Povestea autodiversificarii lui Teo. Copilaria este inima tuturor varstelor

Acesta este cel de al doilea material scris de o alta persoana decat autoarea blogului. Am ales sa il public dintr-un mare drag pentru familia curajoasa in care a venit Teo, oameni frumosi, uniti si dornici sa creasca in armonie un omulet puternic. Articolul vine spre voi din dorinta de a sprijini,cu experienta proprie,cat mai multi parinti dornici sa inteleaga beneficiile metodei baby led weaning - autodiversificare.  

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială, dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte.Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc.

Autoarea articolului: Gabriela Boboc, mămica lui Teodor 

Până în urmă cu câteva luni, cuvântul diversificare mă ducea cu gândul la un copil mereu flămând, care nu vrea să mănânce nimic, la zeci de pireuri realizate ca la carte, dar pe care le puteai prepara doar dacă erai posesoarea unui cântar de bucătărie ce măsoară la nanogram și a cel puțin cinci cărți frumos colorate, cu titluri prietenoase și teme de tipul “alimentația și 10 boli de nutriție ale bebelușului”, “legăturile ascunse dintre alimentație și bolile copilăriei (de la anxietate la nu știu ce fel de alergie rară)” sau “etapele diversificării în 60 de pași”.

Sună cunoscut?

Nu mă puteam împăca deloc nici cu ideea că diversificarea va presupune să înlocuiesc treptat cu pireuri și sucuri toate mesele de alăptat din timpul zilei. Nu vedeam nimic natural în asta și eram dezamagită că nu o să îl mai pot alăpta la cerere pe Teodor, băiețelul meu. Dar știam și că nu mai putea să pape doar lapte pentru mult timp, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început să mă documentez cât mai mult despre alimentația bebelușilor.

Am petrecut nopți întregi citind sute de articole, bloguri, cercetări medicale, toate cu privire la diversificare și la cât este de important ca ea să se aplice corect. Eram îngrozită și sufocată de multitudinea de informații la care aveam acces. Cu fiecare tabel, grafic sau informație nouă, eram tot mai convinsă că nu știu nimic despre diversificare, ca habar nu am cu ce se mănâncă și ca nu voi fi niciodată în stare să fac asta corect, era prea mult pentru mine.

Fără prea mare tragere de inimă, am început să îmi notez toate tipurile de greșeli la care trebuia să fiu atentă și pe care pentru nimic în lume nu trebuia să le fac, pentru a evita o serie de dezechilibre nutriționale. Îmi amintesc foarte bine și acum o idee, menționată în mai multe surse, care m-a marcat în perioada aceea: „obiceiurile alimentare ale bebelușului influentează determinant comportamentul lui ca adolescent și, mai târziu, ca adult.” Aveam obligația să respect și să impun o igienă alimentară care să nu îl pună în pericol pe copilul meu, care avea să ajungă să aibă probleme grave cu greutatea, să se procopsească cu alergii alimentare, diabet, hipertensiune, risc cardiac și alte afecțiuni, dacă nu respectam principiile de bază ale diversificării. Bineînțeles, cunoșteam deja și câteva tehnici și metode pentru corectareacelor mai grave dintre greșelile pe care le-aș fi putut face, doar mă pregăteam serios de luptă. Îmi amintesc tonul foarte grav cu care îi aduceam la cunoștință soțului meu că o să urmeze o perioadă foarte grea pentru noi, că avem nevoie de răbdare, de timp și mai ales de resurse financiare considerabile, pentru a putea cumpăra toate ustensilele necesare pentru prepararea hranei (blender, steamer, termometru și cântar de bucătărie, recipiente pentru păstrarea hranei în frigider, recipiente pentru păstrarea hranei în congelator, biberoane speciale pentru pireuri și sucuri, tacâmuri din silicon, storcător de fructe și multe altele).

Cam cu două luni înainte de marele eveniment, de prima masă de om mare a lui Teodor, în timpul unei discuții cu mai multe prietene mămici, am fost întrebată de către una dintre ele dacă voi opta pentru diversificare sau pentru autodiversificare. Știu doar că m-au lăsat picioarele. Am răspuns fără să respir: diversificare, și am schimbat subiectul. Doamne, ce o mai fi și aia autodiversificare? La ce bun atâta studiu dacă eu nu știu că diversificarea se poate face în mai multe feluri? Până acasă, am scos trei cuvinte, tot drumul. Îmi repetam în gând doar „autodiversificare, autodiversificare”, suna interesant, dar habar nu aveam ce înseamnă, nu mă ducea cu gândul la nimic.

Îmi amintesc că am citit fără răsuflare toate articolele despre autodiversificare pe care le-am găsit pe prima pagină de google și eram deja fericită, încrezătoare și hotărâtă. Autodiversificarea sau diversificarea naturală, cum i se mai spune, era pentru noi, fără doar și poate. Aveam cea mai importantă resursă: un bebe curios și pofticios, care stătuse alături de noi la absolut toate mesele din familie și care mai căpătase, „din greșeală”, în mânuță, câte o bucățică de pepene roșu, o piersică, o prună sau un măr. Să nu mai zic de morcovi sau păstârnac, că doar era ajutorul nostru de bucătar.

Dintr-o dată nu mai eram îngrijorată că greșelile noastre ar putea să îl afecteze.Acum, faptul că supsese direct din fruct și că îi plăcea atât de mult încât se supăra dacă i-l luam nu îl mai punea în pericolul de a accepta mai greu sa mănânce pasat, cu lingurița, pentru că nici nu se mai punea problema să fie hrănit astfel.Nu mai era cazul, aveam deja un bebe care ne trăgea mâncarea din mână și care văzuse ce pot să facă mama și tatăl lui, cu dinții lor uriași, cum mestecă zgomotos tot ce prind și apoi fac să dispară ca prin magie tot ce bagă în gură. Eram bucuroasă și sigură că Teo nu rămăsese doar cu impresia că are niște părinți zăpăciți, care cioflăie în tandem și care se strâmbă la el cu mâncarea în gură, ci că înțelesese el un pic și dincolo de asta. Ce bucurie să descopăr ca autodiversificarea era perfectă pentru noi! Simțeam în sinea mea ca deja făcusem primii pași și că nu mai trebuia decât să am puțină răbdare până împlinim șase luni corectate. În scurt timp primisem și acordul susținătoarei cu numărul unu a lui Teo, medicul nostru pediatru, care îi acordase de fiecare dată încredere, iar nouă un suport real și de calitate.

Pentru noi, șase luni corectate însemnau opt luni și jumătate reale, Teodor fiind născut la 30 de săptămâni. Mie mi se părea că mai este enorm de mult până atunci și că nu este corect ca el sa înceapă să mănânce atât de târziu. Mă simțeam vinovată și aveam impresia că pierde timp prețios în care ar fi putut să își dezvolte multe abilități.Pornind de la aceastăîndoială, am  început să caut informații punctuale, să îmi iau notițe, să mă înscriu într-un grup de suport on-line. Așa am aflat că autodiversificarea presupune tocmai respectarea ritmului de dezvoltare al fiecărui bebeluș și că, spre deosebire de diversificarea clasică, îi oferă acestuia libertatea de a începe să mănânce alimente solide doar atunci când dă semne că e pregătit, mai repede sau mai târziu (la 6, 9, 12 luni sau chiar mai mult de atât), în funcție de nevoile individuale; că i se oferăposibilitatea de a se juca cu mâncarea;că îlînvață să se hrănească singur; că bebelușul nu va mânca mai mult decât are nevoie;că va descoperi gusturi și texturi noi și că va ajunge să iubească mâncarea. Am aflat și că, pentru început, hrana solidă nu i se oferă copilului pentru a-i potoli foamea, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente, laptele fiind în continuare hrana de bază.

Încrezători, am așteptat cu sufletul la gură să vină momentul primei noastre mese solide. Am căutat cu grijă cei mai frumoși morcovi, un păstârnac, câteva buchețele de brocoli, o rădăcină de pătrunjel și un dovlecel. Le-am fiert și i le-am pus în față. Ne-am așezat pe scaune în jurul lui și am așteptat să vedem cum va reacționa Teo al nostru la prima masă pregătită special pentru el. Tatăl lui spunea că mai avem timp să dăm înapoi, că nu putem să facem asta, că o să se înece, că trebuie să ne oprim, că toți copiii mănâncă pasat, el de ce ar mânca  singur. Eu, pe lângă ei, doar emoționată și puțin îngrijorată că nu știu ce să fac în caz de prim ajutor, dacă va leșina soțul meu. Teo și-a ales tacticos câte o bucățică, pe care a dus-o la gură și din care a rupt cu gingiile câte puțin. Exersa mișcările unui mestecat, însă foarte naiv. Simțea și el că ce se întâmpla acum era puțin diferit față de jocurile noastre zilnice de-a papa. Nu s-a înecat, dar a avut câteva gag-uri frumoase și unul sau două mai puternice, dar a trecut peste momentele acestea chiar zâmbitor. Nu s-a speriat deloc, s-a comportat exemplar atunci și la fel se comportă și în prezent, chiar daca eu mai tresar uneori.

Acum îi place foarte mult să se joace cu mâncarea, să îi vorbească, să o certe, să o împrăștie peste tot, să frece frigiderul cu ea, să i-o pună pisicii în cap. Îi place orice fel de legumă fiartă la abur sau coaptă (cel mai mult îi place dovleacul plăcintar, care este minunat și foarte sănătos) și orice fruct crud. 

Bucurie mare la autodiversificare

Am încercat până acum fructe la cuptor, însă pentru că nu am știut niciodată cât de mult să le las s-au copt foarte tare și a trebuit să i le dau cu lingurița. A fost imposibil să le mănânce așa. A preferat să ia cu pumnul și să se mozolească pe ochi în încercarea de a băga ceva în guriță. Recunosc, autodiversificarea presupune și ca întreaga bucătărie să fie un teren de joacă, fără niciun fel de exagerare.Spre exemplu, la noi, de obicei, fiecare masă se împarte în două, jumătate în burtica lui Teo, iar cealaltă jumătate pe haine, în păr, pe gresie, pe faianță, pe pisică, care vrând-nevrând s-a cam autodiversificat și ea, și, bineînțeles, pe noi, care îl privim bucuroși și mândri că niște mânuțe atât de mici pot face niște lucruri atât de mari:). 

Atingerea este fundamentala pentru dezvoltarea unui copil

La sfârșitul fiecărei zile, chiuveta este plină de oale și olișoare, farfurii și jucării, aragazul și cuptorul sunt de nerecunoscut, mașina de spălat este plinăcu hainuțe mici, cu meniul zilei pe ele, iar gresia are o culoare incertă.  Autodiversificarea este o muncă de echipă, suntem o familie. Nu știu ce ne-am face, nici eu, nici Teo, dacă nu am găsi în fiecare dimineață bucătăria curată, hăinuțele la uscat și toate celelalte la locul lor, pregătite de seara, cu răbdare, de „ta-ta”, pentru o nouă zi...

Acum, ca plan de viitor, îmi doresc să învăț să fac o pâinică sănătoasă pe care să o poată mânca și Teo și cu care sa întingă singur în sosuri, pireuri, iaurturi sau alte preparate lichide pe care ne chinuim să le mâncăm cu lingurița. M-aș bucura și dacă aș reuși să gătesc aceeași mâncare pentru toți trei, să nu mai gătesc separat.

Povestea noastră este una scurtă, simplă, cu nimic specială,dar cu un final frumos, cum sunt de altfel toate poveștile în care personajul principal este un Făt Frumos cu stea în frunte. Noi nu avem steluță în frunte, e drept, însă avem cu siguranță una norocoasă pe undeva, care strălucește special pentru el și care îi poartă noroc. Teo s-a născut un pic mai devreme, perfect sănătos, iar cu trecerea timpului a devenit un piticot vesel, vorbăreț și tare pofticios. Am avut noroc și în aproape două luni de diversificare nu ne-am ales cu nicio problemă de digestie sau alergie. 

Nouă ne-a prins tare bine autodiversificarea, diversificarea naturală, iar faptul că vom merge înainte pe acest drum este dovada clară că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nici nu am avea cum altfel!

Este minunat să vezi un omuleț cum se bucură când are farfuria plină cu bunătăți, așteptând curios să descopere noi culori, texturi și gusturi. Ce mai, îți face o poftă de mâncare de îți vine să îl mănânci!:)

Cum te ridici dupa un esec, darurile imperfectiunii din conferinta Puterea Relatiilor sustinuta de Otilia Mantelers si Gaspar Gyorgy

“Cel mai curajos pas pe care-l putem face vreodată este să ne asumăm povestea vieții noastre și să ne iubim pe noi înșine de-a lungul acestui proces.” dr. Brene Brown, cercetator recunoscut la nivel mondial, speaker TED, autor a numeroase carti printre care si "Darurile Imperfectiunii"

Parcurgeti acest material pentru a afla idei despre un mod de crestere sanatoasa emotional pentru noi si pentru copiii nostri, veti gasi aici si video cu dr. Brene Brown cu idei pentru a ne face viata eficienta in relatiile cu oamenii apropiati si nu numai - cine merita si cine nu merita sa afle vulnerabilitatea noastra, plus de ce relatiile cu oamenii acestia, in care investim timp, chiar ne vindeca viata.

A fost una din cele mai frumoase experiente conferinta Otiliei Mantelers si a lui Gaspar Gyorgy, cu surprize faine de la interventiile oferite de Dr. Dan Siegel si Michael Thompson (doi specialisti recunoscuti la nivel mondial in aria lor de expertiza) la un mod unic de a conecta informatia. Accesibilitatea si aranjarea teoriei, combinatia de experienta personala impartasita, m-a facut sa inteleg foarte bine cum functioneaza emotiile, creierul nostru, ce determina anumite comportament, totul cronologic de la copilarie la viata de adult. Am ramas cu gandul la "practica" amuzant explicata incat sa ne determine:) sa chiar facem tot ce am ascultat cuminti in sala Movieplex Cinema din Bucuresti. 

Asteptam foarte mult conferinta pentru ca am urmarit ideile ei #vina, #rusine, #curaj, #vulnerabilitate in cartile dr. Brene Brown si online in prezentari TED pe aceasta tema insa eu am descoperit-o in aceste dialoguri din emisiunile Super Soul Sunday. Il recomand pe acesta sa il vedeti prima data, mai jos mai ai si altele:) bineinteles.

Iata ideile stranse de mine asa cum am simtit ca este nevoie de ele in viata mea. 

#Nimeni nu parcurge viata, de la nastere pana la final de drum fare provocari, iar marea noastra responsabilitate este sa le facem fata și, cu ajutorul lor, sa crestem si sa ne vindecam, cultivandu-ne astfel pretuirea de sine. 

#Critica nu construieste in nicio relatie, este doar un gest de cruzime foarte confortabil, ieftin si complet inutil ca si rezultat. 

#Sa fim autentici intr-o societate unde predomina narcisismul, like ul interesantului, ignorarea normalului - trebuie sa faci ceva special sa atragi atentia. Hai sa ne analizam zecile de likeuri si ce ne inconjoara si ce ne este benefic.

#Oamenii dragi noua, acei 5-10 minunati, in ei merita sa investim timp si sustinere, ei sunt aceia care ne ridica si pe care ii ridicam;acestea sunt relatiile salvatoare pentru fiecare om. 

Acestor oameni le putem arata vulnerabilitatea noastra, vorbind autentic - fara masca "sunt perfect" - incat sa putem lasa din rusinea simtita intr-un anumit moment, sa ne vindecam si sa ne schimbam in bine viata. 


In acest videoclip aflati si ce tipuri de oameni nu "merita" sa asculte povestea si adesea este cumplit sa spui cuiva si sa iasa totul aiurea...ne face sa ne inchidem in noi. 

#Suntem imprefecti si suntem vulnerabili. Uneori ne temem, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca suntem curajosi si demni de a fi iubiti si de a ne integra in societate. Este atat de important sa vorbim despre ce ne-a rusinat din trecutul antic sau cel recent ne da puterea sa-l depasim, sa fim bine in toate relatiile noastre. Insa pentru ca rusinea este mama perfectiunii vindecarea nu este deloc confortabila. Nu ne putem trai viata fara sa ii dezamagim uneori pe cei din jur.  Veti vedea in randurile de mai jos cum se leaga lucrurile si in teorie pentru ca va redau exact ideile expuse pentru participanti de Otilia si Gaspar pe baza teoriilor dr. Brene Brown.

#Rușinea este teama de a fi respinși, de a nu fi iubiți; este un sentiment incredibil de dureros care dă glas convingerii că avem un defect profund care ne face nedemni să fim iubiți și să ne integrăm în comunitate. Rușinea alungă prețuirea de sine, convingându-ne că asumarea poveștii noatre îi face pe ceilalți oameni să gândeadcă urât despre noi. 
Rușinea și frica merg mână în mănâ – ne temem că oamenii nu or să ne mai placă dacă vor descoperi afevărul despre noi, despre trecutul nostru, despre convingerile noastre, dificultățile prin care trecem. 


Rușinea este o emoție care se naște între oameni și se îmblânzește cu #puterearelațiilor.

#Vina este la fel de puternică ca rușinea, dar efectele sale sunt pozitive – în timp ce rușinea de cele mai multe ori este distructivă. Atunci când cineva a greșit și își cere scuze, își corectează greșeala sau schimbă ceva – factorul care ne motivează este vina, nu rușinea.

#Vulnerabilitatea este cea mai bună unitate de măsurare a curajului. Este o trăire “sofisticată”, dar cei mai mulți o percepem drept chinuitoare. Vulnerabilitatea este locul nașterii tuturor emoțiilor și sentimentelor. A simți înseamnă a fi vulnerabil, iar a crede că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune înseamnă a crede că a simți înseamnă a fi slab. Vulnerabilitatea este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm dacă vrem să rămânem conectați la lumea exterioară și este calea de a ne reapropia de noi și cei mai iubiți nouă. Brene Brown definește vulnerabilitatea ca incertitudine (nesiguranță), asumare de risc și expunere emoțională, mai exact vulnerabilitatea sună a adevăr și se simte ca cea mai mare dovadă de curaj.

#Curaj înseamnă să recunoaștem că suntem răniți și să nu ripostăm cu aceeași monedă; înseamnă să ne spunem povestea, nu să devenim imuni în fața criticilor. Noi oamenii avem nevoie să ne cultivăm un “curaj obișnuit” – acela de a ne spune povestea vieții, dând dovadă de auto-compasiune și acceptând faptul că suntem imperfecți.
#Conectarea – încă de la naștere suntem configurați biologic și psihologic pentru relaționare, iar acest proces ne ajută să ne dezvoltăm din punct de vedere emoțional, fizic, spiritual și intelectual. Noi credem că motivul pentru care suntem în această lume este conectarea – fără conectarea cu sine și cu ceilalți nu putem supraviețui în călătoria numită viață.

#Puterea relațiilor este energia care există între oameni atunci când aceștia doresc să fie văzuți, auziți și prețuiți; atunci când dăruiesc și primesc fără judecăți critice; și atunci când obțin susținere și tărie într-o relație. Rușinea poate supraviețui doar în tăcere, secret și auto-critică, odată ce este pusă în cuvinte aceasta se dizolvă în fața empatiei interumane. Nu asumăm un mare risc atunci când ne dezvăluim în fața celorlalți, de aceea este important ca vulnerabilitatea să o manifestăm într-o manieră înțeleaptă. Ne putem permite să ne dezvăluim ființa noastră cu durerile ei doar anumitor oameni dragi din viața noastră care nun ne judecă și care ne iubesc întru totul, nu în ciuda imperfecțiunilor noastre, ci datorită lor! De cele mai multe ori aceste relații contribuie la vindecarea noastră și sunt cea mai sănătoasă alegere pentru a parcurge călătoria numită viață. Vulnerabilitatea este esența frumuseții sufletului, și de fiecare dată când ne permitem să trăim vulnerabilitatea, ceva în interiorul și exteriorul nostru se schimbă."

Dupa fiecare cadere putem invata sa ne ridicam si sa ne descoperim curajul de a merge mai departe. Lectia iubirii de sine, cu tot cu defecte, o putem transmite doar prin exemplul personal copiilor. Este atat de important sa le-o spunem dar si sa o traim! 

Oare avem nevoie de copii perfecti sau avem nevoie de fiinte pregatite sa inteleaga ca ii iubim total si daca gresesc,copiii nostri au nevoie sa se simta iubiti, indiferent de esecuri. 

Recunostiinta Thank you Merci Danke Спасибо Spasiba

Pentru voi prieteni - vizitatori Sunteti aproape 100.000 din toata lumea. Scriu cu drag fiecare articol de aproape 4 ani si ma bucur atunci cand, la randul vostru imi scrieti cat v-au ajutat!Multumesc! Inseamna foarte mult!Thank you too all of you for joining me in raising happy and healthy children, I hope you finally found what you were looking google for:)!
Merci!Danke!Спасибо Spasiba!

If I had my child to raise all over again by Diana Loomans

"If I had my child to raise all over again,
I'd build self esteem first, and the house later.
I'd fingerpaint more, and point the finger less.
I would do less correcting and more connecting.
I'd take my eyes off my watch, and watch with my eyes.
I would care to know less and know to care more.
I'd take more hikes and fly more kites.

I'd stop playing serious, and seriously play.
I would run through more fields and gaze at more stars.
I'd do more hugging and less tugging.
I'd see the oak tree in the acorn more often.
I would be firm less often, and affirm much more.
I'd model less about the love of power,
And more about the power of love."

Cum pun in practica autodiversificarea (II)

Cand am inceput autodiversificarea existau doua site-uri in Romania unde gaseai putina informatie insa corect explicata, iar cartea am cumparat-o din Anglia - ebay. Am citit mult si apoi am realizat cat inseamna practica.  Am continuat sa alaptez si m-am informat, una din primele mele resurse a fost site-ul kellymom Am pus aici direct un link pentru unde exista deja o super analiza pentru diversificarea dupa 6 luni. 
Mi-am dat seama ca este o metoda naturala, atat de benefica si mi-a fost recomandata de un medic pediatru - mama de trei copii. O mamica draga, Gabriela, incepuse cu trei luni in avans autodiversificarea - baby led weaning.
Zilnic vorbeam la telefon (prea putin ne interesa Facebook-ul:) si Gabi imi spunea practica ei, retetele ei si comentam din carte unele capitole. Extraordinar de mult a contat sa am un sprijin in prietena mea! Privind in urma realizez ca prietenia ei si dorinta mea de a impartasi beneficiile metodei m-au determinat sa incep sa scriu.  
Este cu adevarat o experienta minunata sa ai un bebelus autodiversificat si nu o pot reda in cuvinte sau poze. Am amintiri frumoase, am un copil sanatos dornic de fructe, legume, cu un tranzit sanatos, fara multe pofte si dorinte de a "umple" burtica cu alte alimente decat mancarea familiei. 
Copiii de cinci, sase ani sau mai mici vor ajunge sa creasca in primul rand constienti de cand e momentul sa spuna "stop". Emotiile si mancarea - principalul motiv pentru obezitate nu isi mai au locul impreuna. Este minunat sa urmezi o metoda care in sine contribuie la sanatatea copilului in urmatorii zeci de ani. La aspectul sau fizic, la senzatia lui de bine cu el insusi. 

Si acum despre practica autodiversificarii in cel mai complet articol de inceput pentru metoda autodiversificarii. Puteti citi aici partea I, iar aici exista colectia articolelor publicate pana acum.

• Cand incepi autodiversificarea privesti masa ca o experienta pentru copil, poate chiar precum o joaca, mai ales in primele trei saptamani cand de multe ori scapa mancarea, o strange in manute, mai rar intra pe gat.   Acest interval depinde de la un copil la altul, dar cert este ca trebuie sa nu incepi cu ideea "mananca x cantitate/ml de supa?", "oare se ineaca", "asa va face intotdeauna? va arunca pe jos si la 20 de ani cand merge la o cina cu prietenii". Raspunsul simplu e NU. Ai incredere in copil.
  Astfel curat pe manute si bine dispus, la varsta de aproximativ sase luni, atunci cand ne-a aratat ca poate sta bine in fundulet si este foarte interesat de membri familiei cand mananca la masa, iata bebelusul va sta in scaunel de masa sau in bratele parintelui (intotdeauna in pozitia verticala) pentru a incepe aventura solidelor.
• Am preparat legumele fierte, nu prea tari, nici prea moi, sub forma de degetel, pentru ca bebe sa le tina mai bine in mana. Pentru ca in cazul nostru nu ne-am grabit sa ii oferim totul fiind cu probleme de diaree si sensibilitate la colon, abia la varsta de 7 luni i-am oferit orez cu legume, paste de orez, floreta de brocoli, dovlecel fiert rondele si cartof fiert rondele.  
• Experienta persoanala cu un copilas cu probleme digestive mi-a demonstrat ca o anumita schema de initiere in alimentatie si diversificare naturala e binevenita pentru a evita alergiile si realizarea "dupa ureche" - incepi cu ou, cu miel, cu avocado. Cartea spune ca nu e o problema sa oferi de la inceput orice hrana sanatos in bucatele corecte. Eu am ales sa ofer o saptamana supa clara de radacinoase pentru a evita complicatiile de tip diaree/constipatie/alergie si altele. 
• Sfatul meu este sa incepi cu o supa de legume strecurata, cateva lingurite la o ora si jumatate de la o masa de lapte, in jurul varstei de sase luni, pentru a testa stomacul si colonul copilului. Abia dupa o saptamana in care ati vazut cum reactioneaza la aceasta supa simpla fara sare si ulei si clara(strecurata) as incepe gradat cu bucatelele de legume din supa: morcov, pastarnac. 
• Alege legumele si fructele locale si cu mii de ani experienta in corpul nostru. La fructe cel mai putin alergen s-a dovedit a fi marul. Fructul are o toleranta foarte buna la stomac si rezolva atat diarea, cat si constipatia la copii. 
• In familie am urmarit sa ii oferim alimentele cu potential alergen de tipul peste, ou, lapte de vaca, nuci si altele atunci cand pediatrul le-a recomandat, in principiu dupa 8-9 luni, iar laptele de vaca foarte foarte tarziu si foarte rar dat fiind alergiile din familie. Migdale si nuci a primit bebele dupa un an la inceput mestecate de noi parintii. 

Oare ce am eu aici?

• Programul meselor copilasului nu a fost o prioritare pentru ca a variat in functie de somnul sau, de crestere, locul in care ne aflam (acasa sau la bunici ii varia orarul de somn si masa). Util mi s-a parut sa ii ofer o masa cu mancare la o ora sau o ora si jumatate de la o masa de lapte, mai ales la inceputul diversificarii. NU am inlocuit masa de lapte cu mancare, copilul in timp a renuntat la mesele de laptele matern din timpul zilei, nu in totalitate, le-a rarit, a trecut prin etape. Dupa masa de mancare, ii ofeream la inceput si laptic, dar tot la cateva luni de la inceperea solidelor copilasul a renuntat la lapticul de dupa. De exemplu, la o ora dupa somnul de pranz (cand se trezea mai sugea lapticul mamei) bebe manca o masa consistenta, asa am descoperit ca ii place lui. Fiecare copil este diferit, conteaza sa fim rabdatori si intelegatori cu nevoile lui.
• Cantitatea inghitita este cea pe care corpul bebelusului o poate procesa. Nu te astepta ca bebelusul sa mananca foarte multe solide la inceput si mai ales daca esti o mama care isi alapteaza copilasul continua sa o faci fara termene de ore si minunte, la fel ca inainte si fii sigura ca bebelusul isi reduce singur mesele de lapte. Asteapta o luna si vei vedea cu cata pofta incepe degustarea solidelor. 

• Rabdarea si increderea in copil fac minuni. Cu cat intervii mai putin in procesul de hranire, cu atat copilul va deveni mai curios, dar si mai increzator in raport cu mancarea. Eu am adoptat metoda de a pune in farfuria mea ce manca si bebe: betigase de morcov, pastarnac, brocoli sa spunem si mancam cu el, e normal sa dureze o masa chiar si 45 de minute. Dar, nu este bine sa te ridici sa ii stergi, sa speli vase sau sa strangi de pe jos. Incearca sa mesteci si tu mancarea de zece ori, cu mult calm, pune alaturi un ceai bun pentru tine sau o limonada  si ai rabdare, bebe invata prin imitatie sa mestece si este atent la tot in jurul sau. 
• S-ar putea copilul sa para ca s-a inecat, sa gagaie pana se obisnuieste cu mancarea; acest lucru nu inseamna ca s-a inecat si nici nu presupune ajutor din partea adultului. Am trait de doua ori momente in care copilul a scos singur parca din gatut bucatelele si ma bucur ca nu am intervenit instant pentru ca astfel el a invatat cum sa nu se mai inece, sa mestece, sa scoata din gurita inainte de a inhiti ce este surplus.Decat sa iti fie frica „daca se ineaca”, mai bine citeste inainte un mic ghid de prim ajutor pentru inecare la copilas, este util in orice alta situatie, nu doar la mancare.
• Daca esti putin mai atenta la curatenie, ei bine schimba regulilele macar pentru 6-8 luni pentru ca atunci cand urmam metoda autodiversificarii este mizerie pe jos, pe copil, pe scaun. Copilul manca cu placere. In timpul mesei, cand copilasul va fi mai murdar si simti ca mizeria il impiedica sa manance, il poti sterge usor, dar in rest este indicat sa nu intervii pentru a-i lasa experienta descoperii mancarii asa cum este ea.  Riscul daca il tot speli dupa fiecare lingurita, ii tot faci observatie cat si ce arunca pe jos este sa ajungi sa nu mai manance deloc fiindca el stie decat ca asta te supara. Gandeste-te ca un copil asa invata ca lucrurile cad, scapandu-le din manca. Podeaua murdara si vasele nu plang! Copilasul are nevoie de timp sa inteleaga mancarea si de rabdarea ta.  

• Un sfat util pentru curatenie cand te copleseste: cumpara servetele umede ieftine/role de hartie, dupa ce termini masa si il speli pe copilas pe fata si pe maini, aduni repede cu ele totul de pe jos si castigi timp. Nu inlocuiesc spalarea podelei, dar macar ai strans lucrurile lipicioase si bebe poate sta pe jos sau alerga in voie in patru labe si pe langa tine. Crede-ma, etapa asta nu dureaza mult, e coplesitoare curatenia dar trece. Eu cumpar produsele de curatenie naturale de la magazin MA-NA (intri aici ) si cand am timp il fac singura din nucile de sapun = un detergent de spalat pe jos foarte bun. 

• Masa este un dar divin, ce punem pe masa la fel. Eu ma simt recunoscatoare pentru ca am o casa si o masa si o familie alaturi. Asta m-a ajutat intotdeauna sa inteleg momentul mesei ca pe o experienta agreabila si nu ca pe un stres.
  

• Meniul copilului si orele mesei pot suferi in timp multe modificari si e ok. Astfel NU astepta de la inceput la orar de masa sau la meniuri de tipul supica la ora, fructe la ora. Incearca sa ii oferi bebelusului tau o cat mai mare varietate de hrana sanatoasa, citestes despre alimentele bogate in calciu si fier (minerale pe care laptele matern le pierde mai repede dupa primele 6 luni), alege fructe si legume din productie romaneasca si de sezon. La nivelul proteinelor, trebuie retinut ca laptele matern contine pana la un an tot necesarul de proteine pentru un copilas. Ulterior laptele matern continua sa asigure foarte multi nutrienti prin urmare el este in continuare important in viata copilasului. 
• Daca bebe nu mananca cateva zile ce este de facut? Bebe nu a manancat azi si maine. Poimaine e noua zi! Este posibil sa fie bolnav, in eruptie dentara, sa fie cele 2 saptamani intre 9 luni si 11 luni cand alege sa arunce tot pe jos!      Sunt zile cand meniul pregatit nu i se potriveste nevoilor organismului de exemplu boala nu ii permite sa manance ce ii oferiti, fiul meu alegea mereu orezul cand avea diaree de la eruptia dentara. Adesea in timpul caldurilor vei vedea cum bebe vrea doar fructe, san sau biberon. Bebe poate alege sa faca atunci altceva : vrea joaca, a schimbat mediul, lipseste unul dintre parinti, a inceput cresa/gradinita, are o enterocolita si vomita, are raceala si il doare gatul sau alt motiv. Stiu ca suntem adesea blamati si te rog pe tine cand se va intampla sa nu manance un timp sa nu iei refuzul copilului de manca cu vinovatie! Pana la urma atunci cand bebe nu mananca ultimul gand ar trebui sa fie "sunt un parinte rau", uite urmez o metoda "noua" (acum privind in urma noi sunt pireurile si pasarea la blender) "Oare unde ajung?". "Sigur gatesc eu prost". Aceste intrebari sunt parte din emotiile noastre.  Fricile noastre. Copiii nu mananca pentru ca are hrana un gust sarat sau pentru ca are zumzareli pe ea desenate. Ei mananca, atunci cand urmati aceasta metoda, pentru ca experienteaza si in timp ajung sa manance pentru ca le este foame. In timp copilasul intelege diferenta intre san sau biberon si mancare si alege el singur sa manance.Satietatea e diferita de nevoia de a manca mancare la fel si mestecatul. Astfel bebelusul stie cat are nevoie sa manance, simte cand e satul.  E important sa aveti nu atat un copil grasut si frumos cum spuneau bunicile la tara, cat un bebelus care a inteles ce rol are mancarea si isi cunoaste corpul.
• Laptele praf necesita pentru copilasul autodiversificat sa oferi apa mai des insa la randul reprezinta ideea de "masa-mancare" pentru bebelus si nu trebuie inlocuit biberonul cu pireu sau masa de cereale cu lingurita, poti urma metoda autodiversificarii si la bebelusul hranit cu biberonul si te vei bucura de beneficiile nutritive pentru copilas pe termen lung. 
• Bebe se trezeste des noaptea, oare nu e satul? Motivul agitatiei din somnul copilasului este adesea agitatia din timpul zilei, chimbari de mediu, pusee de crestere, zgomote sau teama de separare.  Acum privind in urma ma distreaza cate retete am incercat pana sa inteleg ca asa de putin conteaza ce a mancat bebe seara pentru un somn linistit. Conteaza sa fiu eu impacata si sa accept ca trezirile sunt o perioada. Sa imi fac o mica bucurie zilnic, sa accept greselilele si sa nu ma judec incat sa acumulez frustrari. Toate trec. Cand bebe incepe sa mearga somnul ii devine mai calm si mai lungi perioadele intre treziri. Sper sa fie mai multe clipele cand simti binecuvantari decat tristeti. Pentru acelea din urma citind despre parentingul bland vei gasi multe raspunsuri pentru problemele de somn si plansul bebelusului.

Cum pun in practica autodiversificarea (I)

Sa o luam cu inceputul. Cand masa este gata pregatita si asezata, poti pune copilasul in scaunul sau sau poate la inceput in bratele tale daca nu ai scaunelul in casa sau sunteti la bunici de exemplu.

Chiar daca cele mai multe ori doctorul sau familia sugereaza diverse meniuri si orar de masa in concordanta cu ele pentru introducerea solidelor bebelusului acestea lucruri nu sunt necesare cand aplicati autodiversificarea. Poti citi si aici metoda pe scurt.

In diversificarea clasica pe baza de pireuri si mancarea oferita cu lingurita este recomandat sa oferim doar un aliment pe zi urmat apoi de al doilea si al treilea cu distanta de trei zile intre ele, fierte doar. E important sa intelegem cu totii ca aceste idei au inceput in perioada cand diversificarea sugarilor se facea de la varste precoce precum trei sau patru luni, in conditiile in care sistemul lor digestiv nu era pregatit pentru asta.  
Bebelusii de sase luni sau mai mult nu mai au aceleasi probleme deoarece corpul lor este mai bine dezvoltat. 

Experienta persoanala cu un copilas cu probleme digestive mi-a demonstrat ca o anumita schema de initiere in alimentatie si diversificare naturala e binevenita pentru a evita alergiile si realizarea "dupa ureche" - incepi cu ou, cu miel, cu avocado. Cartea Baby led weaning-ului spune ca nu e o problema sa oferi de la inceput orice hrana sanatos in bucatele corecte. Aici fiecare poate decide cat de mult va oferi din primele 2 saptamani. Eu am ales sa ofer o saptamana supa clara de radacinoase pentru a evita complicatiile de tip diaree/constipatie/alergie si altele.

Pentru meniul copilasului in autodiversificare tot ceea ce trebuie sa faci la sase luni este sa incepeti sa incluzi copilasul in mesele voare zilnice, fie ca este vorba de mic dejun, pranz, cina sau gustare cum mentiunea ca atunci cand o faci bebelusul nu este marait (in engleza grumpy), obosit, flamand sau bolnav.
 
Idealul meu este masa in familie, imediat explic si beneficiile majore pentru noi toti. La masa in familie fiecare avem o farfurie aceleasi lucruri in format similar legumele, proteinele, pastele/orezul etc cat mai sanatos pentru a le putea oferi si copilasului. 


Primele saptamani, acasa la noi, bebe a mancat legumele si fructele in mese separate pentru a facilita digestia. Bebelusul manca cu mine pe parcursul zilei (alegeam momentele cand era relaxat),  iar seara, la masa familiei cu tati,  am incercat sa am in farfurie ceea ce si bebe are in fata. 
Pare greu dar ai rabdare pentru ca doar primele 2 saptamani sunt mai dificile, in sensul ca ai nevoie sa faci lucruri simple. Ulterior vei avea multe posibilitati de meniu.Bineinteles, poti oferi direct din mancarea familiei copilului insa ea trebuie sa fie o alegere sanatoasa si este ideal sa fie un singur element pentru a verifica ulterior ce ii provoaca gaze, constipatie, dureri etc bebelusului.

Pentru prima luna chiar daca mancam doar fiert si punem sare peste legumele la cuptor direct in farfurie acest meniu adaptat ne ajuta sa mancam mai sanatos, putem chiar sa evitam excesul de kilograme si ne bucuram de un nou stil de viata.


Acest tip de diversificare simt ca este asemeni unei retete care stii ca iti iese bine daca masori ingredientele, le asezi in vas in ordinea potrivita, gatesti atat cat trebuie. Vei face si greseli dar ai mereu sansa la masa urmatoare:) sa iti iasa bine procesul.
Eu sper ca tot ce scriu sa evite pentru tine si bebelus anumite blocaje care fac adesea sa nu fie pusa bine in practica autodiversificarea. 
Daca am mers prea repede cu acest articol sau simtiti nevoia sa cititi pe larg inceputurile autodiversificarii ca proces am pregatit gratuit capitole din cartea Diversificarea naturala aici.

Sursa The Telegraph UK - "How to cure child obesity" 

5 motive sa alegeti diversificarea cand luati masa in familie

 
1. Copilul invata astfel ce inseamna obiectele din farfurie: rolul + numele lor. Parintii ii arata bebelusului prin exemplul personal care este rostul mancarii din farfuria lui si il ajuta sa faca primul pas spre diversificarea naturala si totodata primul si cel mai important pas spre o masa fara zumzet de jucarii si lacrimi.
2. Bebelusul invata sa mestece  observandu-va pe voi parintii cum mestecati hrana, cum folositi tacamurile, cum purtati o conversatie.  Opinia generala este sa nu ii oferim copilasului alimente solide, ci doar pasate pana are dinti sa mestece, un lucru diferit de la un copil la altul si fara o baza solida stiintifica. Copilasul nu are nevoie de dinti sa mestece mancarea, acest lucru poate fi realizat cu usurinta cu gingiile, dar in ritmul fiecarui individ.
3. Acest tip de masa in familie ajuta sa se dezvolta o armonie intre minte si trup. Creierul bebelusului asezat la masa decodifica mesajele in timp ce mananca singur prin autodiversificare si afla ce inseamna masa si rolul ei pentru trup (organele trimit stimuli la creier si acesta leaga informatie cu scopul de hranire a corpului), copilasul singur va duce la gurita mancarea, un morcov fiert sau brocoli, sa spunem. 
Ultimul pas prin imitatia masticatiei se creaza in gura bebelului saliva - o substanta extraordinar de importanta intr-o digestie sanatoasa. 
 Toate aceste lucruri NU se intampla atunci cand hraniti bebelusul cu pireuri sau alimente pasate.
4. Masa in familie ne invata sa avem rabdare si respect pentru toti membrii casei indiferent de varsta.


Am scris si partea a II-a practica - este cel mai complet articol de inceput de drum pentru metoda autodiversificarii. 

S-ar putea sa iti fie de folos sa stii

• Copilasul poate mananca mai incet decat restul familiei si de multe ori pofta ii vine mancand. Astfel, el va fi asteptat si respectat cu adevarat pentru alegerile lui. Parintii nu vor strange masa pana copilul nu termina de mancat.  
• Mama/Tata/Bunica/Bona ramane langa copil pana termina de mancat si il supravegheaza, eventual mai mananca la randul ei/lui daca nu a terminat masa bebelusul. Evitati pe cat posibil sa incepeti spalatul vaselor, stersul pe jos sau vorbitul la telefonul mobil in timpul mesei copilasului!
• Vorbeste-i copilasului despre ceea ce mananca si chiar povestiti-i despre legume si fructe cum apar in gradina (o povestioara cu bunica la tara sau cu doamna de la piata de unde le-ati cumparat cu o zi inainte, lucruri familiare spuse pe un ton cald) toate informatiile il vor ajuta sa decodifice mai repede lumea din jur si astfel sa vorbeasca cu pasi repezi.
• Tot mai multe studii arata ca mizeria de pe mainile copiilor are parti bune la nivel celular permite constructia pielii, a anumitor bacterii sanatoase si ii ajuta pe copii sa intelaga psihic materia din jurul lor. Din toata inima simt ca exageram, hai sa nu ii mai stergem excesiv pe maini si fata in timpul mesei pe copilasi.Murdaria este o experienta pozitiva pentru el, de fapt punand mainile in mancare copilul invata lucruri noi. 
• Bucatelele in plus. E util sa ai mereu mancarea in plus la indemana pentru a-i oferi copilasului in plus daca le-a aruncat pe jos/scapat din masa. Ai putea crede "oau, cata mancare irosesc" . Este doar o perioada din viata lui - cateva zile sau pana la 2 saptamani timp in care intelegere "gravitatia". Totul revine apoi la normal.
• Ofera-i apa la nevoie copilasului. Am scris cum se face usor asta in autodiversificarea aici - cum oferi apa in diversficare
• Bebe nu mananca azi si maine. Poimaine e noua zi! Acceptati ca sunt zile cand meniul pregatit nu i se potriveste nevoilor organismului (este bolnav, este in eruptie dentara, vrea joaca, a schimbat mediul, lipseste unul dintre parinti, a inceput cresa/gradinita, are o enterocolita si vomita, are raceala si il doare gatul sau alt motiv) si nu luati refuzul copilului de manca in tragic sau cu vinovatie. Poate crezi adesea ca metoda l-a infometat sau tu nu gatesti bine. Te rog nu te judeca. Este important sa intelegi ca bebelusul tau stie cat are nevoie sa manance. E important sa intelegi ca stomacul lui este asemeni mainii tale, cat incape in palma atat are nevoie la un an la o masa, nu in mililitri sau sute de grame un obicei pe care UNICEF si OMS l-au facut responsabil pentru obezitatea infantila in tarile vestice si in Statele Unite ale Americii.  Oare nu e mai important sa NU avem un copil grasut si frumos cum spuneau bunicile la tara, ci un bebelus hranit pe masura nevoilor si un viitor adult a inteles ce rol are mancarea si isi cunoaste corpul? 

Cea mai simpla diversificare pentru copii

Autodiversificarea sau Baby Led Weaning (BLW) - tehnica bazata pe cartea cu acelasi nume scrisa de Gill Rapley si Tracey Murkett - presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni cand bebe sta deja in fund in scaun, sa manance bebe meniul familiei intr-un ritm sanatos pentru el si totodata sa inghita cantitatea necesara - pe care bebe o vrea din alimentele alese din farfurie. Ati ghicit:) cine alege ? Bebe. 


Cred ca este modul cel mai simplu si mai apropiat speciei noastre de a ne hrani, pornind de la alaptarea exclusiva pana la sase luni si continuand cu laptele matern la cerere si cu hrana solida in combinatiile sanatoase pentru copilas. Este extraodinara si pentru bebelusii hraniti cu biberonul.
In practica, am descoperit ca alaptand si folosind principiile autodiversificarii i-am lasat copilului sansa de a descoperi singur, in timpul lui, cu manuta lui, mancarea si rolul ei. Asta a ajutat enorm copilul si familia sa invete ce inseamna mancarea sanatoasa si sa nu aiba obiceiuri alimentare nesanatoase, iar mancarea sa devina o "mita", un chin.  
Am aflat de la strabunica mea, mama a noua copii sanatosi, alaptati in marea lor majoritate cum incepea aventura solidelor. Fara blender? Fara mililtri? Fara ore fixe? 
Daca incercati sa puneti copilasul la masa cand este flamand acesta nu va fi interesat sa exploreze mancarea, ci se va umple de frustrari si nervi asa cum ar face langa o jucarie noua."

Bebelusul meu mi-a demonstrat, in timp, cum stie ce alimente sa consume, in masura in care si eu la randul meu il ajut oferindu-i hrana sanatoasa. 
Cum a reusit? Inca incerc sa imi raspund la intrebare. Poate instinctul sau poate cunostiintele acumulate in uter din gusturile mamei sau preexistenta unui „bagaj de informatie” i-au permis sa stie ce are nevoie pentru a fi sanatos si l-au ajutat. Fiul meu a contactat dupa nastere o sensibilitate mai mare a aparatului digestiv. 

In discutia cu alte mame, in lecturile mele, consilierea oferita de la bebelusi alaptati la cei hraniti cu biberon, nascuti la termen sau prematuri am descoperit si m-am bucurat ca exista acest tipar al naturalului in alimentarie.

Sper ca nu dezamagesc dar cititi in continuare: atunci cand bebe statea in fundulet (inte 5 luni si jumatate si 7) si intindea mana dupa mancare msms ii oferea ocazia sa stea la masa familiei si sa primeasca gradual legume fierte, fructe de sezon sau banala coaja de paine de casa de care el se bucura morfolind-o in manuta, apoi ducand-o la gurita si tot asa.
Mama nu ii oferea „orice” copilului, stia rolul plantelor, actiunea pe care o au legumele, fructele si plantele medicinale, iar totul se transmitea din generatie in generatie. 

Mi-am dat seama ca tot ce am citit in celebra carte despre metoda autodiversificarii  „baby led weaning” - scrisa de Gill Rapley & Tracey Murkett - este modul in care de sute de ani incep aventura diversificarii copilasii la tara in Ardeal si se pare ca mai peste tot in lume. Din pacate, ultimul secol a adus o industrializarea masiva a hranei si odata cu ea trecerea copiilor de la 3 luni de viata la regim cu lapte praf sau de vaca, la o rapida si mult prea din timp diversificare.

Dincolo de mancarea bucatelelor in baby led weaning (BLW) sau autodiversificare este important ca bebelusul sa nu fie flamand cand va asezati la masa deoarece in primele saptamani mesele nu “au treaba” cu mancatul in sine, ci mai degraba cu explorarea, copierea celor din jur (vezi mestecare, socializare) si chiar joaca. 
Acest aspect la autodiversificarii (BLW) este complet diferit de sfaturile si ideile diversificarii generale prin care copilul este “indicat” a fi pus flamand la masa de solide.  

In zumzetul produs de cei din jur adesea noi parintii uitam sa ne ascultam vocea interioara si mesajele celui mic. Scopul blogului "Diversificare naturala" este sa adune intr-un singur loc informatii documentate si sper utile voua pentru un viitor sanatos al intregii familii.Cred ca este nevoie de un manifest pentru hrana sanatoasa a copiilor nostri. 


Tot mai multi dintre copii "invata" sa manance de la cateva luni animati de zumzetul jucariilor, cand nu pot sta sprijiniti, cand organele interne nu sunt inca pregatite pentru hrana solida, fortati cu lingurita sau vrajiti de calupurile de desene animate pentru ca „doar asa se poate”/"altfel nu mananca".

Oare nu suntem capabili sa le oferim copiilor sansa sa creasca natural, iar hrana lor sa nu mai fie mita sau pedeapsa dupa modelul pe care noi insine l-am primit: "mananci pentru asa zic eu adultul"? 

Imi doresc sa aflu ca tot mai putini copii cresc obezi, cu diabet infantil sau alte afectiuni pentru ca din frageda pruncie au perceput mancarea drept o conditie a afectiunii parintilor. 

Poate scriu patimas si sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Revin la ideea mea si completez: sunt convinsa ca multe din aceste obiceiuri de alimentatie nu sunt "voit" alegerea parintelui.

Sa fii parinte nu cred ca este un lucru simplu. Uneori nu stim cum sa procedam, nu avem alte solutii, nu stim ca mergem pe un drum gresit. 
Cand in maternitate ii este oferit copilul lapte praf din diverse motive si el renunta sa suga la san sau cand acasa pediatrul spune"laptele matern nu e bun, nu-l satura de asta plange mereu" si tu ca mama crezi 100% parerea lui pentru ca nici nu concepi ca un doctor te poate indemna sa renunti la alaptare lucrurile nu sunt doar albe sau negre, doar bune sau rele, doar corecte sau gresite...Sunt asa multe momentele in care nu stim daca pasim corectl si tot ce am scris aici sa nu spuna in niciun fel "daca nu urmati ideile mele nu sunteti parinti iubitori sau buni pentru copilul vostru".  

Cititi pe larg  articolele din Diversificarea naturala, consultati sursa lor, aveti o inima si minte deschisa la nou, iar apoi cu dragoste pentru copil puteti sa va ganditi ce functioneaza mai bine in familia si viata voastra.Speranta mea?O lume in care parintii nu uita sa asculte de copii,pentru ca asa cum am descoperit si eu, sunt atat de multe momentele in care putem invata de la copiii nostri.

Cred in scanteia divina prezenta in fiecare din noi si in minunea unei familii sanatoase si iubitoare, in care copilul se dezvolta fericit si liber. Va doresc sa aveti ocazia sa va creati cat mai des momente in care la masa sa se reuneasca intreaga familie, intr-o atmosfera de bucurie, relaxare si intelegere, cu hrana sanatoasa pe masa.Niciodata nu este prea devreme sa incepem acest drum. 

Ghiduri practice veti gasi in aceste articole de mai jos:

cum a decurs frumoasa experienta a autodiversificarii intr-un an de la inceputul ei si rezumatul cartii Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food 

Bebelusul meu mananca bucuros sau despre autodiversificare

Diversificarea naturala: Cum sa incepem autodiversificarea - extrase din carte baby led weaning

Start la Baby Led Weaning- un ghid de autodiversificare pe scurt - inspirat de Gill Rapley. 

Dileme BLW: Increderea in autodiversificare

Cartea traduse in limba romana este aici: http://shop.totuldespremame.ro/cumpara/diversificarea-naturala-cel-mai-bine-pastrat-secret-al-parintilor-7561678