joi, 16 martie 2017
Spune NU mancatului in fata televizorului
Astazi va ofer spre lectura un articol document in care puteti descoperi ce se intampla cand punem creierul in dezvoltare al copilului nostru "in fata" unui ecran.
http://m.huffpost.com/us/entry/3343245
Stiu ca se poate sa manance si altfel.
Trag un semnale de alarma pentru a limita inceputul "tehnologiei" in viata copilului si va indemn sa nu incepeti masa bebelusului cu desene sau jocuri, stiind ca astfel inghite o lingurita. E mare tentatia, stiu!
Acest articol este scris de un specialist in domeniul neurobiologiei, cercetator si terapeut pentru copii, specializat in efectele tehnologiei in dezvoltarea comportamentului.
#candstiimaibinefacimaibine #Diversificareanaturala
#copiiipotmancasifaradesene
marți, 15 martie 2016
Ce am invatat despre somn, lacrimi, diversificare si iubire in aproape sase ani de copilarie
"Mami, asa faceam eu când eram mic? Asta am spus eu, mami?"
Se uita la mine cu ochii mari si se cuibareste in brate ascultand cum ii citesc din "Albumul bebelusului", iar eu citesc toate bucuriile si nu pot sa nu ma gandesc la clipele cand simteam o oboseala mare si totusi scriam, ii scriam "Scrisori pentru baietelul meu".
Fiul meu va implini in curand sase ani si inca sunt totul. Am langa mine o minune si sunt extraordinar de binecuvantata, stiu si ma bucur enorm pentru asta.
Adesea cand privesc in urma rad pentru ca inca nu am ajuns la 18 ani cum radea sotul meu si totusi...a crescut. Prea repede. Minunea mica devine mare.
A venit clipa sa plece singur la prieteni si sa par ca nu mai exist pentru ore si ore. A venit de ceva timp.
A venit noaptea mea cu somn pe-ndelete in camera lui pe care o adora si nu vrea langa noi. De ceva timp adoarme langa povesti sau singur. Fara niciun alt efort decat acela de a-i fi acceptat clipele de "lipiceala" si "frica de a fi singur" fara mami langa el. Noptile cand se trezea des au trecut, oare au fost ele vreodata?
Au fost multe, multe, multe. Nopti de crestere cand laptele mamei era esential si bebe stia asta, nopti cu multe cantece pentru linistire, nopti de dinti, de masele, de dureri de crestere, de cosmari.
Ei acestea mai sunt. Cosmarurile si nu dorinta de lapte ii dau batai de cap si vocea mea il linisteste inca. Cata putere am si cata bucurie sa o pot folosi spre pacea fiului meu.
Mesele cu farfurie si lingura:) dureaza in continuare atat cat isi doreste el, mai mult sa mai putin. Le respecta, le asteapta cuu drag si ii sunt placute. E masa in familie despre care povestesc adesea - ritualul amintirilor placute. Punem acum masa impreuna, stam impreuna sa gatim, alegem meniul impreuna si respect ideile si sugestiile copilului meu.
Isi pune singur masa si isi strange singur vasul, uneori. ;-) Iti zambesc pentru ca primele lui mese insemnau multa multa mancare pe jos, bucatele. Paste de orez in urechi si printre haine, mergeam direct la casa sa faca baie. Acel copil pentru care am inteles minunea hranei cu manuta si niciodata nu am intervenit sa nu faca mizerie, a deprins ideea de a fi curat si este extraodinar de atent sa nu se faca mizerie, sa se spele pe maini dupa masa inainte de a merge la jucariile sale LEGO.
S-au incheiat clipele cand eram impreuna la baie. Stii, acele momente de lipsa de intimitate. Gata cu ele, el alege singur, fara presiune sa fie la baie, iar eu fac linistita cada cu aromoterapie sau dusul luxuriant visat. De ceva timp, nu imi amintesc cand a inceput sa se distanteze dar probabil foarte natural incat sa nu imi mai "fur" acest timp.
Am inteles acum dupa imediat 6 ani de copilarie, cum lacrimile vindeca mai usor decat cuvintele. Sunt mai usor de eliberat decat cuvintele si uneori au puterea de a da uitarii tristetea, spre deosebire de cuvinte. Cand ai vorbit, sunele raman pictate pe peretii de sticla ai sufletului de copil si de parinte.
Stiu acum sa ii observ reactiile si stiu cand vrea sa isi vorbeasca plansul de alta data.Clipele cand nu stiam de unde vin supararile sunt acum date uitarii, el imi vorbeste si imi spune ce simte si ce il sperie. Are insa intrebari grele pentru mine si uneori raspunsurile nu il multumesc. Nici pe mine nu ma multumesc dilemele lui morale.
Ieri a inventat din nou o poveste. A citit. A calculat cu mii si si-a luat o carte cu animale in liniste sa citeasca. A stat cuibarit langa mine si fiecare coloram avandu-ne unul pe altul suport pe canapea. Stiam ca va veni o vreme, mai repede de 4-5 ani cand ma va lasa doar sa-l privesc cand va scrie el in caiete si jurnale.
Ma gandesc inca si acum la el ca la o minune si inca nu cred ca vreodata il voi putea privi altfel. Pentru mine modul in care fiul meu a venit in viata mea este o mica minune pentru ca dragostea la care am tanjit, in sensul acceptarii totale a fiintei mele si a ceea ce sunt exista in ochii fiului meu. Stiu ca e inca micut, dar pentru mine amintirea ei va fi in continuare o binecuvantare si sper, cat sper ca in umbra anilor ce vin sa nu se piarda din mine bucuria si certitudinea acestui sentiment.
Fiul meu m-a invatat sa ma iert. Sa stiu ca nu am nevoie de cat de mine insami pentru asta.
M-a invatat sa incerc noul si sa cad eroic chiar daca nu credeam, sa reusesc chiar daca nu-mi dadeam o sansa.
Fiul meu mi-a dat senzatia ca exista o iubire intre oameni pentru care merita oricand sa dai cea de a doua sansa.
Am regrete si eu, am multe lucruri in traista sufletului.
Privind in urma la acesti sase ani, cat as vrea uneori sa fi fost mai atenta la el, la ce ma invata, decat la frica mea de boli, la tristetea sau oboseala mea, la ce ar insemna "reusita mea ca mama".
Tot el m-a invatat sa ma iert si stiu, chiar stiu ca atat am putut eu atunci sa fac, din diverse motive.
Asta va doresc si voua, sa stiti ca in curand, va creste, vor creste. Atat de repede mirosul de bebesulus si cuvintele stalcite dispar, le retinem noi si ei cresc si cuvintele lor dispar.
"Dei, tu crezi in magie?", l-am intrebat cand aveam aproape 5 anisori, iar el mi-a raspuns "Mami eu cred in orice".
Vedeti, langa copiii nostri suntem cu totii in "Tinutul "Copilariei".
Eu, tu, noi parintii, ii suntem gardieni si vrajitori si cavaleri si zane si fluturi si buburuze deopotriva.
E important sa stim acum cand ei abia deschid ochii spre lume spre ce ne straduim sa ii ghidam, acum cand ii crestem pe copiii nostri nu la 10 sau 14 ani.
Vine clipa cand poarta copilariei se deschide. Apoi se inchide.
Pe vecie...ar spune fiul meu.
Copiii nostri pleaca si duc cu ei lumina amintirilor si dragostea pusa in ele.
Beculetele de lumina pe care le-au adus cu ei in lume pleaca impreuna cu acestia intr-o lume unde noi ne pierdem puterea pentru ca magia isi pierde la randul ei puterea de a fi crezuta.
Ma intreb, oare i-am pastrat fiului meu lumina prin acceptare, prin clipe de bucurie, prin incredere in el asa cum avea nevoie?
Conteaza la final cat am iubit, cat am iertat, cat am daruit. Cata rabdare am avut pentru ca uite, incet eu sunt exemplul viu :-) ca nu e nevoie de o vescinie, din contra.
Stiu sigur ca am primit pana acum incredibil de mult. Nimic nu ma putea pregati pentru bucuria de a-i fi mama acestui copil.
Tu esti cu siguranta parintele potrivit pentru copilul tau. Pretuieste clipele astea de acum.
Se uita la mine cu ochii mari si se cuibareste in brate ascultand cum ii citesc din "Albumul bebelusului", iar eu citesc toate bucuriile si nu pot sa nu ma gandesc la clipele cand simteam o oboseala mare si totusi scriam, ii scriam "Scrisori pentru baietelul meu".
Fiul meu va implini in curand sase ani si inca sunt totul. Am langa mine o minune si sunt extraordinar de binecuvantata, stiu si ma bucur enorm pentru asta.
Adesea cand privesc in urma rad pentru ca inca nu am ajuns la 18 ani cum radea sotul meu si totusi...a crescut. Prea repede. Minunea mica devine mare.
A venit clipa sa plece singur la prieteni si sa par ca nu mai exist pentru ore si ore. A venit de ceva timp.
A venit noaptea mea cu somn pe-ndelete in camera lui pe care o adora si nu vrea langa noi. De ceva timp adoarme langa povesti sau singur. Fara niciun alt efort decat acela de a-i fi acceptat clipele de "lipiceala" si "frica de a fi singur" fara mami langa el. Noptile cand se trezea des au trecut, oare au fost ele vreodata?
Au fost multe, multe, multe. Nopti de crestere cand laptele mamei era esential si bebe stia asta, nopti cu multe cantece pentru linistire, nopti de dinti, de masele, de dureri de crestere, de cosmari.
Ei acestea mai sunt. Cosmarurile si nu dorinta de lapte ii dau batai de cap si vocea mea il linisteste inca. Cata putere am si cata bucurie sa o pot folosi spre pacea fiului meu.
Mesele cu farfurie si lingura:) dureaza in continuare atat cat isi doreste el, mai mult sa mai putin. Le respecta, le asteapta cuu drag si ii sunt placute. E masa in familie despre care povestesc adesea - ritualul amintirilor placute. Punem acum masa impreuna, stam impreuna sa gatim, alegem meniul impreuna si respect ideile si sugestiile copilului meu.
Isi pune singur masa si isi strange singur vasul, uneori. ;-) Iti zambesc pentru ca primele lui mese insemnau multa multa mancare pe jos, bucatele. Paste de orez in urechi si printre haine, mergeam direct la casa sa faca baie. Acel copil pentru care am inteles minunea hranei cu manuta si niciodata nu am intervenit sa nu faca mizerie, a deprins ideea de a fi curat si este extraodinar de atent sa nu se faca mizerie, sa se spele pe maini dupa masa inainte de a merge la jucariile sale LEGO.
S-au incheiat clipele cand eram impreuna la baie. Stii, acele momente de lipsa de intimitate. Gata cu ele, el alege singur, fara presiune sa fie la baie, iar eu fac linistita cada cu aromoterapie sau dusul luxuriant visat. De ceva timp, nu imi amintesc cand a inceput sa se distanteze dar probabil foarte natural incat sa nu imi mai "fur" acest timp.
Am inteles acum dupa imediat 6 ani de copilarie, cum lacrimile vindeca mai usor decat cuvintele. Sunt mai usor de eliberat decat cuvintele si uneori au puterea de a da uitarii tristetea, spre deosebire de cuvinte. Cand ai vorbit, sunele raman pictate pe peretii de sticla ai sufletului de copil si de parinte.
Stiu acum sa ii observ reactiile si stiu cand vrea sa isi vorbeasca plansul de alta data.Clipele cand nu stiam de unde vin supararile sunt acum date uitarii, el imi vorbeste si imi spune ce simte si ce il sperie. Are insa intrebari grele pentru mine si uneori raspunsurile nu il multumesc. Nici pe mine nu ma multumesc dilemele lui morale.
Ieri a inventat din nou o poveste. A citit. A calculat cu mii si si-a luat o carte cu animale in liniste sa citeasca. A stat cuibarit langa mine si fiecare coloram avandu-ne unul pe altul suport pe canapea. Stiam ca va veni o vreme, mai repede de 4-5 ani cand ma va lasa doar sa-l privesc cand va scrie el in caiete si jurnale.
Ma gandesc inca si acum la el ca la o minune si inca nu cred ca vreodata il voi putea privi altfel. Pentru mine modul in care fiul meu a venit in viata mea este o mica minune pentru ca dragostea la care am tanjit, in sensul acceptarii totale a fiintei mele si a ceea ce sunt exista in ochii fiului meu. Stiu ca e inca micut, dar pentru mine amintirea ei va fi in continuare o binecuvantare si sper, cat sper ca in umbra anilor ce vin sa nu se piarda din mine bucuria si certitudinea acestui sentiment.
Fiul meu m-a invatat sa ma iert. Sa stiu ca nu am nevoie de cat de mine insami pentru asta.
M-a invatat sa incerc noul si sa cad eroic chiar daca nu credeam, sa reusesc chiar daca nu-mi dadeam o sansa.
Fiul meu mi-a dat senzatia ca exista o iubire intre oameni pentru care merita oricand sa dai cea de a doua sansa.
Am regrete si eu, am multe lucruri in traista sufletului.
Privind in urma la acesti sase ani, cat as vrea uneori sa fi fost mai atenta la el, la ce ma invata, decat la frica mea de boli, la tristetea sau oboseala mea, la ce ar insemna "reusita mea ca mama".
Tot el m-a invatat sa ma iert si stiu, chiar stiu ca atat am putut eu atunci sa fac, din diverse motive.
Asta va doresc si voua, sa stiti ca in curand, va creste, vor creste. Atat de repede mirosul de bebesulus si cuvintele stalcite dispar, le retinem noi si ei cresc si cuvintele lor dispar.
"Dei, tu crezi in magie?", l-am intrebat cand aveam aproape 5 anisori, iar el mi-a raspuns "Mami eu cred in orice".
Vedeti, langa copiii nostri suntem cu totii in "Tinutul "Copilariei".
Eu, tu, noi parintii, ii suntem gardieni si vrajitori si cavaleri si zane si fluturi si buburuze deopotriva.
E important sa stim acum cand ei abia deschid ochii spre lume spre ce ne straduim sa ii ghidam, acum cand ii crestem pe copiii nostri nu la 10 sau 14 ani.
Vine clipa cand poarta copilariei se deschide. Apoi se inchide.
Pe vecie...ar spune fiul meu.
Copiii nostri pleaca si duc cu ei lumina amintirilor si dragostea pusa in ele.
Beculetele de lumina pe care le-au adus cu ei in lume pleaca impreuna cu acestia intr-o lume unde noi ne pierdem puterea pentru ca magia isi pierde la randul ei puterea de a fi crezuta.
Ma intreb, oare i-am pastrat fiului meu lumina prin acceptare, prin clipe de bucurie, prin incredere in el asa cum avea nevoie?
Conteaza la final cat am iubit, cat am iertat, cat am daruit. Cata rabdare am avut pentru ca uite, incet eu sunt exemplul viu :-) ca nu e nevoie de o vescinie, din contra.
Stiu sigur ca am primit pana acum incredibil de mult. Nimic nu ma putea pregati pentru bucuria de a-i fi mama acestui copil.
Tu esti cu siguranta parintele potrivit pentru copilul tau. Pretuieste clipele astea de acum.
luni, 1 februarie 2016
Ghidul autodiversificarii - primele cinci mituri
De-a lungul timpului am vrut sa scriu acest articol pentru orice parinte interesat sa inceapa diversificarea in cel mai natural mod pentru copilul sau. In acest site veti gasi ghidurile mele pentru parcursul metodei si mai ales cum sa incepi - how to baby led weaning in articole de sprijin despre autodiversificare Este metoda pe care am numit-o Diversificarea naturala pornind de la experienta familiei mele si apoi consilierea oferita parintilor.
Acest articol discuta metoda si cateva mituri indiferent de modul de hranire al bebelusului acum, alaptare sau lapte praf.
Veti citi in anumite locuri si despre pireuri pentru ca stiu ca exista o frica de bucati si inec si multi parinti aleg sa inceapa cu pireu sau supa si trec mai tarziu la bucati, iar acest articol este cu adevarat important pentru ei.
Inteleg de ce parintii sunt adesea speriati de aceasta metoda: nu au acces la informatiile corecte sau au parte de prea putina incurajare in ceea ce o priveste.
Pentru o consiliere adaptata bebelusului si familiei sau pentru consiliere pentru gestionarea refuzului copilului de a manca imi puteti scrie in pagina de FACEBOOK Diversificarea naturala.
Copiii nu sunt o broscuta testoasa in acvariu obisnuita la semnalul stapanului sa se agite pentru a primi crevetele. Copiii au nevoie de respect si mai ales de o intoarcere la baza hranei si diversificarii. Stiu ca suna dur insa pun sub semnul intrebarii toate miturile pentru ca efectele lor sunt adesea ireversebile in relatia parinte copil si in relatia copilului cu mancarea, pe viata.
In spatele alegerii parintilor sta o frica si o incredere oarba in medic in sistem in "asa se face", desi vedem cu ochiul liber tot mai mult copii dezinteresati de masa, lipsiti de orice putere in fata dulciurilor, mereu in blamare si certuri la masa. Sunt multi copii lipsiti de ocazia de a atinge hrana, de a invata noi texturi pentru a nu exista mizerie pe mainile lor. Acest curaj al copilului de a se "murdari" nu este atat de usor de pastrat, din pacate. Adesea parintii copiilor mult prea atenti sa nu atinga mancarea simt ca ar face orice sa se intoarca in timp sa "stearga" perioada cand curatau totul de pe mainile si scaunul copilului.
Uneori parintii ignora miturile cand au al doilea copil si isi dau abia atunci seama cat de benefic este sa urmeze ritmul copilului si nu "orarul de masa" cu meniu si gramaje sau celelalte idei despre care am ales sa scriu. #candstiimaibinefacimaibine #Diversificareanaturala
Mit I incepi solidele la x luni
"Diversificarea trebuie sa inceapa cand bebelusul are 6 luni sau mai devreme la 4 luni, sa nu se intarzie pentru ca se pierde un start firesc in viata copilului si nu va mai manca. "
L-am numit mit pentru ca, in realitate, aceste 6 luni nu sunt un prag. Unii copii sunt pregatiti la 5 luni si jumatate asa cum altora le ia 7 luni, iar bebelusilor prematuri chiar mult mai mult timp.
Semnalul ca bebelusul este apt pentru inceperea solidelor vine simplu din faptul ca el sta singur in fundulet, urmat de interesul copilasului pentru solide. Acest lucru e adevarat se intampla in jurul varstei de 6 luni, dar variaza.
In intreaga lume copii se nasc la aproximativ 9 luni, indiferent de cultura, apoi isi tin capul, se intorc pe o parte, stau in fundulet, se ridica in maini/merg de-a busilea, merg in picioare, spun primul cuvant, indiferent de cultura aceste praguri se intampla la aproximativ acelasi interval de timp in viata copilului. De ce? Simplu, sunt varste ale corpului uman si toate au legatura cu un grad de pregatire al organismului pentru rolurile viitoare pe care le va indeplini.
Statul in fundulet arata o pregatire a intregului sistem digestiv de la nivel bucal la inghitit pana la pasul final din colon. Copiii au varste sensibile si e adevarat ca nu trebuie intarziata diversificarea insa statul in fundulet este un semn extraordinar de important pentru a arata ca bebelusul este apt pentru inceperea diversificarii in propriul sau ritm.
Copilasul incepe sa inteleaga odata cu primele mese de existenta unui nou tip de hranire si nu incepe brusc sa asocieze masa cu noul tip de hrana sau sa renunte la biberon sau la san, iar asta ma duce cu gandul la urmatorul mit: orarul meselor si cantitatea de hrana.
Mitul al II-lea si al III-lea- orele de masa si gramajele
"Bebelusul trebuie sa manance la ore fixe pentru a avea un ritual de masa si a nu deveni rasfatat, iar cantitatea ingerata de hrana este un semn ca bebelusul stie deja sa manance bine = a deprins aceasta diversificarea plina de batai de cap."
Adesea medicul incurajeaza aceste lucruri - sa manance copilul la ore fixe, stabilite de mama/ingrijitor si apoi cat este firesc, in ce gramaj, in ce consistenta sa fie hrana copilului. Copilul sta cuminte si mama tine lingurita in fata, rezultatele sunt diferita.
Imagineaza-ti astazi cum ar fi sa fii luat din senin, dus intr-un loc necunoscut tie cu un om drag alaturi totusi si lasat intr-un restaurant stradal sa zicem cu o mancare te miri din ce realizata si brusc sa ti se spuna sa o mananci (cat mai multa daca poti) desi tie nu iti este foame si textura inca ti se pare aiurea.
Poate fi dur ce ti-am scris dar imagineaza-ti pentru o clipa ca nu esti un parinte mai bun sau putin bun daca pentru copilasul tau diversificarea nu e un foc de articiu si cea mai fantastica experienta la inceput. Daca el ar fi un coleg de serviciu sau o prietena l-ai pune la zid sau cu respect te-ai pune in locul lui si ai incerca sa il ajuti.
Tocmai din respect pentru copii scriu aceste randuri.
Un copilas pune semnul egal = intre biberon sau laptele matern, dupa caz, deci intre supt si hrana si asta o face nu doar la 6 luni, la inceputul diversificarii, ci si mai departe in urmatoarele luni pentru ca desi devine expert in dus la gura, mestecat, inghtit si cerut chiar hrana el inca nu are in el dezvoltata nevoia unei mese de solide clar diferentiate de lapte. Sigur fiecare copil e diferit insa in general luni mai tarziu chiar dupa un an apare clar nevoia unei mese de solide pentru copiii alaptati. Este un semnal de alarma? Nu. Este ritmul in care corpul invata corect sa digere si sa foloseasca solidele, este o fabrica dezvoltata in multi ani si pe care inca reputati medici o studiaza.
Revin acum la panica imensa in jurul orelor de masa si a cantitatilor mancate de un copil. Ma uit putin in urma nevoile noastre umane de baza, cu bun simt, asa cum cred ca orice om o poate face. Aceasta senzatie de foame este fiziologica insa ea la un bebelus este legata de supt si incet incet ea de dezvolta spre alt tip de hrana insa cu totul in ritmul copilului si anume extern prin ce alternative oferim la masa de solide (de ex. in functie de tipul bucati, texturi, prezenta lui bebe la masa in familie) si intern prin modul in care bebelusul in propriul corp invata sa digere pornind de la bagajul sau genetic. Aici chiar nu trebuie grabit si insistat pentru ca totul are efecte devastatoare pentru viitorul copilului: de la constipatie, diaree, alergie la potentialul crescut pentru obezitate - nevoia de a se hrani mereu pentru a fi implinit, nevoia de dulce - alegerea dulcelui din alte variante, lipsa de apetit - opusul hranirii excesive. Toate variantele nu sunt procente mici ci lucruri din ce in ce mai grave prin care parintii trec si in Romania asa cum avertiseaza deja tari mult mai avansate din pacate in epoca pireurilor: SUA si UK.
Si atunci sa avem ore de masa sau nu, cand sa pun copilul la masa? Presimteam intrebarea aceasta.
Cand un copilas sta bine in fundulet, in orice tip de diversificare se urmeaza, avem 2 perioade de masa de testare pentru copilas: in prima parte a zilei si in a doua parte a zilei.
Cea de a trei perioada poate fi masa de seara cand familia se reuneste si atunci toti mancam la masa un meniu similar, daca ati ales metoda autodiversificarii si adaptati meniul familiei la copil, macar la un fel de mancare.
Mitul al IV-lea "Laptele strica foamea"
Copilul trebuie infometat si lasat flamand de lapte pentru a dori mancare solida si a fi un bun mancacios.
Scriu despre acest mit pentru chiar daca totul e ok urmand mitul de mai sus complicam mult masa si viitorul din punct de vedere al sanatatii emotionale pentru copil.
Pe scurt nu urmati acest mit, alaptati la cerere sau daca bebe bea lapte praf nu renuntati la biberon si puneti-l la masa atunci cand e vesel, nu bolnav, nu somnoros nu plin de foame de lapte. Masa e descoperirea lui, noua lui experienta senzoriala si asa cum am explicat atent in randurile de mai sus bebelusul nu stie masa solidelor, iar orice alternativa la hranirea pe care o simte comfortabila nu face decat sa ii provoace probleme de sanatate cu simptome fizice sau asociere emotionale negative in privinta hranei.
Totusi voi apela din nou la un bun simt si naturalul lucrurilor: cu ani in urma bebelusul era alaptat, purtat langa parinte sau ocrotit de un membru din familie cat timp mama gatea pentru toata familia. Imaginativa in diverse culturi cum acest copilas cand deja putea sta in fundulet, in bratele mamei de obicei, era asezat la masa si totul avea loc indiferent de bebelus...masa nu era pregatita pentru bebelus ci pentru familie, iar el invata din mers, nu era fortat sa manance cantitati sau sa urmeze un program, el lua parte la un ritual vechi de mii de ani, insa exista o intelepciune data din generatie in generatie mamei. Mama sau doica isi alapta copilul si apoi cand era ora mesei copilul lua parte la ea cu produse sanatoase in fata, nu sarmale sau alte lucruri ci cel mai adesea o forma de paine in zeama de legume, rece sau calda, un fruct crud sau uscat, un morcov, lucruri cunoscute deja de sistemul digestiv al locuitorilor zonei de multi ani.
Ideea de priva copiii de hrana vine din modul trist in care a evoluat diversficarea in sec XX pe baza inceperii tot mai devreme a acestui proces si a renuntarii la alaptare,plecarii mamei la munca, cele 2 razboaie mondiale. In prezent indiferent de forma de hranire a bebelusului, lapte praf sau lapte matern, diversificarea este un proces tot mai atent studiat.
Revenind la partea medicala, chiar putem sa ne bucuram acum pentru ca alaptand la cerere se reduce foarte mult potentialul de a dezvolta o alergie la un aliment de catre bebelus inca de la 6 luni de viata astfel nu mai este nevoie sa intarziem alegerea unui meniu comun sanatos pentru intreaga familie.
Mitul a V-lea: ii dau orice, e autodiversificat
"Bebelusul va manca in autodiversificare hrana exact cum mananca parintii sai fara a tine cont de un plan de introducere pentru solide de tipul un aliment nou la 3 zile"
In cartea "Baby led weaning", este cea de la baza metodologiei autodiversificarii, cele 2 autoare din Marea Britanie ofera in volumul lor recomandarea ca, inca de la inceputul autodiversificarii, bebelusul sa fie pus la masa familiei si sa aiba in fata bucatele in forma de dreptunghiulara, nu foarte moi, asa numitele "finger food". Este modul clasic de a realiza aceasta metoda si decizia apartine fiecarui parinte cum incepe acest proces.
Adica sa incepem cu orice mancare dorim? Cartea poate lasa impresia asta si uneori parintii iau informatia si ofera alternative nesanatoase doar pentru ei ca le mananca la masa desi autoarele recomand ca tot ce oferim copilului sa fie verificat si cu istoricul alergiilor in familie si alegerile din meniul familiei sa fie sanatoase.
Eu imi mentin acum ideea ca este binevenit un meniu sanatos si natural pentru diversificarea bebelusului. In Romania exista prea putin istoric al parintilor pentru alergiile proprii, iar in continuare se fac dezbateri in online intre parinti si pediatri despre ce este de fapt o alergie adevarata vs. o reactie alergica singulara la un anumit produs.
Acesta nu este un articol medical sau de tratament, pentru o opinie referitoare la sanatatea copilului este necesar realizarea analizelor si consultul pediatric.
De-a lungul timpului in discutiile de consiliere cu mamele, ele apeleaza cel mai des, am ajuns la momentul tranzitului si a problemelor digestive pentru ca in exces de zel bebelusul a gustat din multe noutati in prima luna de autodiversificare,adesea alimentele erau deja gatite sau prea putin verificata provenienta lor sau istoricul alergiilor.
Unii parinti sunt in dubiu, sa aleaga sau nu autodiversificarea pentru ca au un copilas cu probleme asemenei dermatitei sau stiu deja ca bebe are un fond alergic.
Scriu aceste randuri pentru ca si autodiversificarea , BLW, poate fi facuta cu introducerea treptata a alimentelor si astfel aveti controlul si o urmarire atenta a alergiilor.
Ca mama am descoperit metoda autodiversificarii incercand sa ii ofer copilului meu acces la prima hrana solida in timp ce era alaptat la cerere, in mod natural, afland atunci ca aceasta metoda are beneficii multiple, utile pentru ca fiul meu avea o sensibilitate la stomac si colon.
M-a surprins beneficiul pentru el, efectele asupra sanatatii sale, de exemplu de fiecare data el a stiut sa aleaga de pe masuta hrana de care avea nevoie, orez cand avea scaunele moi in eruptia dentara.
Acest mit este unul al experientei si asa cum spun adesea in intalnirile mele cu parintii sau in discutiile private de sprijin, fiecare copil este diferit.
Este o masura de preventie si nu blocheaza cu nimic masa ca pentru prima luna sa fie introdus un aliment nou la 3 zile, astfel apar efectele in scaun, pe piele si nu te intrebi oare cine e "vinovatul" rosia sau dovlecelul, painea sau cartoful?
O introducere treptata a alimentelor are loc la inceput si nu inseamna ca bebelusul va manca fiert totul pana la 10 luni, ci doar in prima luna, iar apoi pe baza alimentelor sigure veti incepe combinatiile si adaptarea meniului familiei la masa cu bebe.
Idei despre ce inseamna autodiversificarea corecta si simpla aici.
Un amanunt important: luati-va timp sa gatiti mai simplu si mancati toata familia la masa. Salate, paste integrale, leguminoase, sosuri, ierburi aromate toate pot fi oferite in diversificarea copilului respectand regla de mai sus. Laptele de vaca si mierea au interdectie inca dupa un an, la fel si carnea de porc.
Daca familia voastra e vegetariana alegeti in consecinta, iar daca sunt carnivori si bebelusul chiar nu e atras de carne schimbati meniul incat in retete sa aveti surse de proteine vegetale.
Adesea asteptam sa se schimbe lucrurile singure insa decizia unui meniu sanatos este la adulti nu la bebelus:) si un meniu sanatos nu inseamna sa numeri mg de vitamine, ci mai degraba sa renunti la modul in care junk foodul si dulciurile rafinate, grasimile si prajelilel isi fac loc in meniul de zi cu zi.
Exista si exceptia de la regula si este firesc sa fie greu sa incepi de la zero insa din respect pentru sanatatea micutului sau a micutei voastre faceti astazi schimbarea si sa adaptati meniul familiei la copil cu mancare gatita in casa, simplu si natural.
Acest articol discuta metoda si cateva mituri indiferent de modul de hranire al bebelusului acum, alaptare sau lapte praf.
Veti citi in anumite locuri si despre pireuri pentru ca stiu ca exista o frica de bucati si inec si multi parinti aleg sa inceapa cu pireu sau supa si trec mai tarziu la bucati, iar acest articol este cu adevarat important pentru ei.
Inteleg de ce parintii sunt adesea speriati de aceasta metoda: nu au acces la informatiile corecte sau au parte de prea putina incurajare in ceea ce o priveste.
Pentru o consiliere adaptata bebelusului si familiei sau pentru consiliere pentru gestionarea refuzului copilului de a manca imi puteti scrie in pagina de FACEBOOK Diversificarea naturala.
Copiii nu sunt o broscuta testoasa in acvariu obisnuita la semnalul stapanului sa se agite pentru a primi crevetele. Copiii au nevoie de respect si mai ales de o intoarcere la baza hranei si diversificarii. Stiu ca suna dur insa pun sub semnul intrebarii toate miturile pentru ca efectele lor sunt adesea ireversebile in relatia parinte copil si in relatia copilului cu mancarea, pe viata.
In spatele alegerii parintilor sta o frica si o incredere oarba in medic in sistem in "asa se face", desi vedem cu ochiul liber tot mai mult copii dezinteresati de masa, lipsiti de orice putere in fata dulciurilor, mereu in blamare si certuri la masa. Sunt multi copii lipsiti de ocazia de a atinge hrana, de a invata noi texturi pentru a nu exista mizerie pe mainile lor. Acest curaj al copilului de a se "murdari" nu este atat de usor de pastrat, din pacate. Adesea parintii copiilor mult prea atenti sa nu atinga mancarea simt ca ar face orice sa se intoarca in timp sa "stearga" perioada cand curatau totul de pe mainile si scaunul copilului.
Uneori parintii ignora miturile cand au al doilea copil si isi dau abia atunci seama cat de benefic este sa urmeze ritmul copilului si nu "orarul de masa" cu meniu si gramaje sau celelalte idei despre care am ales sa scriu. #candstiimaibinefacimaibine #Diversificareanaturala
Mit I incepi solidele la x luni
"Diversificarea trebuie sa inceapa cand bebelusul are 6 luni sau mai devreme la 4 luni, sa nu se intarzie pentru ca se pierde un start firesc in viata copilului si nu va mai manca. "
L-am numit mit pentru ca, in realitate, aceste 6 luni nu sunt un prag. Unii copii sunt pregatiti la 5 luni si jumatate asa cum altora le ia 7 luni, iar bebelusilor prematuri chiar mult mai mult timp.
Semnalul ca bebelusul este apt pentru inceperea solidelor vine simplu din faptul ca el sta singur in fundulet, urmat de interesul copilasului pentru solide. Acest lucru e adevarat se intampla in jurul varstei de 6 luni, dar variaza.
In intreaga lume copii se nasc la aproximativ 9 luni, indiferent de cultura, apoi isi tin capul, se intorc pe o parte, stau in fundulet, se ridica in maini/merg de-a busilea, merg in picioare, spun primul cuvant, indiferent de cultura aceste praguri se intampla la aproximativ acelasi interval de timp in viata copilului. De ce? Simplu, sunt varste ale corpului uman si toate au legatura cu un grad de pregatire al organismului pentru rolurile viitoare pe care le va indeplini.
Statul in fundulet arata o pregatire a intregului sistem digestiv de la nivel bucal la inghitit pana la pasul final din colon. Copiii au varste sensibile si e adevarat ca nu trebuie intarziata diversificarea insa statul in fundulet este un semn extraordinar de important pentru a arata ca bebelusul este apt pentru inceperea diversificarii in propriul sau ritm.
Copilasul incepe sa inteleaga odata cu primele mese de existenta unui nou tip de hranire si nu incepe brusc sa asocieze masa cu noul tip de hrana sau sa renunte la biberon sau la san, iar asta ma duce cu gandul la urmatorul mit: orarul meselor si cantitatea de hrana.
Mitul al II-lea si al III-lea- orele de masa si gramajele
"Bebelusul trebuie sa manance la ore fixe pentru a avea un ritual de masa si a nu deveni rasfatat, iar cantitatea ingerata de hrana este un semn ca bebelusul stie deja sa manance bine = a deprins aceasta diversificarea plina de batai de cap."
Adesea medicul incurajeaza aceste lucruri - sa manance copilul la ore fixe, stabilite de mama/ingrijitor si apoi cat este firesc, in ce gramaj, in ce consistenta sa fie hrana copilului. Copilul sta cuminte si mama tine lingurita in fata, rezultatele sunt diferita.
Imagineaza-ti astazi cum ar fi sa fii luat din senin, dus intr-un loc necunoscut tie cu un om drag alaturi totusi si lasat intr-un restaurant stradal sa zicem cu o mancare te miri din ce realizata si brusc sa ti se spuna sa o mananci (cat mai multa daca poti) desi tie nu iti este foame si textura inca ti se pare aiurea.
Poate fi dur ce ti-am scris dar imagineaza-ti pentru o clipa ca nu esti un parinte mai bun sau putin bun daca pentru copilasul tau diversificarea nu e un foc de articiu si cea mai fantastica experienta la inceput. Daca el ar fi un coleg de serviciu sau o prietena l-ai pune la zid sau cu respect te-ai pune in locul lui si ai incerca sa il ajuti.
Tocmai din respect pentru copii scriu aceste randuri.
Un copilas pune semnul egal = intre biberon sau laptele matern, dupa caz, deci intre supt si hrana si asta o face nu doar la 6 luni, la inceputul diversificarii, ci si mai departe in urmatoarele luni pentru ca desi devine expert in dus la gura, mestecat, inghtit si cerut chiar hrana el inca nu are in el dezvoltata nevoia unei mese de solide clar diferentiate de lapte. Sigur fiecare copil e diferit insa in general luni mai tarziu chiar dupa un an apare clar nevoia unei mese de solide pentru copiii alaptati. Este un semnal de alarma? Nu. Este ritmul in care corpul invata corect sa digere si sa foloseasca solidele, este o fabrica dezvoltata in multi ani si pe care inca reputati medici o studiaza.
Revin acum la panica imensa in jurul orelor de masa si a cantitatilor mancate de un copil. Ma uit putin in urma nevoile noastre umane de baza, cu bun simt, asa cum cred ca orice om o poate face. Aceasta senzatie de foame este fiziologica insa ea la un bebelus este legata de supt si incet incet ea de dezvolta spre alt tip de hrana insa cu totul in ritmul copilului si anume extern prin ce alternative oferim la masa de solide (de ex. in functie de tipul bucati, texturi, prezenta lui bebe la masa in familie) si intern prin modul in care bebelusul in propriul corp invata sa digere pornind de la bagajul sau genetic. Aici chiar nu trebuie grabit si insistat pentru ca totul are efecte devastatoare pentru viitorul copilului: de la constipatie, diaree, alergie la potentialul crescut pentru obezitate - nevoia de a se hrani mereu pentru a fi implinit, nevoia de dulce - alegerea dulcelui din alte variante, lipsa de apetit - opusul hranirii excesive. Toate variantele nu sunt procente mici ci lucruri din ce in ce mai grave prin care parintii trec si in Romania asa cum avertiseaza deja tari mult mai avansate din pacate in epoca pireurilor: SUA si UK.
Si atunci sa avem ore de masa sau nu, cand sa pun copilul la masa? Presimteam intrebarea aceasta.
Cand un copilas sta bine in fundulet, in orice tip de diversificare se urmeaza, avem 2 perioade de masa de testare pentru copilas: in prima parte a zilei si in a doua parte a zilei.
Cea de a trei perioada poate fi masa de seara cand familia se reuneste si atunci toti mancam la masa un meniu similar, daca ati ales metoda autodiversificarii si adaptati meniul familiei la copil, macar la un fel de mancare.
Mitul al IV-lea "Laptele strica foamea"
Copilul trebuie infometat si lasat flamand de lapte pentru a dori mancare solida si a fi un bun mancacios.
Scriu despre acest mit pentru chiar daca totul e ok urmand mitul de mai sus complicam mult masa si viitorul din punct de vedere al sanatatii emotionale pentru copil.
Pe scurt nu urmati acest mit, alaptati la cerere sau daca bebe bea lapte praf nu renuntati la biberon si puneti-l la masa atunci cand e vesel, nu bolnav, nu somnoros nu plin de foame de lapte. Masa e descoperirea lui, noua lui experienta senzoriala si asa cum am explicat atent in randurile de mai sus bebelusul nu stie masa solidelor, iar orice alternativa la hranirea pe care o simte comfortabila nu face decat sa ii provoace probleme de sanatate cu simptome fizice sau asociere emotionale negative in privinta hranei.
Totusi voi apela din nou la un bun simt si naturalul lucrurilor: cu ani in urma bebelusul era alaptat, purtat langa parinte sau ocrotit de un membru din familie cat timp mama gatea pentru toata familia. Imaginativa in diverse culturi cum acest copilas cand deja putea sta in fundulet, in bratele mamei de obicei, era asezat la masa si totul avea loc indiferent de bebelus...masa nu era pregatita pentru bebelus ci pentru familie, iar el invata din mers, nu era fortat sa manance cantitati sau sa urmeze un program, el lua parte la un ritual vechi de mii de ani, insa exista o intelepciune data din generatie in generatie mamei. Mama sau doica isi alapta copilul si apoi cand era ora mesei copilul lua parte la ea cu produse sanatoase in fata, nu sarmale sau alte lucruri ci cel mai adesea o forma de paine in zeama de legume, rece sau calda, un fruct crud sau uscat, un morcov, lucruri cunoscute deja de sistemul digestiv al locuitorilor zonei de multi ani.
Ideea de priva copiii de hrana vine din modul trist in care a evoluat diversficarea in sec XX pe baza inceperii tot mai devreme a acestui proces si a renuntarii la alaptare,plecarii mamei la munca, cele 2 razboaie mondiale. In prezent indiferent de forma de hranire a bebelusului, lapte praf sau lapte matern, diversificarea este un proces tot mai atent studiat.
Revenind la partea medicala, chiar putem sa ne bucuram acum pentru ca alaptand la cerere se reduce foarte mult potentialul de a dezvolta o alergie la un aliment de catre bebelus inca de la 6 luni de viata astfel nu mai este nevoie sa intarziem alegerea unui meniu comun sanatos pentru intreaga familie.
In sprijinul parintilor aici este gratuit ghid baby led weaning practic despre autodiversificare.
Laptele matern nu isi pierde continutul de vitamine, proteine iar mineralele precum calciul si fierul dispar treptat in ritmul necesar copilului. Laptele matern isi adapteaza consistenta conform necesarului copilului.
Laptele formula adaptat varstei copilului reprezinta si pana la un an o alegere completa de masa, doar ca in autodiverficare cand bebelusul este hranit cu formula lapte veti alege sa oferi apa mai des decat in cazul alaptarii la cerere.
Mitul a V-lea: ii dau orice, e autodiversificat
"Bebelusul va manca in autodiversificare hrana exact cum mananca parintii sai fara a tine cont de un plan de introducere pentru solide de tipul un aliment nou la 3 zile"
In cartea "Baby led weaning", este cea de la baza metodologiei autodiversificarii, cele 2 autoare din Marea Britanie ofera in volumul lor recomandarea ca, inca de la inceputul autodiversificarii, bebelusul sa fie pus la masa familiei si sa aiba in fata bucatele in forma de dreptunghiulara, nu foarte moi, asa numitele "finger food". Este modul clasic de a realiza aceasta metoda si decizia apartine fiecarui parinte cum incepe acest proces.
Adica sa incepem cu orice mancare dorim? Cartea poate lasa impresia asta si uneori parintii iau informatia si ofera alternative nesanatoase doar pentru ei ca le mananca la masa desi autoarele recomand ca tot ce oferim copilului sa fie verificat si cu istoricul alergiilor in familie si alegerile din meniul familiei sa fie sanatoase.
Eu imi mentin acum ideea ca este binevenit un meniu sanatos si natural pentru diversificarea bebelusului. In Romania exista prea putin istoric al parintilor pentru alergiile proprii, iar in continuare se fac dezbateri in online intre parinti si pediatri despre ce este de fapt o alergie adevarata vs. o reactie alergica singulara la un anumit produs.
Acesta nu este un articol medical sau de tratament, pentru o opinie referitoare la sanatatea copilului este necesar realizarea analizelor si consultul pediatric.
De-a lungul timpului in discutiile de consiliere cu mamele, ele apeleaza cel mai des, am ajuns la momentul tranzitului si a problemelor digestive pentru ca in exces de zel bebelusul a gustat din multe noutati in prima luna de autodiversificare,adesea alimentele erau deja gatite sau prea putin verificata provenienta lor sau istoricul alergiilor.
Unii parinti sunt in dubiu, sa aleaga sau nu autodiversificarea pentru ca au un copilas cu probleme asemenei dermatitei sau stiu deja ca bebe are un fond alergic.
Scriu aceste randuri pentru ca si autodiversificarea , BLW, poate fi facuta cu introducerea treptata a alimentelor si astfel aveti controlul si o urmarire atenta a alergiilor.
Ca mama am descoperit metoda autodiversificarii incercand sa ii ofer copilului meu acces la prima hrana solida in timp ce era alaptat la cerere, in mod natural, afland atunci ca aceasta metoda are beneficii multiple, utile pentru ca fiul meu avea o sensibilitate la stomac si colon.
M-a surprins beneficiul pentru el, efectele asupra sanatatii sale, de exemplu de fiecare data el a stiut sa aleaga de pe masuta hrana de care avea nevoie, orez cand avea scaunele moi in eruptia dentara.
Acest mit este unul al experientei si asa cum spun adesea in intalnirile mele cu parintii sau in discutiile private de sprijin, fiecare copil este diferit.
Este o masura de preventie si nu blocheaza cu nimic masa ca pentru prima luna sa fie introdus un aliment nou la 3 zile, astfel apar efectele in scaun, pe piele si nu te intrebi oare cine e "vinovatul" rosia sau dovlecelul, painea sau cartoful?
O introducere treptata a alimentelor are loc la inceput si nu inseamna ca bebelusul va manca fiert totul pana la 10 luni, ci doar in prima luna, iar apoi pe baza alimentelor sigure veti incepe combinatiile si adaptarea meniului familiei la masa cu bebe.
Idei despre ce inseamna autodiversificarea corecta si simpla aici.
Un amanunt important: luati-va timp sa gatiti mai simplu si mancati toata familia la masa. Salate, paste integrale, leguminoase, sosuri, ierburi aromate toate pot fi oferite in diversificarea copilului respectand regla de mai sus. Laptele de vaca si mierea au interdectie inca dupa un an, la fel si carnea de porc.
Daca familia voastra e vegetariana alegeti in consecinta, iar daca sunt carnivori si bebelusul chiar nu e atras de carne schimbati meniul incat in retete sa aveti surse de proteine vegetale.
Adesea asteptam sa se schimbe lucrurile singure insa decizia unui meniu sanatos este la adulti nu la bebelus:) si un meniu sanatos nu inseamna sa numeri mg de vitamine, ci mai degraba sa renunti la modul in care junk foodul si dulciurile rafinate, grasimile si prajelilel isi fac loc in meniul de zi cu zi.
Exista si exceptia de la regula si este firesc sa fie greu sa incepi de la zero insa din respect pentru sanatatea micutului sau a micutei voastre faceti astazi schimbarea si sa adaptati meniul familiei la copil cu mancare gatita in casa, simplu si natural.
luni, 11 ianuarie 2016
Am invatat de la mama mea
Sa fiu atenta la natura. Sa stiu ca plantele, albinele, gandurile poarta sanatate in ele.
Sa cred in bunatatea oamenilor. Adesea rautatea e o chestiune de perceptie si mesaje intelese gresit.
Sa fiu sincera cu mine. Oricat de greu ar fi, putem duce adevarul. El e inevitabil.
Sa stiu sa stau cu mine. Sa nu imi fie frica de ce port cu mine incat mereu mereu sa alerg sau sa consum din pasiune carti, filme, sport, dar sa nu stau cu mine pentru a intampina in liniste o discutie cu mine insami.
Sa cred ca niciodata nu sunt singura. Il am pe Dumnezeu. Sunt un om ocrotit. Indiferent de greseli, fiecare om poarta in el samanta divina.
Sa stiu ca merit sa imi fac eu prima o bucurie inainte de a cere oricui alcuiva sa o faca. Sa stiu ca mamele au mereu un loc doi si un loc unu pentru copii, nu e nimic in neregula cu asta.
Sa inteleg ca, indiferent cat de greu imi este, tot trebuie sa ma scutur si sa merg inainte pentru nu e locul, omul sau situatia potrivita sa imi las tristetea, disperarea sau cererea de ajutor.
Pierzi cu adevarat oamenii dragi. Moartea e inevitabila. Restul sunt lucruri.
Iubesc sa calatoresc gratie primelor excursii in Europa langa mama mea. Stiu ca te poti bucura de orase mergand pana nu iti mai simti picioarele, mancand stradal, traind fericirea unor locuri pe care nu stii daca le mai vezi dar merita sa vezi tot ce au mai frumos, sa treci peste ce au trist, sa faci poze zambind, mai multe in mintea ta decat in aparat.
Stiu acum ca mersul in vacante cu fiul meu este una din cele mai bune lectii pe care i le pot oferi pentru ca avem timp neintrerupt impreuna. El a descoperit noul si alte culturi cu zambetul pe buze si ocrotit, lumea i se arata mai sigura si cu tot ce are ea mai frumos langa cele mai dragi fiinte pentru un copil.
Imi este drag sa stiu ca mama mea mi-a permis sa o vad uneori trista, alteori furioasa, asa stiu ca nimeni nu este perfect.
Sa ii vad curajul si neputinta.
Sa stiu ca acum cerul isi cerne norii, furtuna vine spre mine, dar si dupa ploaia asta puternica Dumnezeu a pus deja un curcubeu pe cer. Petru mine.
joi, 10 decembrie 2015
Idei de cadouri cu suflet si bucurie special pentru mama cu ocazia acestui Craciun
Exista egoism, altruism si apoi exista mamele: priviti-le cu atentie, sunt oameni spectaculosi, merita descoperiti si bucurati. Vad mamele datatoare de viata, simple sau elegante, invaluite in parfum fin sau purtand in lupta cu timpul doar aroma cremei de fata, incarcate de provocari venite de la priviri jucause, femei sensibile dornice de rasfat.
O mama poarta simplu, prea putin ostentativ, iubirea ei curajoasa pentru toti cei dragi.
Inspiratie pentru cadourile mamei cu ocazia acestui Craciun si in final o marturisire pentru sufletul tau
Incep cu o minunata crema de maini, cu parfum intens, floral sau oriental, puternic emolienta, aici nu este cazul sa alegeti galbenele:) ci mai degraba acel produs de lux pe care mamele si-l refuza desi le ofera zilnic clipe de rasfat.
Imi amintesc prima data cand mi-a fost sarutata mana, un gest fin si elegant pe care mi-as dori sa nu-l fi pierdut societatea si barbatii din jurul meu.
Pana la urmatorul moment incarcat de eleganta, aleg sa ma bucur de fiecare data cand folosesc o crema de maini cu parfum de bujor, cu flori de cires sau neroli si orhidee de la L'Occitane.
"Flori de cires" este aroma mea de suflet, imi da energie. "Neroli si orhidee" confera eleganta. "Bujorul" ma relaxeaza si il folosesc dupa o zi lunga sau de dimineata, merge la pachet cu emotia pregatirilor de gradinita, intalniri si liste lungi de to do's.
Crema de maini ma incarca de frumos pentru ca imi lasa vie imaginatia, ia asa putin timp sa iti invaluie gandurile.
Ies din rutina spala farfuriile, pregateste legumele pentru masa si apoi spala fiecare farfurie, sterge si o pune la locul ei. Minute daruite celorlati, minutele mele:) . In copilarie, nu intelegeam cum intr-o casa nu exista o zana buna implicata in curatenie. Zana imi stergea seara de seara urmele de joaca de pe papucei si imi lasa hainele calcate pe spatarul scaunului pentru a doua zi, pregatea ceaiul, avea prajitura duminica, culegea fructe si flori.
A doua mea propunere este un album personalizat cu fotografiile familiei de azi si de ieri. Fiecare amintire este construit din multe clipe precum aceasta, secunde triste sau vesele. Facem un selfie sa le surprindem, apoi ne bucuram ca am reusit sa avem intr-un sfarsit imaginea dorita, chiar intr-o ipostaza multumitoare pentru o poza de familie, iar apoi vine momentul stocarii in memoria tot mai mare a telefonului.
Mi-este un mare dor de albumele cu fotografie pe care le aveam acasa in copilarie.
Imi amintesc acum scriind de imaginea bunicului meu, contabil, foarte bine organizat. Il vad la masa de lucru cu pozele in fata, iar pe spatele fiecareia trece numele personajelor ce o populeaza si anul. Ma vad pe mine scolarita cum il privesc cu uimire si cum, neincrezatoare, incep sa ma intreb de ce este nevoie sa scrie? Totul pare vesnic. El si toti cei din amintiri.
Vesnicia unde o purtam pana la urma, unde ne amintim de ea?
Ar fi fain sa avem minunile acestor clipe in albume reale, nu doar in mintea noastra?
Apoi sunt darurile carti, de fapt daruim timp si vieti pe masura cartilor citite.
Am pregatit propunerile mele de carti menite a fi oferite de Craciun mamei.
Incep cu romane de citit in fata semineului cand toti dorm si mama sta cu o cana de ciocolata calda alaturi si se bucura in liniste de timpul ei... clipe fericite!
Fiecare din aceste carti pe care le recomand a fi daruite in preajma Sarbatorilor sau oricand simtiti nevoia unui cadou va va spune povestea unei femei, a familiei ei, cu referire la diverse culturi, la diverse perioade din istorie. Sunt carti imbogatite cu obiceiuri, fiecare abordand religia diferit, iubirea si iertarea predomina la fiecare poveste.
Ordinea e data de gandurile mele pentru ca niciuna din aceste titluri nu va oferi prea mult "sirop" sau drama menita a te secatui de puteri. Fiecare are doza mai mica sau mai mare din ambele de mai sus, depinde de ochiul cititorului si perceptie. In schimb le recomand pentru ca exceleaza in pasaje scrise sensibil, legate bine incat te prind, cititul este in final legat de calatorie dar si de destinatie: emotia pe care o simti la finalul cartii. Sa poti sa-i razi soarelui!
Zeita orezului - Rani Manicka
Hotul de carti - Markus Zusak
Si daca e adevarat - Marc Levy
Din seria cartilor dezvoltare personala & bine cu mine am ales doua titluri, aici este totul in functie de voi, stiti deja ce este potrivit sufletul mamei.
Darurile imperfectiunii - Brene Brown
La randul meu, privesc lumea cu ochi de mama, femeie, copil, prietena, mereu om langa oameni.
Marturisesc ca este de departe cea mai sincera si frumoasa perioada a mea cu mine pentru am rar momente cand nu reusesc sa fiu bine cu mine, bucuroasa in tot ce fac.
E un timp al meu cand am descoperit cum este sa fiu femeie, mama, jucausa, atenta, iubitoare cu mine si cu ceilalti. Puterea asta data de feminitate este asa cum ii spune si numele:).
Au fost multe momente cand nu eram asa. Acum iti scriu tie, cand esti in fata acestor randuri si ai intrebari cu tine, adesea Craciunul ne face sa fim..ei bine nu in magia Sarbatorilor. Coplesiti e un cuvant. Greu de implit. Noi insine. Acceptati pentru ce avem acum de oferit ca oameni nu "idealul" cerut in jur. Nu stiu de ce nu reusim sa intelegem, sa suportam, sa traim cu tot ce ne aduce sinceritatea din noi.
Si totusi adesea doar o vorba buna de acceptare spusa in noi, o coborare a "idealurilor" proiectate pentru a ne bucura de ce avem acum sa oferim celorlati - prezenta noastra ..ajuta.
Putem parea tari. Indiferenti emotiilor. Agresivi in relatiile cu ceilalti desi asta arata masca unei lipse de putere. Fiecare alegere are si bunele si relele ei.
Ar fi pacat sa traim insa fara vulnerabilitatea noastra, am ucide de frica si creativitatea, si empatia...
Stateam si ma gandeam ca in toti anii de jurnalism, in toate interviurile realizate nimeni nu mi-a spus vreodata ca si-a gasit drumul intr-o perioada cand era bine cu el insusi. Toti si-au regandit viata dupa o perioada dificila, o intrebare venita din neant, o nemultumire cercetata adanc.
Viata asta poate fi adesea un tren cu destinatiile sale fixe, insa cand ajungi in gara s-ar putea sa nu fie exact ce iti doreai, sa nu fie deloc o bucurie. Si atunci urca in velier. Pentru ca eu simt ca viata este o barca cu panze, dimineata ne trezim si vedem in ce directie bate vantul...avem dorinta de a ajunge undeva dar ancoram in porturile alese de noi, ne adaptam barca la vant, uneori e greu, cumplit de greu sa o controlam. Alterori cadem in apa.
Dar avem mereu vesta de salvare cu noi - pe noi insine si relatiile cu oamenii minunati, cei increzatori in noi.
Asa ca iti doresc de Sarbatori si pentru noul An sa fii bine cu tine, sa alegi relatiile in care iti doresti sa daruiesti si din care primesti bucuria de a te simti bine cu tine.
Iarta.
Incepe cu tine.
Am inceput sa scriu acest articol cu niste zile in urma, i-am adaugat in franturi de timp idei si amintiri.
Scriindu-l imi sunau in minte versurile poemului Mayei Angelou:
"Pretty women wonder where my secret lies.
Curajul este un exercitiu.
O mama poarta simplu, prea putin ostentativ, iubirea ei curajoasa pentru toti cei dragi.
Inspiratie pentru cadourile mamei cu ocazia acestui Craciun si in final o marturisire pentru sufletul tau
Incep cu o minunata crema de maini, cu parfum intens, floral sau oriental, puternic emolienta, aici nu este cazul sa alegeti galbenele:) ci mai degraba acel produs de lux pe care mamele si-l refuza desi le ofera zilnic clipe de rasfat.
Imi amintesc prima data cand mi-a fost sarutata mana, un gest fin si elegant pe care mi-as dori sa nu-l fi pierdut societatea si barbatii din jurul meu.
Pana la urmatorul moment incarcat de eleganta, aleg sa ma bucur de fiecare data cand folosesc o crema de maini cu parfum de bujor, cu flori de cires sau neroli si orhidee de la L'Occitane.
"Flori de cires" este aroma mea de suflet, imi da energie. "Neroli si orhidee" confera eleganta. "Bujorul" ma relaxeaza si il folosesc dupa o zi lunga sau de dimineata, merge la pachet cu emotia pregatirilor de gradinita, intalniri si liste lungi de to do's.
Crema de maini ma incarca de frumos pentru ca imi lasa vie imaginatia, ia asa putin timp sa iti invaluie gandurile.
Ies din rutina spala farfuriile, pregateste legumele pentru masa si apoi spala fiecare farfurie, sterge si o pune la locul ei. Minute daruite celorlati, minutele mele:) . In copilarie, nu intelegeam cum intr-o casa nu exista o zana buna implicata in curatenie. Zana imi stergea seara de seara urmele de joaca de pe papucei si imi lasa hainele calcate pe spatarul scaunului pentru a doua zi, pregatea ceaiul, avea prajitura duminica, culegea fructe si flori.
A doua mea propunere este un album personalizat cu fotografiile familiei de azi si de ieri. Fiecare amintire este construit din multe clipe precum aceasta, secunde triste sau vesele. Facem un selfie sa le surprindem, apoi ne bucuram ca am reusit sa avem intr-un sfarsit imaginea dorita, chiar intr-o ipostaza multumitoare pentru o poza de familie, iar apoi vine momentul stocarii in memoria tot mai mare a telefonului.
Mi-este un mare dor de albumele cu fotografie pe care le aveam acasa in copilarie.
Imi amintesc acum scriind de imaginea bunicului meu, contabil, foarte bine organizat. Il vad la masa de lucru cu pozele in fata, iar pe spatele fiecareia trece numele personajelor ce o populeaza si anul. Ma vad pe mine scolarita cum il privesc cu uimire si cum, neincrezatoare, incep sa ma intreb de ce este nevoie sa scrie? Totul pare vesnic. El si toti cei din amintiri.
Vesnicia unde o purtam pana la urma, unde ne amintim de ea?
Ar fi fain sa avem minunile acestor clipe in albume reale, nu doar in mintea noastra?
Apoi sunt darurile carti, de fapt daruim timp si vieti pe masura cartilor citite.
Am pregatit propunerile mele de carti menite a fi oferite de Craciun mamei.
Incep cu romane de citit in fata semineului cand toti dorm si mama sta cu o cana de ciocolata calda alaturi si se bucura in liniste de timpul ei... clipe fericite!
Fiecare din aceste carti pe care le recomand a fi daruite in preajma Sarbatorilor sau oricand simtiti nevoia unui cadou va va spune povestea unei femei, a familiei ei, cu referire la diverse culturi, la diverse perioade din istorie. Sunt carti imbogatite cu obiceiuri, fiecare abordand religia diferit, iubirea si iertarea predomina la fiecare poveste.
Ordinea e data de gandurile mele pentru ca niciuna din aceste titluri nu va oferi prea mult "sirop" sau drama menita a te secatui de puteri. Fiecare are doza mai mica sau mai mare din ambele de mai sus, depinde de ochiul cititorului si perceptie. In schimb le recomand pentru ca exceleaza in pasaje scrise sensibil, legate bine incat te prind, cititul este in final legat de calatorie dar si de destinatie: emotia pe care o simti la finalul cartii. Sa poti sa-i razi soarelui!
Zeita orezului - Rani Manicka
Hotul de carti - Markus Zusak
Si daca e adevarat - Marc Levy
Sub luna de sofran - Nicole C. Vosseler
Din seria cartilor dezvoltare personala & bine cu mine am ales doua titluri, aici este totul in functie de voi, stiti deja ce este potrivit sufletul mamei.
Darurile imperfectiunii - Brene Brown
Ingerii ne dau speranta - Lorna Byrne
Marturisesc ca este de departe cea mai sincera si frumoasa perioada a mea cu mine pentru am rar momente cand nu reusesc sa fiu bine cu mine, bucuroasa in tot ce fac.
E un timp al meu cand am descoperit cum este sa fiu femeie, mama, jucausa, atenta, iubitoare cu mine si cu ceilalti. Puterea asta data de feminitate este asa cum ii spune si numele:).
Au fost multe momente cand nu eram asa. Acum iti scriu tie, cand esti in fata acestor randuri si ai intrebari cu tine, adesea Craciunul ne face sa fim..ei bine nu in magia Sarbatorilor. Coplesiti e un cuvant. Greu de implit. Noi insine. Acceptati pentru ce avem acum de oferit ca oameni nu "idealul" cerut in jur. Nu stiu de ce nu reusim sa intelegem, sa suportam, sa traim cu tot ce ne aduce sinceritatea din noi.
Si totusi adesea doar o vorba buna de acceptare spusa in noi, o coborare a "idealurilor" proiectate pentru a ne bucura de ce avem acum sa oferim celorlati - prezenta noastra ..ajuta.
Putem parea tari. Indiferenti emotiilor. Agresivi in relatiile cu ceilalti desi asta arata masca unei lipse de putere. Fiecare alegere are si bunele si relele ei.
Ar fi pacat sa traim insa fara vulnerabilitatea noastra, am ucide de frica si creativitatea, si empatia...
Stateam si ma gandeam ca in toti anii de jurnalism, in toate interviurile realizate nimeni nu mi-a spus vreodata ca si-a gasit drumul intr-o perioada cand era bine cu el insusi. Toti si-au regandit viata dupa o perioada dificila, o intrebare venita din neant, o nemultumire cercetata adanc.
Viata asta poate fi adesea un tren cu destinatiile sale fixe, insa cand ajungi in gara s-ar putea sa nu fie exact ce iti doreai, sa nu fie deloc o bucurie. Si atunci urca in velier. Pentru ca eu simt ca viata este o barca cu panze, dimineata ne trezim si vedem in ce directie bate vantul...avem dorinta de a ajunge undeva dar ancoram in porturile alese de noi, ne adaptam barca la vant, uneori e greu, cumplit de greu sa o controlam. Alterori cadem in apa.
Dar avem mereu vesta de salvare cu noi - pe noi insine si relatiile cu oamenii minunati, cei increzatori in noi.
Asa ca iti doresc de Sarbatori si pentru noul An sa fii bine cu tine, sa alegi relatiile in care iti doresti sa daruiesti si din care primesti bucuria de a te simti bine cu tine.
Iarta.
Incepe cu tine.
Am inceput sa scriu acest articol cu niste zile in urma, i-am adaugat in franturi de timp idei si amintiri.
Scriindu-l imi sunau in minte versurile poemului Mayei Angelou:
"Pretty women wonder where my secret lies.
I’m not cute or built to suit a fashion model’s size
But when I start to tell them,
They think I’m telling lies.
I say,
It’s in the reach of my arms,
The span of my hips,
The stride of my step,
The curl of my lips.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.
I walk into a room
Just as cool as you please,
And to a man,
The fellows stand or
Fall down on their knees.
Then they swarm around me,
A hive of honey bees.
I say,
It’s the fire in my eyes,
And the flash of my teeth,
The swing in my waist,
And the joy in my feet.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me. [...]
Now you understand
Just why my head’s not bowed.
I don’t shout or jump about
Or have to talk real loud.
When you see me passing,
It ought to make you proud.
I say,
It’s in the click of my heels,
The bend of my hair,
the palm of my hand,
The need for my care.
’Cause I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me." (Asculta cum Maya Angelou o spune absolut minunat aici)
Curajul este un exercitiu.
joi, 3 decembrie 2015
Tratamente naturale pentru tuse si gripa la copii si adulti
Este inceput de decembrie si iarna cu toate formele ei de raceala si-a intrat de mult timp in drepturi. Acum cand scriu aceste randuri stiu cat este de dificil sa tratezi natural corect, sa tii tratamentul, sa crezi in solutie. Nu are gust placut, copiii se plictisesc, naturalul are nevoie de mai mult de actiune/dupa caz, plus multa rabdare pentru a sustine acest proces.
Oltea T.- " Sirop din catina cu miere, sirop de brad in miere (ambele nefierte, le fac eu in casa), ceai de plante (cimbrisor, busuioc, sunatoare) cu miere si lamaie, baie cu sare (adultii din casa, la copii nu am incercat inca), apoi mai folosim un amestec de miere + polen + propolis din care luam cu totii in fiecare zi, mai am in casa tot felul de produse din miere pe care le primesc de la un prieten de familie apicultor. Febra lasata in liniste sa treaca, cu supraveghere bineinteles si cu multa hidratare. Uleiuri naturale de asemenea amestecate in creme naturale cu care ne ungem pe piept si spate sau pe talpi. Si somn!"
Cristina M. - "Miere cu tinctura de propolis si tinctura de echinaceea pentru imunitate, sirop de catina, ceapa langa cap cand dormim..toate ne ajuta sa luptam cu racelile."
Ruxandra V. - "Eu folosesc cu succes ceapa la viroze: ceapa pe frunte ajuta la scaderea febrei mai ales a copilului foarte mic, ceapa langa pat ca sa respiram mai usor, ceai de ceapa cu sirop de brad pentru calmarea tusei.
Sau folosesc o reteta de "sirop" din ulei de masline cu miere si lamaie, deobicei pentru usturimi in gat si tuse seaca.
Si, bineinteles, catina cu miere si preventiv dar si in situatii de criza. Propolisul este iarasi un leac bun."
Andreea A. - "Ceai de patlagina, de muguri de pin si de scai vanat, cu miere multa. Sare calda intr-un stergar, pusa pe piept."
Cristina S. - "Catina cu miere homemade, propolis, ceai de macese, multa odihna si hidratare!"
Iulia D. - "Inhalatie cu sare neiodata, ceapa si ceai de menta, ulei de eucalipt , pentru gat propolis si miere!"
Maria B. - "Pentru durere de gat: gargara cu apa cu sare. Pentru nas infundat: inhalatie cu ceai musetel ( stand acoperit cu o patura). Pentru raceala: multe lichide calde; zeama de la 1 lamaie cu 2 lingurite miere; odihna multa; tictura de propolis; ceaiul de ceapa".
Codruta B. - " Pentru noi, fetita mea, cura cu vitamina C din surse naturale a facut minuni. Atat pentru preventie cat si pentru inbunatatirea starii. De asemenea, sare in diverse forme, de la infuzie la pusa in soseta pe piept. Mamaliga calda pe piept."
Adela M. - "Pentru răceala merge supa de pui, vit C cu zinc și ceai mușețel.
Pentru nas înfundat - spălaturi nazale cu apa și sare.Pentru tuse - lapte fierbinte cu miere și gargara cu apa sărată."
Letitia A. -" Cel mai des si util remediu pana acum a fost banala ceapa taiata in 4 la capul patului asezata - desfunda nasucuri bebelusesti si calmeaza si tusea! Sanatate dragilor!"
Daniela B. - " Picioarele în apă fiartă în care am pus 2 pumni de sare grunjoasă, ceaiuri, miere și lămâie și cat mai multă odihnă. "
Sofia A. - "Pentru noi, adultii, mierea si ceaiurile de catina la raceala au mers de minune, iar pentru baietelul meu de un an, cand a avut temperatura, cam 39, am folosit cu succes comprese cu apa calduta simpla la picioruse, manute si frunte sau apa si f putin otet....in mai putin de o ora temperatura a scazut sub 38 de grade. O singura data am dat Nurofen, cand temperatura a depasit bine 39 si nu trecea deloc cu apa si otet."
Stela C. - "Propolisul amestecat cu miere e de baza pentru noi in caz de tuse."
Marina Roxana M. - "Ridichea neagra scobita cu miere este miraculoasa pt baietii mei in caz de tuse!"
Mara P. - " Eu imi tratez racelile cu salata verde cu lamaie si mult somn. Trece in maxim 24 ore."
Andreea C. - "Ceaiuri cu miere si lamaie si cat mai mult somn "
Voi scrie mai multe dar acum iti spun pe scurt ca exista si alta solutie decat sa ii explici si sa te enervezi fortandu-l. E posibil sa il vomite si mental sa isi creeze o imensa frustrare, e pacat pentru ca e un super tratament si s-ar putea sa ii fie mai util ca adult decat acum.
Asa ca incearca sa nu fortezi azi nota, eu iti promit solemn ca vine si vremea cand va lua o forma de propolis. Dar nu azi, nici maine.
Ce poti face atunci cand un copil refuza acest tratament si tu iti doresti sa ia propolis sau un antibiotic natural pentru infectia din gat si raceala?
Am strans ideile puse in practica cu mult succes pentru a invinge infectiile de iarna de la parinti ca mine si ca tine, unii sunt doctori, terapeuti, ingineri, educatori, consultanti in alaptare. Dincolo de studiile de lor ii uneste dorinta de a oferi un sprijin cu resurse naturale.
Ce vei gasi in acest articol:
Ce vei gasi in acest articol:
- Tratamente testate de comunitatea de parintii din comunitatea Diversificarii naturale
- Cum sa oferi propolisul si tinctura de propolis la copii si la adulti si de ce functioneaza
- Cum sa tratezi tusea si infectiile prin tratament cu antibiotice naturale extern
- Super ceaiuri pentru tuse bune la gust pentru copii si adulti
- Ce poti face cand un copil nu vrea propolis si alte antibiotice naturale, plus alte idei de supravietuire
 |
| Cum trateazi natural raceala, tusea, bolile iernii in familia ta? |
Cristina M. - "Miere cu tinctura de propolis si tinctura de echinaceea pentru imunitate, sirop de catina, ceapa langa cap cand dormim..toate ne ajuta sa luptam cu racelile."
Ruxandra V. - "Eu folosesc cu succes ceapa la viroze: ceapa pe frunte ajuta la scaderea febrei mai ales a copilului foarte mic, ceapa langa pat ca sa respiram mai usor, ceai de ceapa cu sirop de brad pentru calmarea tusei.
Sau folosesc o reteta de "sirop" din ulei de masline cu miere si lamaie, deobicei pentru usturimi in gat si tuse seaca.
Si, bineinteles, catina cu miere si preventiv dar si in situatii de criza. Propolisul este iarasi un leac bun."
Andreea A. - "Ceai de patlagina, de muguri de pin si de scai vanat, cu miere multa. Sare calda intr-un stergar, pusa pe piept."
Cristina S. - "Catina cu miere homemade, propolis, ceai de macese, multa odihna si hidratare!"
 |
| Sarea mare este cel mai accesibil remediu si din pacate adesea prea mult ignorat |
Iulia D. - "Inhalatie cu sare neiodata, ceapa si ceai de menta, ulei de eucalipt , pentru gat propolis si miere!"
Maria B. - "Pentru durere de gat: gargara cu apa cu sare. Pentru nas infundat: inhalatie cu ceai musetel ( stand acoperit cu o patura). Pentru raceala: multe lichide calde; zeama de la 1 lamaie cu 2 lingurite miere; odihna multa; tictura de propolis; ceaiul de ceapa".
Codruta B. - " Pentru noi, fetita mea, cura cu vitamina C din surse naturale a facut minuni. Atat pentru preventie cat si pentru inbunatatirea starii. De asemenea, sare in diverse forme, de la infuzie la pusa in soseta pe piept. Mamaliga calda pe piept."
Adela M. - "Pentru răceala merge supa de pui, vit C cu zinc și ceai mușețel.
Pentru nas înfundat - spălaturi nazale cu apa și sare.Pentru tuse - lapte fierbinte cu miere și gargara cu apa sărată."
 |
| Retete cu multa ceapa:) |
Daniela B. - " Picioarele în apă fiartă în care am pus 2 pumni de sare grunjoasă, ceaiuri, miere și lămâie și cat mai multă odihnă. "
Sofia A. - "Pentru noi, adultii, mierea si ceaiurile de catina la raceala au mers de minune, iar pentru baietelul meu de un an, cand a avut temperatura, cam 39, am folosit cu succes comprese cu apa calduta simpla la picioruse, manute si frunte sau apa si f putin otet....in mai putin de o ora temperatura a scazut sub 38 de grade. O singura data am dat Nurofen, cand temperatura a depasit bine 39 si nu trecea deloc cu apa si otet."
Marina Roxana M. - "Ridichea neagra scobita cu miere este miraculoasa pt baietii mei in caz de tuse!"
Mara P. - " Eu imi tratez racelile cu salata verde cu lamaie si mult somn. Trece in maxim 24 ore."
Andreea C. - "Ceaiuri cu miere si lamaie si cat mai mult somn "
Raluca D - "La mine nu prea functioneaza nimic, adica nu imi vindeca nimic miraculos o raceala, isi urmeaza cursul. Insa imi place sa iau extract din fructe de soc, dupa cate am citit despre el simt ca fac ceva totusi sa imi ajut organismul, vitamina C si zinc, dar astea sunt mai mult medicamente decat naturiste."
A venit si randul meu:)
Oana Rebeca, mama si Dei, minunea de cinci ani - "a fost un cantec lung in septembrie, practic am racit pe rand, amandoi, in septembrie, trei saptamani, multa raceala in 3 forme,pleca un musafir venea altul, iar eu nu pot sa ma laud ca eram in cel mai bun timp al meu cu mine. Dimpotriva. Am avut niste momente cand am realizat ca vom fi bine insa si momente cand imi doream ceva rapid sa treaca tot. Asa ca am luat eu Nurofen raceala si gripa si fiul meu Panadol de 2 ori. Astea au fost medicamentele. Naturalele sunt mai jos:)
Oana Rebeca, mama si Dei, minunea de cinci ani - "a fost un cantec lung in septembrie, practic am racit pe rand, amandoi, in septembrie, trei saptamani, multa raceala in 3 forme,pleca un musafir venea altul, iar eu nu pot sa ma laud ca eram in cel mai bun timp al meu cu mine. Dimpotriva. Am avut niste momente cand am realizat ca vom fi bine insa si momente cand imi doream ceva rapid sa treaca tot. Asa ca am luat eu Nurofen raceala si gripa si fiul meu Panadol de 2 ori. Astea au fost medicamentele. Naturalele sunt mai jos:)
Tratamentul nostru a durat o luna desi racelile au tinut 3 saptamani, ultima saptamana a fost ceea ce numesc eu completare pentru imunitate se continua si dupa ce boala nu da simptome inca 1-3 - 5 zile/dupa caz.
Sa revin la tratamentul natural al racelii, tusei, amigdalelor cu infectie si cum le vindeca tinctura de propolis.
 |
| Tinctura de propolis la copii si adulti - un super antibiotice natural |
Intern: pura sau in miere tinctura de propolis inghitita cu strictete la 6 ore. Am folosit cate 12 -15 picaturi tinctura propolis realizata de parintii mei apicultori dizolvata in 100 ml de miere (circa jumatate de cana). Astfel am ales sa ofer propolis la copii si mie adult.
Extern - in perioada tusei si a durerilor mari de gat (nu puteam vorbi, inghiti, dormi noaptea de durere) eu am folosit sub forma de masaj pe gat 2-4 picaturi ulei de arbore de ceai in ulei de migdale (aici reteta buna).
Am mancat fructe si alimentele preferate, mai mult ca oricand am facut mere coapte cu scortisoara.
Ceaiurile pentru tuse folosite: pentru prima data am testat ceaiul de seminte de fenicul cu miere - fiul meu l-a indragit enorm, i-a folosit, iar eu in raceala am incercat ceaiul de ceapa fara succes insa la tuse a fost miracol pur ceaiul Plantusin de la Plafar, mi-a luat tusea in trei zile.
Asta a fost ultima noastra imunizare de toamna, nu planificata, uneori imi spun ca dupa asa raceli am mereu despre ce sa scriu:) insa a luat ceva timp sa adun informatiile si sa devina resursa utila tuturor parintilor."
Am strans #ideidebine pentru clipele cand esti in cumpana la tratament, nu functioneaza sau nu este pe placul tau sau al copiilor sau pur si simplu nu intelegi ce nu functioneza. Iata-le:
- Ia tratamentul cu strictete, asemeni celui medicamentos (la 6 sau 8 ore), vei vedea ca sunt rezultatele mai bune;
- Fii dispus (a) sa il schimbi, chiar este indicat sa combini mai multe tipuri sau sa alegi altceva. Cauta sa tratezi si extern nu doar intern - creme, uleiuri antibiotice naturale de ex lavanda in otita, uleiul de arbore de ceai pentru infectie gat, inhalatiile.
Stiu ca exista la noi ideea ca trebuie sa suferim...e cumva bine, terapeutic. In cazul tratamentelor naturale si nu numai eu simt ca ar trebui sa ne "dam jos de pe cruce" sau sa o "dam jos din spate" urmand tratamentele pe care chiar le putem tolera. Astfel daca tu sau copilul nu acceptati gustul, ideea de folosire, mirosul, altceva, renunta si ia alt tratament.
- Cel mai des copiii refuza propolisul. Ce sa faci cand un copil nu vrea tinctura de propolis sau mierea cu propolis?
Voi scrie mai multe dar acum iti spun pe scurt ca exista si alta solutie decat sa ii explici si sa te enervezi fortandu-l. E posibil sa il vomite si mental sa isi creeze o imensa frustrare, e pacat pentru ca e un super tratament si s-ar putea sa ii fie mai util ca adult decat acum.
Asa ca incearca sa nu fortezi azi nota, eu iti promit solemn ca vine si vremea cand va lua o forma de propolis. Dar nu azi, nici maine.
Ce poti face atunci cand un copil refuza acest tratament si tu iti doresti sa ia propolis sau un antibiotic natural pentru infectia din gat si raceala?
Iti dau exemplul meu: folosesc in perioadele cand totul e un mare "NU" urmatoarele pastile - supt pentru copilas: de la Abocca pastilele Propolol de copii si Salvigol de copii. Exista si la alti producatori alte lucruri, alegeti idei potrivite si pe masura bugetului. Eu despre acestea stiu ca le ia cu placere nu doar el, si alti colegi de gradinita.
Si da este adevarat ca tinctura de proplis in miere (raportul corect de propolis/kg corp) este mai buna, insa daca un copil alege sa ia cu drag pastilele de supt efectul este unul bun pe termen lung pentru ca la 6-8 ore isi ia tratamentul si intelege mental ca ii face bine.
Si da este adevarat ca tinctura de proplis in miere (raportul corect de propolis/kg corp) este mai buna, insa daca un copil alege sa ia cu drag pastilele de supt efectul este unul bun pe termen lung pentru ca la 6-8 ore isi ia tratamentul si intelege mental ca ii face bine.
- Fa exceptiile necesare pentru a lua tratamentul fiindca substantele lupta in corp eficient. Iata un exemplu: pahar cu apa dupa mierea cu propolis - ce sa vezi? Propolisul isi face efectul chiar daca fiul meu bea apa dupa lingura de miere cu propolis. Eu nu insist la acel ceva despre care stiu sigur ca aduce frustrare,lacrimi.
- Foloseste povesti terapeutice cu final fericit pentru a evidentia procesul de vindecare, atat in cazul tau, cat si al copiilor. Poti incepe sa le vorbesti despre celulele soldatei curajosi din corp, ce costume interesante au, ce le plac vitaminele din fructe si cum lupta cu putere mari in diverse locuri cu simptomele simtite de copilas sau de fluturasul caruia ii este frig si nu poate zbura si buburuza ii aduce plante vindecatoare, despre ursuletul suparat pe nasucul infundat. Este greu insa uneori o mica raza de lumina si o vorba buna fac asa de mult, nu crezi?
 |
| Dupa aceste momente de raceli si lacrimi asteapta-te la multa multa bucurie... |
- Accepta faptul ca si 1/2 natural inseamna un imens ajutor asa cum antibioticele salveaza vieti in continuare si nu vad total rostul eliminarii lor. Adesea si in tratamentul medicamentos tot ce este natural aduce un imens ajutor: un ceai bun de tuse pentru expectoratie, o crema de arnica pentru dureri musculare, o crema cu multe galbenele pentru crapaturile pielii, minunata tinctura de propolis (vezi pe site studiile doveditoare:) nu mai spun cat ajuta chiar si simplul regim alimentar vitaminizant de alimente de toamna pentru o insanatosire grabnica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)