O mama poarta simplu, prea putin ostentativ, iubirea ei curajoasa pentru toti cei dragi.
Inspiratie pentru cadourile mamei cu ocazia acestui Craciun si in final o marturisire pentru sufletul tau
Incep cu o minunata crema de maini, cu parfum intens, floral sau oriental, puternic emolienta, aici nu este cazul sa alegeti galbenele:) ci mai degraba acel produs de lux pe care mamele si-l refuza desi le ofera zilnic clipe de rasfat.
Imi amintesc prima data cand mi-a fost sarutata mana, un gest fin si elegant pe care mi-as dori sa nu-l fi pierdut societatea si barbatii din jurul meu.
Pana la urmatorul moment incarcat de eleganta, aleg sa ma bucur de fiecare data cand folosesc o crema de maini cu parfum de bujor, cu flori de cires sau neroli si orhidee de la L'Occitane.
"Flori de cires" este aroma mea de suflet, imi da energie. "Neroli si orhidee" confera eleganta. "Bujorul" ma relaxeaza si il folosesc dupa o zi lunga sau de dimineata, merge la pachet cu emotia pregatirilor de gradinita, intalniri si liste lungi de to do's.
Crema de maini ma incarca de frumos pentru ca imi lasa vie imaginatia, ia asa putin timp sa iti invaluie gandurile.
Ies din rutina spala farfuriile, pregateste legumele pentru masa si apoi spala fiecare farfurie, sterge si o pune la locul ei. Minute daruite celorlati, minutele mele:) . In copilarie, nu intelegeam cum intr-o casa nu exista o zana buna implicata in curatenie. Zana imi stergea seara de seara urmele de joaca de pe papucei si imi lasa hainele calcate pe spatarul scaunului pentru a doua zi, pregatea ceaiul, avea prajitura duminica, culegea fructe si flori.
A doua mea propunere este un album personalizat cu fotografiile familiei de azi si de ieri. Fiecare amintire este construit din multe clipe precum aceasta, secunde triste sau vesele. Facem un selfie sa le surprindem, apoi ne bucuram ca am reusit sa avem intr-un sfarsit imaginea dorita, chiar intr-o ipostaza multumitoare pentru o poza de familie, iar apoi vine momentul stocarii in memoria tot mai mare a telefonului.
Mi-este un mare dor de albumele cu fotografie pe care le aveam acasa in copilarie.
Imi amintesc acum scriind de imaginea bunicului meu, contabil, foarte bine organizat. Il vad la masa de lucru cu pozele in fata, iar pe spatele fiecareia trece numele personajelor ce o populeaza si anul. Ma vad pe mine scolarita cum il privesc cu uimire si cum, neincrezatoare, incep sa ma intreb de ce este nevoie sa scrie? Totul pare vesnic. El si toti cei din amintiri.
Vesnicia unde o purtam pana la urma, unde ne amintim de ea?
Ar fi fain sa avem minunile acestor clipe in albume reale, nu doar in mintea noastra?
Apoi sunt darurile carti, de fapt daruim timp si vieti pe masura cartilor citite.
Am pregatit propunerile mele de carti menite a fi oferite de Craciun mamei.
Incep cu romane de citit in fata semineului cand toti dorm si mama sta cu o cana de ciocolata calda alaturi si se bucura in liniste de timpul ei... clipe fericite!
Fiecare din aceste carti pe care le recomand a fi daruite in preajma Sarbatorilor sau oricand simtiti nevoia unui cadou va va spune povestea unei femei, a familiei ei, cu referire la diverse culturi, la diverse perioade din istorie. Sunt carti imbogatite cu obiceiuri, fiecare abordand religia diferit, iubirea si iertarea predomina la fiecare poveste.
Ordinea e data de gandurile mele pentru ca niciuna din aceste titluri nu va oferi prea mult "sirop" sau drama menita a te secatui de puteri. Fiecare are doza mai mica sau mai mare din ambele de mai sus, depinde de ochiul cititorului si perceptie. In schimb le recomand pentru ca exceleaza in pasaje scrise sensibil, legate bine incat te prind, cititul este in final legat de calatorie dar si de destinatie: emotia pe care o simti la finalul cartii. Sa poti sa-i razi soarelui!
Zeita orezului - Rani Manicka
Hotul de carti - Markus Zusak
Si daca e adevarat - Marc Levy
Sub luna de sofran - Nicole C. Vosseler
Din seria cartilor dezvoltare personala & bine cu mine am ales doua titluri, aici este totul in functie de voi, stiti deja ce este potrivit sufletul mamei.
Darurile imperfectiunii - Brene Brown
Ingerii ne dau speranta - Lorna Byrne
Marturisesc ca este de departe cea mai sincera si frumoasa perioada a mea cu mine pentru am rar momente cand nu reusesc sa fiu bine cu mine, bucuroasa in tot ce fac.
E un timp al meu cand am descoperit cum este sa fiu femeie, mama, jucausa, atenta, iubitoare cu mine si cu ceilalti. Puterea asta data de feminitate este asa cum ii spune si numele:).
Au fost multe momente cand nu eram asa. Acum iti scriu tie, cand esti in fata acestor randuri si ai intrebari cu tine, adesea Craciunul ne face sa fim..ei bine nu in magia Sarbatorilor. Coplesiti e un cuvant. Greu de implit. Noi insine. Acceptati pentru ce avem acum de oferit ca oameni nu "idealul" cerut in jur. Nu stiu de ce nu reusim sa intelegem, sa suportam, sa traim cu tot ce ne aduce sinceritatea din noi.
Si totusi adesea doar o vorba buna de acceptare spusa in noi, o coborare a "idealurilor" proiectate pentru a ne bucura de ce avem acum sa oferim celorlati - prezenta noastra ..ajuta.
Putem parea tari. Indiferenti emotiilor. Agresivi in relatiile cu ceilalti desi asta arata masca unei lipse de putere. Fiecare alegere are si bunele si relele ei.
Ar fi pacat sa traim insa fara vulnerabilitatea noastra, am ucide de frica si creativitatea, si empatia...
Stateam si ma gandeam ca in toti anii de jurnalism, in toate interviurile realizate nimeni nu mi-a spus vreodata ca si-a gasit drumul intr-o perioada cand era bine cu el insusi. Toti si-au regandit viata dupa o perioada dificila, o intrebare venita din neant, o nemultumire cercetata adanc.
Viata asta poate fi adesea un tren cu destinatiile sale fixe, insa cand ajungi in gara s-ar putea sa nu fie exact ce iti doreai, sa nu fie deloc o bucurie. Si atunci urca in velier. Pentru ca eu simt ca viata este o barca cu panze, dimineata ne trezim si vedem in ce directie bate vantul...avem dorinta de a ajunge undeva dar ancoram in porturile alese de noi, ne adaptam barca la vant, uneori e greu, cumplit de greu sa o controlam. Alterori cadem in apa.
Dar avem mereu vesta de salvare cu noi - pe noi insine si relatiile cu oamenii minunati, cei increzatori in noi.
Asa ca iti doresc de Sarbatori si pentru noul An sa fii bine cu tine, sa alegi relatiile in care iti doresti sa daruiesti si din care primesti bucuria de a te simti bine cu tine.
Iarta.
Incepe cu tine.
Am inceput sa scriu acest articol cu niste zile in urma, i-am adaugat in franturi de timp idei si amintiri.
Scriindu-l imi sunau in minte versurile poemului Mayei Angelou:
"Pretty women wonder where my secret lies.
I’m not cute or built to suit a fashion model’s size
But when I start to tell them,
They think I’m telling lies.
I say,
It’s in the reach of my arms,
The span of my hips,
The stride of my step,
The curl of my lips.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.
I walk into a room
Just as cool as you please,
And to a man,
The fellows stand or
Fall down on their knees.
Then they swarm around me,
A hive of honey bees.
I say,
It’s the fire in my eyes,
And the flash of my teeth,
The swing in my waist,
And the joy in my feet.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me. [...]
Now you understand
Just why my head’s not bowed.
I don’t shout or jump about
Or have to talk real loud.
When you see me passing,
It ought to make you proud.
I say,
It’s in the click of my heels,
The bend of my hair,
the palm of my hand,
The need for my care.
’Cause I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me." (Asculta cum Maya Angelou o spune absolut minunat aici)
Curajul este un exercitiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu