagită că nu o să îl mai pot alăpta la cerere pe Teodor, băiețelul meu. Dar știam și că nu mai putea să pape doar lapte pentru mult timp, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început să mă documentez cât mai mult despre alimentația bebelușilor.
Am petrecut nopți întregi citind sute de articole, bloguri, cercetări medicale, toate cu privire la diversificare și la cât este de important ca ea să se aplice corect. Eram îngrozită și sufocată de multitudinea de informații la care aveam acces. Cu fiecare tabel, grafic sau informație nouă, eram tot mai convinsă că nu știu nimic despre diversificare, ca habar nu am cu ce se mănâncă și ca nu voi fi niciodată în stare să fac asta corect, era prea mult pentru mine.
Fără prea mare tragere de inimă, am început să îmi notez toate tipurile de greșeli la care trebuia să fiu atentă și pe care pentru nimic în lume nu trebuia să le fac, pentru a evita o serie de dezechilibre nutriționale. Îmi amintesc foarte bine și acum o idee, menționată în mai multe surse, care m-a marcat în perioada aceea: „obiceiurile alimentare ale bebelușului influentează determinant comportamentul lui ca adolescent și, mai târziu, ca adult.” Aveam obligația să respect și să impun o igienă alimentară care să nu îl pună în pericol pe copilul meu, care avea să ajungă să aibă probleme grave cu greutatea, să se procopsească cu alergii alimentare, diabet, hipertensiune, risc cardiac și alte afecțiuni, dacă nu respectam principiile de bază ale diversificării. Bineînțeles, cunoșteam deja și câteva tehnici și metode pentru corectareacelor mai grave dintre greșelile pe care le-aș fi putut face, doar mă pregăteam serios de luptă. Îmi amintesc tonul foarte grav cu care îi aduceam la cunoștință soțului meu că o să urmeze o perioadă foarte grea pentru noi, că avem nevoie de răbdare, de timp și mai ales de resurse financiare considerabile, pentru a putea cumpăra toate ustensilele necesare pentru prepararea hranei (blender, steamer, termometru și cântar de bucătărie, recipiente pentru păstrarea hranei în frigider, recipiente pentru păstrarea hranei în congelator, biberoane speciale pentru pireuri și sucuri, tacâmuri din silicon, storcător de fructe și multe altele).
Cam cu două luni înainte de marele eveniment, de prima masă de om mare a lui Teodor, în timpul unei discuții cu mai multe prietene mămici, am fost întrebată de către una dintre ele dacă voi opta pentru diversificare sau pentru autodiversificare. Știu doar că m-au lăsat picioarele. Am răspuns fără să respir: diversificare, și am schimbat subiectul. Doamne, ce o mai fi și aia autodiversificare? La ce bun atâta studiu dacă eu nu știu că diversificarea se poate face în mai multe feluri? Până acasă, am scos trei cuvinte, tot drumul. Îmi repetam în gând doar „autodiversificare, autodiversificare”, suna interesant, dar habar nu aveam ce înseamnă, nu mă ducea cu gândul la nimic.
Îmi amintesc că am citit fără răsuflare toate articolele despre autodiversificare pe care le-am găsit pe prima pagină de google și eram deja fericită, încrezătoare și hotărâtă. Autodiversificarea sau diversificarea naturală, cum i se mai spune, era pentru noi, fără doar și poate. Aveam cea mai importantă resursă: un bebe curios și pofticios, care stătuse alături de noi la absolut toate mesele din familie și care mai căpătase, „din greșeală”, în mânuță, câte o bucățică de pepene roșu, o piersică, o prună sau un măr. Să nu mai zic de morcovi sau păstârnac, că doar era ajutorul nostru de bucătar.
Dintr-o dată nu mai eram îngrijorată că greșelile noastre ar putea să îl afecteze.Acum, faptul că supsese direct din fruct și că îi plăcea atât de mult încât se supăra dacă i-l luam nu îl mai punea în pericolul de a accepta mai greu sa mănânce pasat, cu lingurița, pentru că nici nu se mai punea problema să fie hrănit astfel.Nu mai era cazul, aveam deja un bebe care ne trăgea mâncarea din mână și care văzuse ce pot să facă mama și tatăl lui, cu dinții lor uriași, cum mestecă zgomotos tot ce prind și apoi fac să dispară ca prin magie tot ce bagă în gură. Eram bucuroasă și sigură că Teo nu rămăsese doar cu impresia că are niște părinți zăpăciți, care cioflăie în tandem și care se strâmbă la el cu mâncarea în gură, ci că înțelesese el un pic și dincolo de asta. Ce bucurie să descopăr ca autodiversificarea era perfectă pentru noi! Simțeam în sinea mea ca deja făcusem primii pași și că nu mai trebuia decât să am puțină răbdare până împlinim șase luni corectate. În scurt timp primisem și acordul susținătoarei cu numărul unu a lui Teo, medicul nostru pediatru, care îi acordase de fiecare dată încredere, iar nouă un suport real și de calitate.

Pentru noi, șase luni corectate însemnau opt luni și jumătate reale, Teodor fiind născut la 30 de săptămâni. Mie mi se părea că mai este enorm de mult până atunci și că nu este corect ca el sa înceapă să mănânce atât de târziu. Mă simțeam vinovată și aveam impresia că pierde timp prețios în care ar fi putut să își dezvolte multe abilități.Pornind de la aceastăîndoială, am  început să caut informații punctuale, să îmi iau notițe, să mă înscriu într-un grup de suport on-line. Așa am aflat că autodiversificarea presupune tocmai respectarea ritmului de dezvoltare al fiecărui bebeluș și că, spre deosebire de diversificarea clasică, îi oferă acestuia libertatea de a începe să mănânce alimente solide doar atunci când dă semne că e pregătit, mai repede sau mai târziu (la 6, 9, 12 luni sau chiar mai mult de atât), în funcție de nevoile individuale; că i se oferăposibilitatea de a se juca cu mâncarea;că îlînvață să se hrănească singur; că bebelușul nu va mânca mai mult decât are nevoie;că va descoperi gusturi și texturi noi și că va ajunge să iubească mâncarea. Am aflat și că, pentru început, hrana solidă nu i se oferă copilului pentru a-i potoli foamea, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente, laptele fiind în continuare hrana de bază.
Încrezători, am așteptat cu sufletul la gură să vină momentul primei noastre mese solide. Am căutat cu grijă cei mai frumoși morcovi, un păstârnac, câteva buchețele de brocoli, o rădăcină de pătrunjel și un dovlecel. Le-am fiert și i le-am pus în față. Ne-am așezat pe scaune în jurul lui și am așteptat să vedem cum va reacționa Teo al nostru la prima masă pregătită special pentru el. Tatăl lui spunea că mai avem timp să dăm înapoi, că nu putem să facem asta, că o să se înece, că trebuie să ne oprim, că toți copiii mănâncă pasat, el de ce ar mânca  singur. Eu, pe lângă ei, doar emoționată și puțin îngrijorată că nu știu ce să fac în caz de prim ajutor, dacă va leșina soțul meu. Teo și-a ales tacticos câte o bucățică, pe care a dus-o la gură și din care a rupt cu gingiile câte puțin. Exersa mișcările unui mestecat, însă foarte naiv. Simțea și el că ce se întâmpla acum era puțin diferit față de jocurile noastre zilnice de-a papa. Nu s-a înecat, dar a avut câteva gag-uri frumoase și unul sau două mai puternice, dar a trecut peste momentele acestea chiar zâmbitor. Nu s-a speriat deloc, s-a comportat exemplar atunci și la fel se comportă și în prezent, chiar daca eu mai tresar uneori.
Acum îi place foarte mult să se joace cu mâncarea, să îi vorbească, să o certe, să o împrăștie peste tot, să frece frigiderul cu ea, să i-o pună pisicii în cap. Îi place orice fel de legumă fiartă la abur sau coaptă (cel mai mult îi place dovleacul plăcintar, care este minunat și foarte sănătos) și orice fruct crud. 

Bucurie mare la autodiversificare





Am încercat până acum fructe la cuptor, însă pentru că nu am știut niciodată cât de mult să le las s-au copt foarte tare și a trebuit să i le dau cu lingurița. A fost imposibil să le mănânce așa. A preferat să ia cu pumnul și să se mozolească pe ochi în încercarea de a băga ceva în guriță. Recunosc, autodiversificarea presupune și ca întreaga bucătărie să fie un teren de joacă, fără niciun fel de exagerare.Spre exemplu, la noi, de obicei, fiecare masă se împarte în două, jumătate în burtica lui Teo, iar cealaltă jumătate pe haine, în păr, pe gresie, pe faianță, pe pisică, care vrând-nevrând s-a cam autodiversificat și ea, și, bineînțeles, pe noi, care îl privim bucuroși și mândri că niște mânuțe atât de mici pot face niște lucruri atât de mari:). 

Atingerea este fundamentala pentru dezvoltarea unui copil


La sfârșitul fiecărei zile, chiuveta este plină de oale și olișoare, farfurii și jucării, aragazul și cuptorul sunt de nerecunoscut, mașina de spălat este plinăcu hainuțe mici, cu meniul zilei pe ele, iar gresia are o culoare incertă.  Autodiversificarea este o muncă de echipă, suntem o familie. Nu știu ce ne-am face, nici eu, nici Teo, dacă nu am găsi în fiecare dimineață bucătăria curată, hăinuțele la uscat și toate celelalte la locul lor, pregătite de seara, cu răbdare, de „ta-ta”, pentru o nouă zi...

Acum, ca plan de viitor, îmi doresc să învăț să fac o pâinică sănătoasă pe care să o poată mânca și Teo și cu care sa întingă singur în sosuri, pireuri, iaurturi sau alte preparate lichide pe care ne chinuim să le mâncăm cu lingurița. M-aș bucura și dacă aș reuși să gătesc aceeași mâncare pentru toți trei, să nu mai gătesc separat.

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială,dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte. Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc. Teo s-a născut un pic mai devreme, perfect sănătos, iar cu trecerea timpului a devenit un piticot vesel, vorbăreț și tare pofticios. Am avut noroc și în aproape două luni de diversificare nu ne-am ales cu nicio problemă de digestie sau alergie. 
Nouă ne-a prins tare bine autodiversificarea, diversificarea naturală, iar faptul că vom merge înainte pe acest drum este dovada clară că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nici nu am avea cum altfel!
Este minunat să vezi un omuleț cum se bucură când are farfuria plină cu bunătăți, așteptând curios să descopere noi culori, texturi și gusturi. Ce mai, îți face o poftă de mâncare de îți vine să îl mănânci!:)

marți, 8 septembrie 2015

Cum pun in practica autodiversificarea (II)

Cand am inceput autodiversificarea existau doua site-uri in Romania unde gaseai putina informatie insa corect explicata, iar cartea am cumparat-o din Anglia - ebay. Am citit mult si apoi am realizat cat inseamna practica.  Am continuat sa alaptez si m-am informat, una din primele mele resurse a fost site-ul kellymom Am pus aici direct un link pentru unde exista deja o super analiza pentru diversificarea dupa 6 luni. 
Mi-am dat seama ca este o metoda naturala, atat de benefica si mi-a fost recomandata de un medic pediatru - mama de trei copii. O mamica draga, Gabriela, incepuse cu trei luni in avans autodiversificarea - baby led weaning.
Zilnic vorbeam la telefon (prea putin ne interesa Facebook-ul:) si Gabi imi spunea practica ei, retetele ei si comentam din carte unele capitole. Extraordinar de mult a contat sa am un sprijin in prietena mea! Privind in urma realizez ca prietenia ei si dorinta mea de a impartasi beneficiile metodei m-au determinat sa incep sa scriu.  
Este cu adevarat o experienta minunata sa ai un bebelus autodiversificat si nu o pot reda in cuvinte sau poze. Am amintiri frumoase, am un copil sanatos dornic de fructe, legume, cu un tranzit sanatos, fara multe pofte si dorinte de a "umple" burtica cu alte alimente decat mancarea familiei. 
Copiii de cinci, sase ani sau mai mici vor ajunge sa creasca in primul rand constienti de cand e momentul sa spuna "stop". Emotiile si mancarea - principalul motiv pentru obezitate nu isi mai au locul impreuna. Este minunat sa urmezi o metoda care in sine contribuie la sanatatea copilului in urmatorii zeci de ani. La aspectul sau fizic, la senzatia lui de bine cu el insusi. 

Si acum despre practica autodiversificarii in cel mai complet articol de inceput pentru metoda autodiversificarii. Puteti citi aici partea I, iar aici exista colectia articolelor publicate pana acum.



  • Cand incepi autodiversificarea privesti masa ca o experienta pentru copil, poate chiar precum o joaca, mai ales in primele trei saptamani cand de multe ori scapa mancarea, o strange in manute, mai rar intra pe gat.   Acest interval depinde de la un copil la altul, dar cert este ca trebuie sa nu incepi cu ideea "mananca x cantitate/ml de supa?", "oare se ineaca", "asa va face intotdeauna? va arunca pe jos si la 20 de ani cand merge la o cina cu prietenii". Raspunsul simplu e NU. Ai incredere in copil.
    Astfel curat pe manute si bine dispus, la varsta de aproximativ sase luni, atunci cand ne-a aratat ca poate sta bine in fundulet si este foarte interesat de membri familiei cand mananca la masa, iata bebelusul va sta in scaunel de masa sau in bratele parintelui (intotdeauna in pozitia verticala) pentru a incepe aventura solidelor.
  • Am preparat legumele fierte, nu prea tari, nici prea moi, sub forma de degetel, pentru ca bebe sa le tina mai bine in mana. Pentru ca in cazul nostru nu ne-am grabit sa ii oferim totul fiind cu probleme de diaree si sensibilitate la colon, abia la varsta de 7 luni i-am oferit orez cu legume, paste de orez, floreta de brocoli, dovlecel fiert rondele si cartof fiert rondele.  
  • Experienta persoanala cu un copilas cu probleme digestive mi-a demonstrat ca o anumita schema de initiere in alimentatie si diversificare naturala e binevenita pentru a evita alergiile si realizarea "dupa ureche" - incepi cu ou, cu miel, cu avocado. Cartea spune ca nu e o problema sa oferi de la inceput orice hrana sanatos in bucatele corecte. Eu am ales sa ofer o saptamana supa clara de radacinoase pentru a evita complicatiile de tip diaree/constipatie/alergie si altele. 
  • Sfatul meu este sa incepi cu o supa de legume strecurata, cateva lingurite la o ora si jumatate de la o masa de lapte, in jurul varstei de sase luni, pentru a testa stomacul si colonul copilului. Abia dupa o saptamana in care ati vazut cum reactioneaza la aceasta supa simpla fara sare si ulei si clara(strecurata) as incepe gradat cu bucatelele de legume din supa: morcov, pastarnac. 
  • Alege legumele si fructele locale si cu mii de ani experienta in corpul nostru. La fructe cel mai putin alergen s-a dovedit a fi marul. Fructul are o toleranta foarte buna la stomac si rezolva atat diarea, cat si constipatia la copii. 
  • In familie am urmarit sa ii oferim alimentele cu potential alergen de tipul peste, ou, lapte de vaca, nuci si altele atunci cand pediatrul le-a recomandat, in principiu dupa 8-9 luni, iar laptele de vaca foarte foarte tarziu si foarte rar dat fiind alergiile din familie. Migdale si nuci a primit bebele dupa un an la inceput mestecate de noi parintii. 
Oare ce am eu aici?
  • Programul meselor copilasului nu a fost o prioritare pentru ca a variat in functie de somnul sau, de crestere, locul in care ne aflam (acasa sau la bunici ii varia orarul de somn si masa). Util mi s-a parut sa ii ofer o masa cu mancare la o ora sau o ora si jumatate de la o masa de lapte, mai ales la inceputul diversificarii. NU am inlocuit masa de lapte cu mancare, copilul in timp a renuntat la mesele de laptele matern din timpul zilei, nu in totalitate, le-a rarit, a trecut prin etape. Dupa masa de mancare, ii ofeream la inceput si laptic, dar tot la cateva luni de la inceperea solidelor copilasul a renuntat la lapticul de dupa. De exemplu, la o ora dupa somnul de pranz (cand se trezea mai sugea lapticul mamei) bebe manca o masa consistenta, asa am descoperit ca ii place lui. Fiecare copil este diferit, conteaza sa fim rabdatori si intelegatori cu nevoile lui.
  • Cantitatea inghitita este cea pe care corpul bebelusului o poate procesa. Nu te astepta ca bebelusul sa mananca foarte multe solide la inceput si mai ales daca esti o mama care isi alapteaza copilasul continua sa o faci fara termene de ore si minunte, la fel ca inainte si fii sigura ca bebelusul isi reduce singur mesele de lapte. Asteapta o luna si vei vedea cu cata pofta incepe degustarea solidelor. 
    • Rabdarea si increderea in copil fac minuni. Cu cat intervii mai putin in procesul de hranire, cu atat copilul va deveni mai curios, dar si mai increzator in raport cu mancarea. Eu am adoptat metoda de a pune in farfuria mea ce manca si bebe: betigase de morcov, pastarnac, brocoli sa spunem si mancam cu el, e normal sa dureze o masa chiar si 45 de minute. Dar, nu este bine sa te ridici sa ii stergi, sa speli vase sau sa strangi de pe jos. Incearca sa mesteci si tu mancarea de zece ori, cu mult calm, pune alaturi un ceai bun pentru tine sau o limonada  si ai rabdare, bebe invata prin imitatie sa mestece si este atent la tot in jurul sau. 
    • S-ar putea copilul sa para ca s-a inecat, sa gagaie pana se obisnuieste cu mancarea; acest lucru nu inseamna ca s-a inecat si nici nu presupune ajutor din partea adultului. Am trait de doua ori momente in care copilul a scos singur parca din gatut bucatelele si ma bucur ca nu am intervenit instant pentru ca astfel el a invatat cum sa nu se mai inece, sa mestece, sa scoata din gurita inainte de a inhiti ce este surplus.Decat sa iti fie frica „daca se ineaca”, mai bine citeste inainte un mic ghid de prim ajutor pentru inecare la copilas, este util in orice alta situatie, nu doar la mancare.
    • Daca esti putin mai atenta la curatenie, ei bine schimba regulilele macar pentru 6-8 luni pentru ca atunci cand urmam metoda autodiversificarii este mizerie pe jos, pe copil, pe scaun. Copilul manca cu placere. In timpul mesei, cand copilasul va fi mai murdar si simti ca mizeria il impiedica sa manance, il poti sterge usor, dar in rest este indicat sa nu intervii pentru a-i lasa experienta descoperii mancarii asa cum este ea.  Riscul daca il tot speli dupa fiecare lingurita, ii tot faci observatie cat si ce arunca pe jos este sa ajungi sa nu mai manance deloc fiindca el stie decat ca asta te supara. Gandeste-te ca un copil asa invata ca lucrurile cad, scapandu-le din manca. Podeaua murdara si vasele nu plang! Copilasul are nevoie de timp sa inteleaga mancarea si de rabdarea ta.  
    • Un sfat util pentru curatenie cand te copleseste: cumpara servetele umede ieftine/role de hartie, dupa ce termini masa si il speli pe copilas pe fata si pe maini, aduni repede cu ele totul de pe jos si castigi timp. Nu inlocuiesc spalarea podelei, dar macar ai strans lucrurile lipicioase si bebe poate sta pe jos sau alerga in voie in patru labe si pe langa tine. Crede-ma, etapa asta nu dureaza mult, e coplesitoare curatenia dar trece. Eu cumpar produsele de curatenie naturale de la magazin MA-NA (intri aici ) si cand am timp il fac singura din nucile de sapun = un detergent de spalat pe jos foarte bun. 
    • Masa este un dar divin, ce punem pe masa la fel. Eu ma simt recunoscatoare pentru ca am o casa si o masa si o familie alaturi. Asta m-a ajutat intotdeauna sa inteleg momentul mesei ca pe o experienta agreabila si nu ca pe un stres.
    • Meniul copilului si orele mesei pot suferi in timp multe modificari si e ok. Astfel NU astepta de la inceput la orar de masa sau la meniuri de tipul supica la ora, fructe la ora. Incearca sa ii oferi bebelusului tau o cat mai mare varietate de hrana sanatoasa, citestes despre alimentele bogate in calciu si fier (minerale pe care laptele matern le pierde mai repede dupa primele 6 luni), alege fructe si legume din productie romaneasca si de sezon. La nivelul proteinelor, trebuie retinut ca laptele matern contine pana la un an tot necesarul de proteine pentru un copilas. Ulterior laptele matern continua sa asigure foarte multi nutrienti prin urmare el este in continuare important in viata copilasului. 
    • Daca bebe nu mananca cateva zile ce este de facut? Bebe nu a manancat azi si maine. Poimaine e noua zi! Este posibil sa fie bolnav, in eruptie dentara, sa fie cele 2 saptamani intre 9 luni si 11 luni cand alege sa arunce tot pe jos!      Sunt zile cand meniul pregatit nu i se potriveste nevoilor organismului de exemplu boala nu ii permite sa manance ce ii oferiti, fiul meu alegea mereu orezul cand avea diaree de la eruptia dentara. Adesea in timpul caldurilor vei vedea cum bebe vrea doar fructe, san sau biberon. Bebe poate alege sa faca atunci altceva : vrea joaca, a schimbat mediul, lipseste unul dintre parinti, a inceput cresa/gradinita, are o enterocolita si vomita, are raceala si il doare gatul sau alt motiv. Stiu ca suntem adesea blamati si te rog pe tine cand se va intampla sa nu manance un timp sa nu iei refuzul copilului de manca cu vinovatie! Pana la urma atunci cand bebe nu mananca ultimul gand ar trebui sa fie "sunt un parinte rau", uite urmez o metoda "noua" (acum privind in urma noi sunt pireurile si pasarea la blender) "Oare unde ajung?". "Sigur gatesc eu prost". Aceste intrebari sunt parte din emotiile noastre.  Fricile noastre. Copiii nu mananca pentru ca are hrana un gust sarat sau pentru ca are zumzareli pe ea desenate. Ei mananca, atunci cand urmati aceasta metoda, pentru ca experienteaza si in timp ajung sa manance pentru ca le este foame. In timp copilasul intelege diferenta intre san sau biberon si mancare si alege el singur sa manance.Satietatea e diferita de nevoia de a manca mancare la fel si mestecatul. Astfel bebelusul stie cat are nevoie sa manance, simte cand e satul.  E important sa aveti nu atat un copil grasut si frumos cum spuneau bunicile la tara, cat un bebelus care a inteles ce rol are mancarea si isi cunoaste corpul.
    • Laptele praf necesita pentru copilasul autodiversificat sa oferi apa mai des insa la randul reprezinta ideea de "masa-mancare" pentru bebelus si nu trebuie inlocuit biberonul cu pireu sau masa de cereale cu lingurita, poti urma metoda autodiversificarii si la bebelusul hranit cu biberonul si te vei bucura de beneficiile nutritive pentru copilas pe termen lung. 
    • Bebe se trezeste des noaptea, oare nu e satul? Motivul agitatiei din somnul copilasului este adesea agitatia din timpul zilei, chimbari de mediu, pusee de crestere, zgomote sau teama de separare.  Acum privind in urma ma distreaza cate retete am incercat pana sa inteleg ca asa de putin conteaza ce a mancat bebe seara pentru un somn linistit. Conteaza sa fiu eu impacata si sa accept ca trezirile sunt o perioada. Sa imi fac o mica bucurie zilnic, sa accept greselilele si sa nu ma judec incat sa acumulez frustrari. Toate trec. Cand bebe incepe sa mearga somnul ii devine mai calm si mai lungi perioadele intre treziri. Sper sa fie mai multe clipele cand simti binecuvantari decat tristeti. Pentru acelea din urma citind despre parentingul bland vei gasi multe raspunsuri pentru problemele de somn si plansul bebelusului.

    vineri, 4 septembrie 2015

    Cum pun in practica autodiversificarea (I)

    Sa o luam cu inceputul. Cand masa este gata pregatita si asezata, poti pune copilasul in scaunul sau sau poate la inceput in bratele tale daca nu ai scaunelul in casa sau sunteti la bunici de exemplu.

    Chiar daca cele mai multe ori doctorul sau familia sugereaza diverse meniuri si orar de masa in concordanta cu ele pentru introducerea solidelor bebelusului acestea lucruri nu sunt necesare cand aplicati autodiversificarea. Poti citi si aici metoda pe scurt.

    In diversificarea clasica pe baza de pireuri si mancarea oferita cu lingurita este recomandat sa oferim doar un aliment pe zi urmat apoi de al doilea si al treilea cu distanta de trei zile intre ele, fierte doar. E important sa intelegem cu totii ca aceste idei au inceput in perioada cand diversificarea sugarilor se facea de la varste precoce precum trei sau patru luni, in conditiile in care sistemul lor digestiv nu era pregatit pentru asta.  
    Bebelusii de sase luni sau mai mult nu mai au aceleasi probleme deoarece corpul lor este mai bine dezvoltat. 

    Experienta persoanala cu un copilas cu probleme digestive mi-a demonstrat ca o anumita schema de initiere in alimentatie si diversificare naturala e binevenita pentru a evita alergiile si realizarea "dupa ureche" - incepi cu ou, cu miel, cu avocado. Cartea Baby led weaning-ului spune ca nu e o problema sa oferi de la inceput orice hrana sanatos in bucatele corecte. Aici fiecare poate decide cat de mult va oferi din primele 2 saptamani. Eu am ales sa ofer o saptamana supa clara de radacinoase pentru a evita complicatiile de tip diaree/constipatie/alergie si altele.
    Pentru meniul copilasului in autodiversificare tot ceea ce trebuie sa faci la sase luni este sa incepeti sa incluzi copilasul in mesele voare zilnice, fie ca este vorba de mic dejun, pranz, cina sau gustare cum mentiunea ca atunci cand o faci bebelusul nu este marait (in engleza grumpy), obosit, flamand sau bolnav.
     
    Idealul meu este masa in familie, imediat explic si beneficiile majore pentru noi toti. La masa in familie fiecare avem o farfurie aceleasi lucruri in format similar legumele, proteinele, pastele/orezul etc cat mai sanatos pentru a le putea oferi si copilasului. 


    Primele saptamani, acasa la noi, bebe a mancat legumele si fructele in mese separate pentru a facilita digestia. Bebelusul manca cu mine pe parcursul zilei (alegeam momentele cand era relaxat),  iar seara, la masa familiei cu tati,  am incercat sa am in farfurie ceea ce si bebe are in fata. 
    Pare greu dar ai rabdare pentru ca doar primele 2 saptamani sunt mai dificile, in sensul ca ai nevoie sa faci lucruri simple. Ulterior vei avea multe posibilitati de meniu.Bineinteles, poti oferi direct din mancarea familiei copilului insa ea trebuie sa fie o alegere sanatoasa si este ideal sa fie un singur element pentru a verifica ulterior ce ii provoaca gaze, constipatie, dureri etc bebelusului.

    Pentru prima luna chiar daca mancam doar fiert si punem sare peste legumele la cuptor direct in farfurie acest meniu adaptat ne ajuta sa mancam mai sanatos, putem chiar sa evitam excesul de kilograme si ne bucuram de un nou stil de viata.


    Acest tip de diversificare simt ca este asemeni unei retete care stii ca iti iese bine daca masori ingredientele, le asezi in vas in ordinea potrivita, gatesti atat cat trebuie. Vei face si greseli dar ai mereu sansa la masa urmatoare:) sa iti iasa bine procesul.
    Eu sper ca tot ce scriu sa evite pentru tine si bebelus anumite blocaje care fac adesea sa nu fie pusa bine in practica autodiversificarea. 
    Daca am mers prea repede cu acest articol sau simtiti nevoia sa cititi pe larg inceputurile autodiversificarii ca proces am pregatit gratuit capitole din cartea Diversificarea naturala aici.

    Sursa The Telegraph UK - "How to cure child obesity" 
    5 motive sa alegeti diversificarea cand luati masa in familie

     
    1. Copilul invata astfel ce inseamna obiectele din farfurie: rolul + numele lor. Parintii ii arata bebelusului prin exemplul personal care este rostul mancarii din farfuria lui si il ajuta sa faca primul pas spre diversificarea naturala si totodata primul si cel mai important pas spre o masa fara zumzet de jucarii si lacrimi.
    2. Bebelusul invata sa mestece  observandu-va pe voi parintii cum mestecati hrana, cum folositi tacamurile, cum purtati o conversatie.  Opinia generala este sa nu ii oferim copilasului alimente solide, ci doar pasate pana are dinti sa mestece, un lucru diferit de la un copil la altul si fara o baza solida stiintifica. Copilasul nu are nevoie de dinti sa mestece mancarea, acest lucru poate fi realizat cu usurinta cu gingiile, dar in ritmul fiecarui individ.
    3. Acest tip de masa in familie ajuta sa se dezvolta o armonie intre minte si trup. Creierul bebelusului asezat la masa decodifica mesajele in timp ce mananca singur prin autodiversificare si afla ce inseamna masa si rolul ei pentru trup (organele trimit stimuli la creier si acesta leaga informatie cu scopul de hranire a corpului), copilasul singur va duce la gurita mancarea, un morcov fiert sau brocoli, sa spunem. 
    Ultimul pas prin imitatia masticatiei se creaza in gura bebelului saliva - o substanta extraordinar de importanta intr-o digestie sanatoasa. 
     Toate aceste lucruri NU se intampla atunci cand hraniti bebelusul cu pireuri sau alimente pasate.
    4. Masa in familie ne invata sa avem rabdare si respect pentru toti membrii casei indiferent de varsta.



    Am scris si partea a II-a practica - este cel mai complet articol de inceput de drum pentru metoda autodiversificarii. 

    S-ar putea sa iti fie de folos sa stii
    • Copilasul poate mananca mai incet decat restul familiei si de multe ori pofta ii vine mancand. Astfel, el va fi asteptat si respectat cu adevarat pentru alegerile lui. Parintii nu vor strange masa pana copilul nu termina de mancat.  
    • Mama/Tata/Bunica/Bona ramane langa copil pana termina de mancat si il supravegheaza, eventual mai mananca la randul ei/lui daca nu a terminat masa bebelusul. Evitati pe cat posibil sa incepeti spalatul vaselor, stersul pe jos sau vorbitul la telefonul mobil in timpul mesei copilasului!
    • Vorbeste-i copilasului despre ceea ce mananca si chiar povestiti-i despre legume si fructe cum apar in gradina (o povestioara cu bunica la tara sau cu doamna de la piata de unde le-ati cumparat cu o zi inainte, lucruri familiare spuse pe un ton cald) toate informatiile il vor ajuta sa decodifice mai repede lumea din jur si astfel sa vorbeasca cu pasi repezi.
    • Tot mai multe studii arata ca mizeria de pe mainile copiilor are parti bune la nivel celular permite constructia pielii, a anumitor bacterii sanatoase si ii ajuta pe copii sa intelaga psihic materia din jurul lor. Din toata inima simt ca exageram, hai sa nu ii mai stergem excesiv pe maini si fata in timpul mesei pe copilasi.Murdaria este o experienta pozitiva pentru el, de fapt punand mainile in mancare copilul invata lucruri noi. 
    • Bucatelele in plus. E util sa ai mereu mancarea in plus la indemana pentru a-i oferi copilasului in plus daca le-a aruncat pe jos/scapat din masa. Ai putea crede "oau, cata mancare irosesc" . Este doar o perioada din viata lui - cateva zile sau pana la 2 saptamani timp in care intelegere "gravitatia". Totul revine apoi la normal.
    • Ofera-i apa la nevoie copilasului. Am scris cum se face usor asta in autodiversificarea aici - cum oferi apa in diversficare
    • Bebe nu mananca azi si maine. Poimaine e noua zi! Acceptati ca sunt zile cand meniul pregatit nu i se potriveste nevoilor organismului (este bolnav, este in eruptie dentara, vrea joaca, a schimbat mediul, lipseste unul dintre parinti, a inceput cresa/gradinita, are o enterocolita si vomita, are raceala si il doare gatul sau alt motiv) si nu luati refuzul copilului de manca in tragic sau cu vinovatie. Poate crezi adesea ca metoda l-a infometat sau tu nu gatesti bine. Te rog nu te judeca. Este important sa intelegi ca bebelusul tau stie cat are nevoie sa manance. E important sa intelegi ca stomacul lui este asemeni mainii tale, cat incape in palma atat are nevoie la un an la o masa, nu in mililitri sau sute de grame un obicei pe care UNICEF si OMS l-au facut responsabil pentru obezitatea infantila in tarile vestice si in Statele Unite ale Americii.  Oare nu e mai important sa NU avem un copil grasut si frumos cum spuneau bunicile la tara, ci un bebelus hranit pe masura nevoilor si un viitor adult a inteles ce rol are mancarea si isi cunoaste corpul?