luni, 11 ianuarie 2016

Am invatat de la mama mea


Sa fiu atenta la natura. Sa stiu ca plantele, albinele, gandurile poarta sanatate in ele.

Sa cred in bunatatea oamenilor. Adesea rautatea e o chestiune de perceptie si mesaje intelese gresit. 

Sa fiu sincera cu mine. Oricat de greu ar fi, putem duce adevarul. El e inevitabil.

Sa stiu sa stau cu mine. Sa nu imi fie frica de ce port cu mine incat mereu mereu sa alerg sau sa consum din pasiune carti, filme, sport, dar sa nu stau cu mine pentru a intampina in liniste o discutie cu mine insami. 
 
Sa cred ca niciodata nu sunt singura. Il am pe Dumnezeu. Sunt un om ocrotit. Indiferent de greseli, fiecare om poarta in el samanta divina. 

Sa stiu ca merit sa imi fac eu prima o bucurie inainte de a cere oricui alcuiva sa o faca. Sa stiu ca mamele au mereu un loc doi si un loc unu pentru copii, nu e nimic in neregula cu asta. 

Sa inteleg ca, indiferent cat de greu imi este, tot trebuie sa ma scutur si sa merg inainte pentru nu e locul, omul sau situatia potrivita sa imi las tristetea, disperarea sau cererea de ajutor. 

Pierzi cu adevarat oamenii dragi. Moartea e inevitabila. Restul sunt lucruri.

Iubesc sa calatoresc gratie primelor excursii in Europa langa mama mea. Stiu ca te poti bucura de orase mergand pana nu iti mai simti picioarele, mancand stradal, traind fericirea unor locuri pe care nu stii daca le mai vezi dar merita sa vezi tot ce au mai frumos, sa treci peste ce au trist, sa faci poze zambind, mai multe in mintea ta decat in aparat. 

Stiu acum ca mersul in vacante cu fiul meu este una din cele mai bune lectii pe care i le pot oferi pentru ca avem timp neintrerupt impreuna. El a descoperit noul si alte culturi cu zambetul pe buze si ocrotit, lumea i se arata mai sigura si cu tot ce are ea mai frumos langa cele mai dragi fiinte pentru un copil.  

Imi este drag sa stiu ca mama mea mi-a permis sa o vad uneori trista, alteori furioasa, asa stiu ca nimeni nu este perfect. 
Sa ii vad curajul si neputinta. 
Sa stiu ca acum cerul isi cerne norii,  furtuna vine spre mine, dar si dupa ploaia asta puternica Dumnezeu a pus deja un curcubeu pe cer. Petru mine.