Pentru toate momentele cand un copil nu mananca

Am inceput sa ma gandesc la acest articol cand scriam despre Masa in familie si beneficiile sale pentru copilasii de toate varstele.

Cateva idei de solutionare a refuzului de a manca pentru copilasul mai mare 

1. Priviti momentul mesei in familie. Ce se intampla cu adevarat? Ce face familia cand ii chemati la masa? Cand merg lucrurile bine si sunteti multimit(a) de de ele? In alt cadru la bunici, la scoala, la gradintia cum se comporta fata de masa copiii? Scrieti raspunsurile pe o hartie si abordati fiecare problema si acceptati fiecare solutie care va vine acum in minte. 
2. Ati remarcat cateva lucruri. Incercati pe baza lor sa aveti stabilita o rutina zilnica in care sa includeti si masa. Incepeti cu una dintre mesele la care sunteti intreaga familie - poate fi cina sau micul dejun luat mai tarziu din week-enduri.
3. Acum stabiliti un meniu pe care il vedeti a fi realizabil in termeni de a fi pregatit de voi si copil si ulterior mancat. Asta poate insemna lucruri simple de tipul paste sau omleta sau o salata.
4. Pregatiti masa impreuna cu fiul/fiica/copilasii dumneavoastra si ganditi o poveste pe care sa i-o impartasiti copilului despre alimente sau despre ce inseamna acest moment pentru amandoi.La finalul zilei puteti sa ii spuneti "m-am bucurat mult ca am avut ocazia sa petrecem timp impreuna gatind" sau "a fost minunat sa...". 
   
   
5. Responsabilizati membrii familiei. Putei alege sa faceti cumparaturile impreuna daca sunt copilasii mai mari si ulterior oferiti-le o responsabilitate in spalarea alimentelor (pentru cei mai mici) sau amestecarea ingredientelor pentru cei mai mari.
6. Serviti masa in farfuriile frumoase, puneti servetele asa cum ati face la un restaurant, puteti tipari chiar si meniuri daca aveti timpul necesar sau copiii sunt mai mari si apreciaza. O alta optiune ar fi sa faceti un picnic in aer liber pe covorul din sufragerie sau in curtea bunicilor. E important sa va ganditi ce le-ar face placere copiilor si totodata sa reduceti la minim frustrarile pe care le aveti in familie la masa.
7. Discutati cu partenerul/partenera si cu toti copiii sa fie prezenti cand dati congul si asezati masa. Ideal ar fi sa asezati impreuna masa fiecare cu rolul sau.
8. Laudati actiunile copiilor si nu uitati in timpul mesei sa le multumiti fiecaruia pentru sprijinul oferit sau sa evidentiati lucrurile bune pe care le-a facut.
9.  Fiti fermi cand stabiliti regulile la masa: televizor, jocuri pe telefon, jocuri de alt fel sunt reduse. Discutati inainte de masa aceste aspecte cu el/ea/ei nu cedati in timpul mesei.
10. Intelegeti ca ia timp pentru a inregistra progrese si acceptati ca daca nu aveti acum sau maine dispozitia necesara pentru a incepe acest proces e mai bine sa amanati decat sa incepeti sa va opriti la jumatatea drumului.
11. Impuneti obiective clare, masurabile pe care sa le puteti duce la indeplinire destul de usor mai degraba decat unele idealiste care sa va dezamageasca. Cresteti ulterior lucrurile pe care vi le propuneti! 
12. Fiti toleranti cu voi insiva si nu va blamati cand in ciuda eforturilor unui dintre copii are o criza de plans sau suparare exact in acel moment! Intelegeti ca adesea copiii aleg momentul mesei de seara pentru a-si arata frustrarile acumulate in timpul zilei sau in week-enduri cand dupa un moment frumos el reactioneaza agresiv. Aceste lucruri au cel mai adesea un substrat dureros pe care il pot activa doar intr-un moment in care ei se simt in siguranta: la masa, in week-enduri, in vacante. Au nevoie sa se simta fericiti pentru a spune"supar" in alte cuvinte si cu alte actiuni. Poate parea profund dar incercati sa ii urmariti. Pe scurt "iesirea" pe care nu o suportati ca a avut-o copilul la masa isi poate avea radacinile intr-un conflict cu un prieten sau cu un alt copil la gradinita, teama de abandon, iar nelinistetea parintilor si reactia exagerata este adesea oboseala si stresul de la munca sau nelinistitile fiecaruia dintre noi.  
    

Acest articol este o opinie personala. Nu voi intra in cauzele psihologice care il pot determina pe copilas sa manance si nici in cele medicale - cand este bolnav.Acestea trebuie avute in vedere la fel de mult si va sfatuiesc din toata inima sa nu le neglijati.

Copilul meu refuza sa manance! Iata sase idei pentru o schimbare in bine

Aveti un copilas intre 1,5 si 3 ani care undeva pe parcursul vietii sale a devenit mai putin interesat de mancare? Oare la inceput manca foarte bine pana la un an pireurile sau poate incet incet nu a mai vrut sa manance decat cu promisiunea unui joc, ori niciodata nu a mancat fara jucarie sau desene animate?
Sper ca ideile din acest articol sa va ajute sa descoperiti exact ce aveti nevoie pentru a-i oferi lui bucuria de manca si dumneavoastra pacea si linistea ca este bine. 

De ce sa incepi acum?
Ei bine, deprinderile din copilarie il vor insoti pe puiul tau toata viata...si ne dorim sa avem copilasi sanatosi si fericit cu totii.

 

Pentru inceput, orice ai crede sau nu (in)constient accepta ca fetita sau baietelul tau nu este rau, nu este rasfatat, nu este un "mofturos" si ca indiferent de ce ceea ce il determina sa refuze mancarea nu iti apartine vina si esti tu la randul tau un parinte mai putin bun.

Fii bland(a) cu el si cu tine insuti si incercearca sa te gandesti in interiorul tau ce inseamna mancarea pentru tine si cum era masa in familia in care ai crescut.

Primul pas important este sa doresti scimbarea si sa iti asumi perioada de trecere de la ce avi acum la ce ti-ai dori sa fie masa.

Incepe prin a face o analiza a copilasului si a momentului mesei cu orarul ei de acum, meniul, cum se desfasoare lucrurile, cum ai dori sa fie. Concret, stai pe scaun cu o foaie si un pix in mana si analizeaza cum decurge o masa in familie. 
Apoi ia concluziile si citind ideile de mai jos incearca sa regandesti obiceiul mesei in familie si pune la cale un plan concret de actiune. 

Gandurile mele bune pentru voi.

1. Lasati copilasul sa manance singur uitand cateva zile de mizeria pe care o produce. Stiu credeti ca pana ajunge la colegiu va manca tot asa dar copiii invata prin imitare si daca la parinti nu vede mizerie va invata in timp politetea si sa fie civilizat.
2. Nu va uitati la ceas in timpul mesei si fiti alaturi de el mancand incet si dumenavoastra acelasi meniu din farfuria lui.
3. Nu puneti la masa un copil bolnavm cu eruptie canini sau suparat si asteptati brusc sa devina fericit si mancacios! Schimbati ora de masa, consolati plansul, oferiti-i sanul sau biberonul. 
4. Ganditi in perspectiva. Vreti o schimbare in bine, deci e important sa nu fie masa de solide un calvar, o pedeapsa sau sa fie servita cand vrea parintele doar pentru ca se manaca la program! Nevoile copilului de a manca nu sunt adesea in concordanta cu orele parintelui, el digera hrana diferit, are alte nevoi sau gusturi prin urmare s-ar putea sa manance foarte bine la ora 11 sau la 16 sau la 21.  E important sa urmariti aceste ore si sa mancati impreuna atunci decat sa ii stabiliti programul dupa nevoile dumneavoastra.
4. Nu ezitati sa gatiti mai multe zile la rand meniul preferat pe care il vedeti ca il mananca cu interes sau singur. Nota: E important acest meniu sa fie unul sanatos. 
5. Acceptati cat mananca si nu insistati sa manance mai mult. Copilasul stie nevoile sale si acest lucru vi-l pot confirma si reputati pediatrii romani si straini. 

6.  Acceptati ca este un proces de lunga durata si s-ar putea sa fie zile cand nu va manca sau zile cand va manca fericit. 
7. Nu ezitati sa realizati un set de analize a scaunului sau o programare la medicul pediatru pentru a va lamuri cu privire la posibile alte cauze medicale. 

Pentru un bebelus sub 9 luni care a inceput brusc sa nu mai fie interesat de mancare (pireuri) poti incerca sa aplicati din principiile clasice ale autodiversificarii.

Cateva idei de solutionare a refuzului de a manca pentru copilasul mai mare

Acest articol este o opinie personala. Nu voi intra in cauzele psihologice care il pot determina pe copilas sa manance si nici in cele medicale - cand este bolnav.Acestea trebuie avute in vedere la fel de mult si va sfatuiesc din toata inima sa nu le neglijati.